Măria Ta

[Pena Gheorghe]

Lui Eminescu,

Tânăr şi ferice te-am ştiut, Măria Ta,
Nici c-ai să-nveţi vreodată cum se moare,
Luceafăr sfânt erai, ce strălucea
Prin teii care veşnic sunt în floare.

Cad în genunchi la steaua dintre stele,
Izvoarele au murmur de safire,
Măria Ta, vin codrii de aramă să se spele
Cu lacrima din Cartea de Citire.

Vorbesc cu mine însumi doar în şoapte
Să nu-Ţi trezesc somnoroase păsărele,
E clipa asta cât un glas în noapte
Sau cât un cer din vara poeziei mele.

Iată, Măria Ta, un alt mileniu
E gata să-Ţi dezvăluie statui,
Vei fi mai sus de aştri cu un geniu
Încăruţind la steaua nimănui.

George Pena