Biografia zilei: Maya Belciu

[altmariusliterar]

Personalităţi

http://crispedia.ro/maya-belciu/

Maya Belciu (22 mai 1926, Lugoj, judeţul Timiş) - prozatoare. Este fiica Alexandrinei (născută Siminescu) şi a lui Tiberiu Belciu, funcţionar.

Belciu face liceul la Caransebeş, Craiova şi Timişoara („Notre-Dame” şi „Carmen Sylva”), după care urmează cursurile Facultăţii de Drept din Cluj. Va absolvi doi ani la Facultatea de Medicină şi va trece apoi la Institutul de Teatru din Cluj. În anul al doilea, intră în trupa Teatrului Naţional din Cluj, după care se transferă la Teatrul „Maria Filotti” din Brăila şi la Teatrul Naţional din Timişoara. În 1961, în urma unui concurs, vine la Bucureşti la Teatrul Regional (dramă şi estradă). Renunţă la cariera teatrală şi este angajată la Editura Meridiane, ca redactor la secţia de teatru-cinema.

Scrie versuri de la vârsta de 14 ani, publicându-le în revista pentru copii şi studenţi „Ţara visurilor noastre”. Atunci îşi alege pseudonimul Maya Bistra, sub care colaborează la diferite reviste culturale din Timişoara şi Cluj. Redactează împreună cu Raoul Şorban, „Caietele” de spectacol ale Teatrului Naţional din Cluj. Redebutează în „Luceafărul” (1964), cu un fragment de roman, şi editorial cu romanul Blana de focă (1966). Publică fragmente de roman, reportaje literare, interviuri, reportaje despre localităţi bănăţene în principalele reviste bucureştene şi face filme documentare.

Acţiunea romanului Blana de focă se desfăşoară pe două planuri: real - un sat bănăţean şi lumea fiordurilor nordice; imaginar - tradiţia evanescentă a lumii satului şi fantomatica apariţie a unui marinar, prezenţă nicicând sigură, între vis şi realitate. Ambele se lasă descoperite prin mijlocirea culorii specifice fiecărui tărâm în parte, prin diversitatea expresiei care, elocventă până la senzorialitate, atinge parcă esenţa lucrurilor şi a faptelor (acestea mereu fulgurante, incisive, de o concentrată forţă epică).

A XI-a poruncă (1969) are la bază experienţa teatrală a autoarei. Scena şi culisele ei sunt descrise cu o claritate analitică din care nu lipsesc nici melancolia, nici cinismul sau sinceritatea brutală, alternând într-un joc de trăiri subtile. Moartea centaurului (1970), volum de proze scurte şi nuvele, prefigurează romanul Dyonis sărmanu (1984). Universul romanului este unul concentraţionar: într-un oraş care trebuia scufundat şi reconstruit, soseşte un ordin de „dispersare” a trei categorii de oameni: bătrâni, oligofreni şi intelectuali. Aceştia trebuiau supuşi la tot felul de experienţe de supravieţuire. Şi Dyonis sărmanu este conceput în dublu plan, al iubirii şi al revoltei, bine sugerate prin simboluri, cu accente pasionale, febrile. Există şi un roman în roman, Trista poveste a doamnei Maderbach şi a domnului general Bem, istoria contemporană legându-se astfel de istoria trecutului, la distanţă de un secol (1848).

În La cules de vipere (1978) se mişcă o lume ruptă brusc şi brutal de toate tradiţiile ei, de toate cutumele de clasă şi de familie. O lume automatizată şi bolnavă, victimă a unui morb ce macină dintotdeauna omenirea: acapararea şi răzbunarea. Evocările sunt precise, stilul nervos, verva de povestitor e dublată de viziunea unui dramaturg. Personajele sunt un amestec de grotesc, ridicol şi tragic, la limita dintre patetic şi absurd.

Vin americanii... destin amânat (1998) interferează realităţi şi destine din cea de a doua parte a secolului al XX-lea, după ce în locul celor aşteptaţi, ţara cunoaşte experienţa invadării de către Armata Roşie. Romanciera reconstituie atmosfera unei epoci de mari răsturnări, prin alăturarea unor scene din prezent cu altele aduse din amintire. Ramificat ca un arbore genealogic, pentru a urmări cât mai multe destine misterios îngemănate de istorie, romanul e scris cu ironie şi gravitate, dar mai ales cu o vibraţie specială la amănunt, la inefabil, la insesizabil, element propriu prozei scrise de Belciu, aproape lirică fără a fi vreodată sentimentală, exactă şi acidă, fără a cădea în cinism.

Întâmplare cu Zâna Mirării (2002) este o povestire cu note autobiografice, dintr-o „biografie a fantazării”.

Opera literară

• Blana de focă, Bucureşti, 1966; ediţia Bucureşti, 2002;
• A XI-a poruncă, Bucureşti, 1969;
• Moartea centaurului, Bucureşti, 1970;
• La cules de vipere, Bucureşti, 1978;
• Dyonis sărmanu, Bucureşti, 1984;
• Vin americanii... destin amânat, Bucureşti, 1998;
• Întâmplare cu Zâna Mirării, Bucureşti, 2002.

Traduceri

• Fred Hoyle şi John Elliot, A de la Andromeda, Bucureşti, 1968 (în colaborare cu Dan Hurmuzescu).