Meditatia zilei - 1 aprilie 2012

[altmariustotal catolic]

Gândul zilei

http://www.calendarcatolic.ro/

Duminica, 1 aprilie 2012 Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului, regele lui Israel Din Discursurile sfântului Andrei din Creta, episcop (Disc. 9, Despre ramurile de palmier: PG 97, 990-994) Veniţi să urcăm împreună pe Muntele Măslinilor şi să ieşim în întâmpinarea lui Cristos care se întoarce astăzi din Betania şi se apropie de bună voie de pătimirea sa venerabilă şi fericită, pentru a împlini misterul mântuirii noastre. Vine spre Ierusalim de bună voie, a coborât din cer pentru noi, pentru a ne face să urcăm cu el sus, în cer, deasupra oricărui principat şi oricărei puteri, stăpâniri şi domnii şi deasupra oricărui nume rostit (Ef 1,21). A venit nu pentru a cuceri gloria, nu în lux şi cu pompă. Nu se va certa, spune, nici nu va striga şi nici nu va auzi cineva glasul lui prin pieţe (Mt 12,19). Va fi blând şi umil şi va intra cu o haină uzată şi în stare de sărăcie. Să alergăm şi noi împreună la cel care se grăbeşte spre pătimire şi să-i imităm pe cei care i-au ieşit în întâmpinare. Însă nu pentru a aşterne înaintea lui de-a lungul drumului ramuri de măslin sau de palmier, haine sau altele de felul acesta, ci ca şi cum am pune în prosternare umilă şi în adoraţie profundă înaintea picioarelor sale persoanele noastre, încât să-l primim pe Cuvântul lui Dumnezeu care înaintează şi să-l primim în noi înşine pe acel Dumnezeu pe care nici un loc nu-l poate cuprinde. El, care este însăşi blândeţea, se bucură să vină la noi blând. Răsare, pentru a spune aşa, deasupra amurgului orgoliului nostru, sau, mai bine zis, intră în umbra josniciei noastre, devine intimul nostru, devine unul dintre noi pentru a ne ridica şi a ne conduce la sine. El a urcat spre răsărit deasupra cerurilor cerurilor (cf. Ps 67[68],34), adică în culmea gloriei şi a triumfului său divin, ca principiu şi anticipare a condiţiei noastre viitoare. Totuşi, nu părăseşte neamul omenesc, pentru că îl iubeşte, pentru că vrea să înalţe cu sine natura umană, ridicând-o din josniciile pământului spre glorie. Aşadar, să ne aşternem cu umilinţă înaintea lui Cristos pe noi înşine, în locul hainelor sau al ramurilor neînsufleţite şi al frunzelor verzi care bucură ochii numai pentru câteva ore şi sunt destinate să piară. Să ne aşternem pe noi înşine îmbrăcaţi cu harul său, sau, mai bine zis, îmbrăcaţi cu el însuşi, deoarece toţi câţi aţi fost botezaţi în Cristos v-aţi îmbrăcat în Cristos (cf. Gal 3,27) şi să ne prosternăm la picioarele sale ca nişte haine aşternute. Din cauza păcatului, înainte eram roşii ca purpura, apoi, prin apa mântuitoare a Botezului, am ajuns la albul curat al lânii, pentru a putea oferi învingătorului morţii nu numai simple ramuri de palmier, ci trofee ale victoriei. Agitând ramurile spirituale ale sufletului, să aclamăm şi noi cu sfinţenie în fiecare zi, alături de copii:Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului, regele lui Israel (cf. Lc 19,38).