Maxim Marturisitorul, sfantul inchisorilor bizantine

[altmariustotal ortodox]

Sfantul Maxim Marturisitorul este unul dintre cei mai mari teologi, in rand cu Sfantul Ioan Teologul sau Sfantul Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu. De altfel, cartea cea mai cunoscuta a Sfantului Maxim, Ambigua, este constituita din talcuiri ale unor locuri mai greu de inteles din scrierile Sfantului Grigorie si a Sfantului Dionisie Areopagitul. Cu toate acestea, Biserica l-a retinut nu ca “Teologul”, ci ca “Marturisitorul”, intrucat lucrarea sa de marturisire a fost cruciala pentru credinta ortodoxa.

Maxim s-a nascut in anul 580, intr-un sat din Golan, dintr-o familie nobila. Ramas orfan la noua ani, el a fost incredintat unei manastiri din Palestina.

In anul 614 sfantul se retrage la o manastire din Chrysopolis (astazi, Skutari) de pe tarmul rasaritean al Bosforului. Dupa inca zece ani, Maxim se muta la Manastirea Sfantul Gheorghe, din Cyzic. In anul 626 fericitul monah este silit sa plece din cauza persilor, astfel incat, dupa ce trece prin Grecia si Egipt, se stabileste intr-o manastire din Cartagina.

In acest timp, Sfantul Maxim Marturisitorul devenise deja principalul aparator al Ortodoxiei impotriva monotelitilor, care sustineau ca in Hristos se afla nu doua vointe (dumnezeiasca si omeneasca), ci doar una, cea dumnezeiasca. Sfantul Maxim, impins de Duhul Sfant, pregateste in anul 649 sinodul de la Roma, care condamna, sub papa Martin I, erezia monotelita.

Din nefericire, mandria si necredinta au intunecat inimile mai-marilor vremii, astfel incat dupa scurt timp, in anul 656, din cauza ca Sfantul Maxim se opune incercarilor imparatului de a-l face sa renunte la ortodoxie, fericitul marturisitor este adus la Constantinopol de unde este exilat in Tracia. Dupa cativa ani, in anul 662, marele Maxim este adus din nou in fata unui sinod talharesc, unde este condamnat. De aceasta data, pentru a nu mai putea raspandi adevarul lui Hristos, sfantului si catorva ucenici ai sai li se taie limba si mana dreapta; Sfantul Maxim este din nou exilat pe coasta orientala a Marii Negre. Acolo sfantul trece la Domnul, la 13 august 662, la varsta de 82 de ani, epuizat de torturi si de batranete, ramas pana la moarte monah, desi de mai multe ori i se oferise, daca renunta la opozitie, scaunul de patriarh.

Sfantul Maxim este pentru noi cea mai limpede pilda despre marturisirea adevarului.

In ciuda faptului ca impotriva sa au stat imparatul, patriarhul si o mare parte din curte si cler, adevarul lui Hristos a biruit, iar Biserica marturiseste astazi credinta ei cea adevarata, aceea ca in Hristos sunt doua firi, doua vointe si doua lucrari, dar o singura Persoana.

Paul Cocei