Matisse si cadânele

[altmariusart]

Matisse si cadânele

joi, 30 august 2012 http://www.revistamagazin.ro/content/view/9671/7/

In iulie 2012, FBI-ul si Interpolul au obtinut o importanta victorie în lupta pentru recuperarea operelor de arta furate. Cu ajutorul unor agenti sub acoperire, faimoasa pânza „Odalisca cu pantaloni rosii” (1925) a fost gasita la doi suspecti de origine latino-americana, la Miami (Florida). Capodopera, furata din Muzeul de arta contemporana din Caracas (Venezuela), probabil în 2002, valoreaza 3 milioane dolari, iar cei doi „posesori” o ofereau pentru 750.000 dolari. Nu se stie daca cei doi au legatura cu furtul, care a fost foarte bine organizat, caci în locul originalului a fost pusa o copie excelenta, care a fost descoperita foarte greu... În medie, nu mai mult de 15 la suta din operele furate sunt recuperate, afirma divizia speciala a FBI. Dar opera lui Matisse a suferit si altfel de atacuri. În 1913, la Chicago, la Armory Show, publicul a incercat sa dea foc controversatului sau „Nud albastru” (realizat în 1907), care „nu putea fi suportat”... Stilul în care fusese elaborat a fost cel fovist, adica acea maniera stridenta de a vizualiza culorile aprinse si de a le impregna cu o stralucire ireala, departe de luminozitatea naturala. Acest curent controversat a reprezentat, totusi, prima etapa în cariera îndelungata a marelui pictor francez. Nascut în nordul Frantei, Henri-Émile-Benoît Matisse (1869-1954) se afla la Paris pe când avea douazeci de ani si studia stiintele juridice. O operatie de apendicita îl tintuieste la pat, iar mama sa îi alina convalescenta aducându-i unelte pentru desen si pictura. Astfel, poate doar întâmplarea l-a facut pe acel tânar sa-si descopere vocatia pentru arta si sa devina unul dintre cei mai sârguinciosi ai Academiei Julien. Impresionismul si mai ales post-impresionismul – prin Van Gogh, Cézanne si Gauguin – i-au trezit marele interes pentru triumful culorii în dauna formei si a naturalului. Dar o multime de alte nume ilustre i-au influentat tineretea artistica, printre care Poussin, Watteau si Manet. Atras de suprematia culorilor care „înteapa”, Matisse lucreaza alaturi de Derain si expune la „Salonul de Toamna” – replica a avangardistilor fata de Salonul oficial din Paris – câteva lucrari remarcabile, printre care si „Femeie cu palarie”. Dar critica a fost nemiloasa, unele dintre remarcile vremii fiind urmatoarea: „fovistii arunca o galeata de vopsele asupra publicului”. Era portretul sotiei sale, Amélie... Peste doi ani, în 1907, „Nudul albastru” avea sa stârneasca nu numai dispret, ci si furie. Dar ceea ce s-a petrecut la Chicago a fost incalificabil. În pofida acestor lovituri directe si naucitoare, tânarul Matisse nu a fost deloc marginalizat de colegii de breasla. Dimpotriva. Artistul se alatura nonconformistilor din Montparnasse si perioada 1907-1917 e una de mare eficienta pentru pictor. Loviturile vietii n-au încetat nici spre batrânete. Fiica sa Marguerite, intrata în miscarea de Rezistenta franceza, este încarcerata si torturata într-un lagar german, dar reuseste sa evadeze. Apoi artistul sufera o delicata operatie la colon (1941), în urma careia este imobilizat într-un scaun cu rotile. Dar continua sa lucreze, preferând colajele („pictura cu foarfecele”). A fost îngrijit pâna la moarte de un fost model al sau, rusoaica Lidia – fiind parasit de sotia Amélie, dupa patruzeci si trei de ani de casnicie... Ultima sa lucrare a fost un proiect de pictura pe sticla pentru istorica biserica Union Church of Pocatillo Hills (New York), în 1954. Astazi, o lucrare de Matisse poate valora pâna la 17 milioane de dolari. PAUL IOAN

 Henri Matisse (n. 31 decembrie 1869, Le Cateau-Cambrésis - d. 3 noiembrie 1954, Nisa), pictor francez, unul dintre cei mai străluciți reprezentanți ai artei secolului al XX-lea și totodată unul dintre principalii inițiatori ai artei moderne. Moștenitor al impresionismului șineoimpresionismului, Matisse dă impuls mișcării fauviste, dar este în același timp un pictor universal, la fel de dezinvolt în cultivarea artei africane, cât și în creația artiștilor renascentiștisau cu operele contemporanilor săi.