Maximilian I Iosif de Bavaria

[altmariusistoric]

Maximilian I Iosif de Bavaria

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Maximilian I Joseph
Portret de Joseph Stieler, 1822
Elector al Bavariei
Domnie	16 februarie 1799 – 26 decembrie 1805
Predecesor	Karl I
Succesor	El însuși ca Rege al Bavariei
Rege al Bavariei
Domnie	1 ianuarie 1806 – 13 octombrie 1825
Predecesor	El însuși ca Elector al Bavariei
Succesor	Ludwig I
Căsătorit(ă) cu	Augusta Wilhelmine de Hesse-Darmstadt Karoline de Baden
Urmași
Ludovic I al Bavariei Augusta, Ducesă de Leuchtenberg Caroline, împărăteasă a Austriei Prințul Karl Theodor de Bavaria Prințul Karl Friedrich de Bavaria Elisabeta Ludovika, regină a Prusiei Amalia, regină a Saxoniei Arhiducesa Sofia a Austriei Maria Anna, regină a Saxoniei Louise, Ducesă de Bavaria Prințesa Maximiliana de Bavaria
Casa regală	Casa de Wittelsbach
Tată	Frederick Michael de Zweibrücken-Birkenfeld
Mamă	Maria Francisca de Sulzbach
Naștere	27 mai 1756 Schwetzingen
Deces	13 octombrie 1825 (69 de ani) Munchen

Maximilian I (27 mai 1756 – 13 octombrie 1825) a fost duce de Zweibrücken din 1795 până în 1799, prinț elector al Bavariei din 1799 până în 1805, rege al Bavariei (ca Maximilian I) din 1806 până în 1825. A fost membru al Casei de Palatinat-Zweibrücken-Birkenfeld, o ramură a Casei de Wittelsbach.

Biografie

Primii ani

Maximilian, fiul contelui palatin Frederick Michael of Zweibrücken-Birkenfeld și aMariei Francisca de Sulzbach, s-a născut la Schwetzingen, situat întreHeidelberg și Mannheim.

El a fost educat cu grijă sub supravegherea unchiului său, Ducele Christian al IV-lea de Zweibrücken. A devenit conte de Rappoltstein în 1776 iar în 1777 a intrat în armata franceză cu rang de colonel; a crescut rapid la rangul de general maior. Din 1782 până în 1789 a locuit la Strasbourg însă la izbucnireaRevoluției franceze a schimbat franceză pentru serviciul austriac, luând parte la campaniile războaielor revoluționare.

Duce de Zweibrücken și Elector de Bavaria

Maximilian Joseph

La 1 aprilie 1795 l-a succedat pe fratele său, Karl al II-lea, ca duce de Zweibrücken, deși ducatul era în întregime ocupat de francezi. La 16 februarie 1799 Maximilian Joseph a devenit Elector de Bavaria și conte palatin de Rin.

Simpatia cu Franța și cu ideile franceze aleIluminismului, care au caracterizat domnia sa, s-au manifestat imediat. Au fost încurajate agricultura și comerțul, legile s-au ameliorat, s-a întocmit un nou cod penal, taxele și impozitele au fost egalizate fără să se țină cont de privilegii tradiționale, în timp ce un număr de case religioase au fost suprimate iar veniturile lor au folosite în scopuri educaționale. El a închis Universitatea din Ingolstadt în mai 1800 și a mutat-o la Landshut.

În politica externă, atitudinea lui Maximilian Joseph a fost din punctul de vedere al Germaniei mai puțin lăudabilă. Până în 1813 el a fost cel mai credincios dintre aliații germani ai lui Napoleon, relația fiind cimentată de căsătoria fiicei lui celei mari cu Eugène de Beauharnais. Răsplata a venit cu Tratatul de la Pressburg (26 decembrie 1805), prin care el a primit titlul regal și achiziții teritoriale importante în Swabia și Franconia cu care și-a rotunji regatul. Maximilian și-a asumat titlul de rege la 1 ianuarie anul 1806. La 15 martie el a cedat Ducatul de Berg cumnatului lui Napoleon, Joachim Murat.