Mahomet, pricinuitoriul legei turcești

[altmariusbook]

https://tiparituriromanesti.wordpress.com/2017/08/08/mahomet-pricin...

Din Plutarh nou, vol. II, Buda, 1819

„Mahomet. Pricinuitoriul legei turcești. Se născu la ani 569 sau 570 și muri la ani 632.

Mahomet se născu la Meca, și până la vârsta de 40 ani trăi necunoscut îndeletnicindu-se întru neguțătorie. Adese călătorind de la Meca la Damasc, se deșteptă mintea lui, și se învăță a cunoaște oamenii.

O văduvă bogată din Meca a unui neguțătoriu luă pre el la dânsa, ca să ocârmuiască neguțătoria ei. După ce șezu la ia trei ani, se amorisi (îndrăgi) într-însul, și luă pre el spre bărbat. De aci se începu norocirea lui; pre vremea aceea era el în floarea vârstei sale, aici fu, când veni lui în gând o lege noao a întemeia. În Eghipet, Palestina, Siria și pretudintenea află el o mulțime de secte, sau osebiri întră legi, care una pre alta dușmănea; el dară socoti, de va putea aceste toate întru una să le însoțească, și iscodi o lege noao, care oareșcare asămănare avea cu acele, care vrea el să strice.

În vârsta lui de 40 de ani începu a se da afară drept un proroc, și se prefăcea, că vede arătări, vorbind ca un om cu duh, întâiu încredință vedeniile, sau arătările sale muerei lui, mai pre urmă la alte opt persoane, și aceștea făcură iară mulți proseliți, sau credincioși noi, și în 3 ani avea 50 de ucenici de tot supuși lui.

Acum atâta stăpânirea, cât și mai mulți preoți ai locului aceluia începură a socoti pre Mahomet ca pre un om primejdios, pre carele începură a-l catatrexi (goni).

Mahomet, simțindu-se încă slab spre înprotivire, fugi de la Meca la Medina, dară prin această fugă se făcu numele lui mai mare și vestit, și el însuși mai cu îndrăsneală.

Această epohă sau vreme se numește Eghira, după care musulmanii ai lor ani numără, care urmă la ani 622 iul. 16.

După ce văzu Mahomet, că din toate părțile se adună ocenici înprejurul său, schimbă orânduiala lui, mai mult nu îndemna el norodul cu învățături spre a lui lege, dară adună o oaste, și porunci la orice înprotivire cu sabia a răspunde. Jidovii cei aravicești mai mult înprotivindu-se, ei mai întâiu se jertvuiră, stăpânind al lor de

apărare loc, un mare număr dintr-înșii se omorâră, și pre ceialalți la ani 627 vândură. Acum se putu întoarce Mahomet la Meca cu o învoială, unde și titulă de craiu luă. După aceia încunjură cetatea și lăsă ei voe să-și aleagă: moarte, sau lege noao. Întru acest tropos înfricoșat curând își făcu lui părtinitori de lege destui; aceia, carii se înprotivea, se omorea. Domn al Araviei, și la toți vecinii înfricoșat fiind, socotea a fi puternic destul a putea sili pre grecii și persianii spre legea lui.

Întâiu apucă Siria, carea pre vremea aceia a înpăratului Iraclie era, luă câteva cetăți, și făcu pe prinții de la Daunca și Deila birnici. Aici fu, unde mai pre urmă povățui oastea sa. Pașii săi, norocoși fiind ca și dânsul, multe țări supuseră supt stăpânirea lui.

Mai la urmă cunoscu Mahomet apropierea morței sale prin simțirea lucrărei unei otravă, carea lui o jidovoică într-o gușă de berbece dăduse, ca să pue pre el la probă, de iaste el cu adevăr un proroc. După ce o parte din carne mâncă, simți otrava, carea lucra încet, și pricinuind lui niște grele friguri, muri în vârstă de ani 62.”

Sursa: Biblioteca Digitală BCU Cluj