,,Dar omul, mândrul om,

Înveșmântat într-o măruntă putere trecătoare”

(William Shakespeare)

Apariție nouă la Polirom, anul 2017, cartea ,,Maimuța și esența” de A. Huxley (1948) te solicită ca lector în dublul efort de a înțelege lumea distopică, în antinomie cu cea utopică, idealizată într-un trecut in illo tempore, al cititorului sau personajelor, care devin treptat amnezice, fără identitate într-un sistem absolutist.

Activitatea literară a lui A. Huxley are ca perioadă istorică intervalul celor două războaie mondiale și puțin după al doilea, temele din romanele sale atingând, probabil în consens cu marile problemei ale epocii sale: dezumanizarea, devalorizarea, tehnologizarea prin dezumanizare, amnezia, agnosticismul, totalitarismul, teme grave care conduc omul spre căutarea unor valori exponențiale autentice.

Tema totalitarismului revine recurent în literatură prin G. Orwell- „1984”, Ray Bradbury –„Fahrenheit 451”, A. Huxley – „Minunata lume pierdută”, prin ficționalizarea unei lumi distopice, în care individul se animalizează la sfârșit.

Structura narativă, așa cum ne-a obișnuit Huxley și în celelalte romane, promite să ne încurce mai mult în descoperirea firului roșu al sensului textual, întâlnind elemente de metatext, intertext, teatru antic (cor, rezoneur), motive scenaristice (cadre fondu, plan principal).

Inițial, avem o poveste în care naratorul și amicul său scenarist descoperă scenarii ce urmează a fi distruse, unul dintre ele, Maimuța și esența, fiind recuperat. Începe o mică anchetă de roman polițist pentru a ajunge la identitatea autorului, care moare între timp. Ceea ce ne rămâne pe lângă semnele de întrebare asupra vieții autorului este scenariul care are ca structură narativă un schematism epic, ce punctează la prezent desfășurarea întâmplărilor, lipsit de elemente descriptive. Într-o lume post-război, în urma unei conflagrații atomice, lumea rămâne într-un stadiu primitiv și involutiv, redusă la instincte primare: foamea, sexul, frica, toate controlate de biserică (reprezentată de arhivicar) și stat. Belial, răul din om, este cel căruia se închină prin mimarea coarnelor cu degetele, care cresc progresiv ca număr, în funcție de puterea și poziția în ierarhia socială.

,,Biserică și stat / Lăcomie și ură / Două persoane, babuini, într-o gorilă supremă.”

Povestea de dragoste dintre botanistul Poole și Loola este elementul uman din această lume cenușie, în care NU este cuvântul cusut pe hainele femeii, ,,vasul nesfințit de neduh”. O inchiziție post modernă în care copiii mutanți sunt sacrificați pentru greșelile părinților, în care salvarea nu pare posibilă, în care frica este mecanismul de control al puterii, mi-a reamintit de „Minunata lume nouă”, care pare un fel de prima parte a Apocalipsei, septică, găsindu-se elixirul ideal – soma, cu clone care multiplică individul nediferențiat, pentru ca în continuarea ei, ,,Maimuța și esența”, totul să decadă într-o mizerie abjectă, în care cruzimea e justificată de putere ca formă de purificare.

Întorcându-ne la mitul faustic, dragostea salvează, anulându-se pariuri cu diavolul, prin recuperarea sufletului, și în romanul „Maimuța și esența” e o poveste de dragoste, care ne salvează și pe noi ca cititori, lăsându-i lumii distopice o portiță, o speranță („Eu știu, spune hotărât doctorul Poole, știu că te iubesc, știu că vreau să fiu cu tine, întotdeauna, până ce moartea ne va despărți”).

Titlul? Într-un fel absurd, într-o fragilă legătură cu imaginea ce deschide scenariul, imaginea alegorică, în care simbolurile științei care poate dezumaniza apar în ipostaza oamenilor de știință; Faraday, Einstein, cei care sunt umiliți de maimuțe, esența acestora fiind de fapt redusă la instinctul de primată, în care rațiunea pierde în favoarea unui adevăr propriu, prea personal, ca să devină absolut.

,,Dragostea alungă spaima, dar și invers, spaima alungă dragostea. Și nu doar dragostea. Spaima alungă inteligența, alungă bunătatea, alungă orice idee de adevăr și frumos.”

23960716_1200398340059637_809333286_ohttps://i1.wp.com/bookhub.ro/wp-content/uploads/2017/11/23960716_1200398340059637_809333286_o.jpg?resize=600%2C916 600w, https://i1.wp.com/bookhub.ro/wp-content/uploads/2017/11/23960716_12... 655w" sizes="(max-width: 197px) 100vw, 197px" width="197" height="300" />Editura: Polirom

Colecția: Biblioteca Polirom – Esențial

Traducerea din limba engleză și note: Ona Frantz

Anul apariției: 2017

Nr. de pagini: 200

ISBN: 978-973-46-7079-6

Sursa foto: http://www.latimes.com

Cronică realizată cu ajutorul www.cartepedia.ro