Mari actori de teatru: Grigore Vasiliu-Birlic

[altmariusscena]

@Ion Stelian

BIRLIC
- De ce a fost nevoit să dea examen de şapte ori până să
devină unul dintre cei mai mari actori români din istorie pe numele real Grigore Vasiliu ?
Si-a încercat norocul de şapte ori la Conservator până a fost admis. În mod ironic, tocmai defectul din cauza căruia a fost respins la Conservator a devenit marca sa şi l-a ajutat mai târziu să cunoască celebritatea.
Este un nume sinonim cu teatrul românesc de comedie.
Grigore Vasiliu-Birlic, actorul mărunt cu o figură desprinsă parcă dintr-o caricatură a fost considerat Louis de Funes sau Charlie Chaplin al românilor. Deşi toţi sorţi i-au fost potrivnici în
alegerea carierei de actor, Birlic a demonstrat că acolo
unde există talent şi ambiţie, nu este nevoie de o
înfăţişare de super star hollywoodian pentru a atinge
celebritatea şi a câştiga iubirea publicului.
”Avea un fizic împotriva tuturor canoanelor profesionale. 
Era un om mărunţel, insignifiant, cu o figură caricaturală. Iar
în mijlocul acestei feţe ilare se aflau doi ochi de o
infinită tristeţe, doi ochi de câine bătut. Acest
contrast crea un soi de tensiune care era însăşi esenţa
artei lui. El juca precum un echilibrist care merge pe-o
sârmă, atent să ţină această cumpănă fragilă între
tragic şi comic. (...) Lawrence Olivier spunea că actorul
sculptează în zăpadă... Aşa s-a întâmplat şi cu
Birlic: şi-a sculptat în zăpadă marile roluri. El a fost
în primul rând actor de teatru.”Aşa îl descrie pe Birlic,
marele actor Radu Beligan.
Grigore Vasiliu nu s-a visat în copilărie star de cinema,
ci clovn la circ. S-a născut pe 24 ianuarie 1905, la
Fălticeni, în familia unui negustor. În demersul său
copilăresc de a intra în lumea circului drept clovn a fost
oprit de tatăl său. Părinţii l-au îndemnat să înveţe
pentru a face o carieră. A urmat cursurile Liceului
„Nicu Gane” din Fălticeni, făcând parte din prima
promoţie a liceului. A fost comedianul clasei, stârnind
des amuzamentul colegilor prin poznele făcute.
În cartea Oraşul Muzelor scriitorul Eugen Dumitriu povesteşte despre tânărul Grigore Vasiliu : „Despre
Grigore Vasiliu Birlic se putea bănui ce va ajunge în
viaţă: actor de mare talent. O simplă grimasă în
liniştea deplină a orei, şi toată clasa izbucnea în
hohote de râs, dând peste cap lecţia... Observaţiile pe
care le primea erau făcute cu înţelegere. Profesorii
aveau intuiţie, îl şi vedeau pe marile scene, în roluri
ce puteau face epocă. Uneori, Birlic ajungea pe mâna
directorului George Stino, care-l făcea „săcătură”.
Voia să-i dea câteva vergi, dar făptaşul se băga sub masă.” 
Atras de actorie, tânărul a fost împiedicat, iniţial,
de familie să urmeze această carieră. Cum tatăl
său considera meseria de actor drept una neserioasă,
Grigore Vasiliu s-a înscris la Facultatea de Drept din
Cernăuţi. În timp ce îşi pregătea licenţa în Drept,
tânărul a făcut figuraţie la Teatrul Naţional din
Cernăuţi pentru a-şi câştiga traiul. 
A fost distribuit de directorul teatrului din Cernăuţi
într-un rol de tâmp şi graţie accentului său peltic
interpretarea a fost una foarte apreciată de public.Deşi
şcolit în Drept , după absolvirea facultăţii, Grigore
Vasiliu s-a angajat la Teatrul Naţional din Cernăuţi,
unde a câştigat simpatia publicului. Unul dintre cele mai
apreciate roluri a fost cel al lui Dandanache din piesa ”
O scrisoare pierdută” de Ioan Luca Caragiale.
A dat de şapte ori la Conservator
Tânărul Grigore Vasiliu a vrut neapărat să urmeze
cursurile Conservatorului de Artă Dramatică din
Cernăuţi. A dat la Conservator şapte ani la rând până
a fost, în sfârşit ,admis. De şase ori a fost resins din
cauza defectului de vorbire. „Eram peltic şi scuipam
când vorbeam” povestea Birlic despre motivul pentru
care n-a fost admis la Conservator. 
Ambiţios, viitorul actor de excepţie nu s-a lăsat până
nu a intrat în rândurile studenţilor. Admis într-un final
la Conservatorul de Artă Dramatică din Cernăuţi, în
1933 s-a mutat la Conservatorul din Bucureşti.
Abia venit in Bucuresti, Grigore Vasiliu a urcat pe scena Teatrului Vesel şi s-a remarcat în roluri din comedii. Aici va primi rolul principal în comedia bulevardieră franţuzească ” Birlic”. 
A interpretat rolul funcţionarului Perjoiu. Comedia s-a
bucurat de un succes uriaş, iar.actorul şi-a
căpătat porecla de Birlic după numele piesei. În cariera
sa de succes care a urmat numele i-a rămas Birlic sau
Grigore Vasiliu-Birlic. 
Datorită talentului său uriaş, Birlic a reuşit să facă din
poreclă un renume sinonim cu comedia românească. În anul
1934 a debutat în cinematografie alături de celebrii Stroe
şi Vasilache în filmul Bing-Bang 
13 persoanaje din Caragiale
Birlic a interpretat, de-alungul carierei sale 13 personaje din opera marelui dramaturg Ion Luca Caragiale. Despre
Caragiale, Birlic spunea: „Ca unul dintre actorii
care am interpretat cele mai multe personaje – 13 – din
opera marelui nostru dramaturg, îl evoc cu afectuoasă
recunoştinţă şi pentru succesele actoriceşti pe care mi
le-a prilejuit. Au constituit pentru mine, în cei peste 35
de ani de teatru, o adevărata şcoală a măiestriei
actoriceşti, personaje ale maeştrilor dramaturgiei
noastre. Şapte roluri în cele patru comedii.”
Majoritatea pieselor lui Caragiale în care a fost
distribuit Birlic au fost jucate pe scena Teatrului
Naţional din Bucureşti în regia lui Sică Alexandrescu.
Aici a fost, pe rând, Crăcănel şi Candidatul în
”D-ale carnavalului”, Spiridon şi Rică Venturiano în
”O noapte furtunoasă”, Brânzovenescu şi Dandanache
în ”O scrisoare pierdută”, Coana Efimiţa în ”Conu
Leonida faţă cu reacţiunea”, Lefter Popescu în
”Două loturi”, Costăchel Gudurău în
”Telegrame”. 
Birlic a avut o intensă activitate cinematografică.
Printre cele mai celebre roluri s-a numărat Lefter Popescu
din ''Două lozuri'', Crăcănel din ''D'ale carnavalului'', Costăchel
Gudurău din ''Telegrame'', Spirache Necşulescu din ''Titanic vals'',
Jupân Canciano din ''Bădăranii'', Brânzovenescu
din piesa ''O scrisoare pierdută".
Birlic a fost căsătorit de două ori, ambele soţii fiind
actriţe. Prima soţie a fost actriţa Angela Mateescu,
dispărută timpuriu din cauza unei boli
necruţătoare. Pierderea soţiei l-a afectat profund pe
marele actor despre care se spunea că mergea des la
mormântul acesteia pentru a-i citi ziarul, aşa cum
obişnuia să facă în timpul căsniciei.
Cea de-a doua soţie, Valeria Nanci, i-a fost parteneră şi
pe scenă. Alături de ea a jucat în 1964 în filmul ”
Titanic Vals”. Birlic nu a avut copii. 
Actorul a primit în 1953 titlul de Artist Emerit al
Republicii Populare Romîne ''pentru merite
deosebite, pentru realizări valoroase în artă şi pentru
activitate merituoasă''. În 1967 a fost distins cu
Ordinul Meritul Cultural clasa I ''pentru activitate
îndelungată în teatru şi merite deosebite în domeniul
artei dramatice''. 
- Birlic, ultimul rol ...
Bolnav şi simţind că i se apropie sfârşitul, în 1970,
Birlic a cerut să mai joace o dată rolul din piesa care
i-a dat numele. Cu puţin timp înainte să moară a
urcat pentru ultima dată pe scenă interpretând rolul din
”Birlic” în piesa regizată chiar de el. S-a stins din
viaţă pe 14 februarie 1970, la Bucureşti, fiind
înmormântat în cimitirul Bellu.

intra aici! https://www.youtube.com/watch?v=3zvbSMQs4qs