LUNA ALBASTRĂ, REVELIONUL ŞI SUFLETUL

[dordanaela]

A trecut şi faza de Lună albastră (pe care nu am avut cum să o privesc că a mocănit mai ceva ca la munte), a trecut şi Revelionul- nici pe el nu am avut cum sa il privesc că erau prea multe artificii la mine în suflet-aşa se spune.

Aşa că astăzi mi s-au aprins neuronii când am auzit: ,,Este frumos la tine in suflet!”. S-a iscat o curiozitate de zile mari: ,,O fi frumos, dar cum vede el Sufletul? Că eu doar zic aşaaa, daaaar... de fapt nu l-am văzut niciodată. Presupun-logic, odată ce a zis că îl vede, nu are halucinaţii, încă îi şi atribuie o calitate (compliment doar.

Îl întreb(cât pot mai frumos şi dulce): ,,Cum este? Unde îl vezi?”(voiam un raport cât mai complet, aşa, ca la Nasa).

Se uită la mine de parcă nu inţelege sau de parcă am devenit ...lună albastră.

,,Sufletul. De el vorbeai. Unde vezi tu sufletul meu frumos ?”.

Şi mă uit intens la el, aşteptând un răspuns clar, care a devenit brusc şi foarte urgent pentru că ştiu că am multe lipsuri , măcar să găsesc ceva ce eu nu mai cred /ştiu că am, dar uite, cineva spune că da.

Aştept şi , după foiala celuilalt, îmi dau seama că ceva este în neregulă. I s-a schimbat şi privirea iar zâmbetul lui a devenit , niţel parcă, albastru (uite o culoare care se ia ! de la lună, probabil)

Gândesc fugitiv: ,,Deci nu o să aflu prea uşor sau prea repede, unde mi-e sufletul. O fi el frumos daaaaar... Waw! O fi...colorat sau sună frumos?!”

-,, Ce culoare are sau sunet?” întreb repede, ca să-l ajut.

Priveşte udeva, dincolo de mine. ,, Mi s-a mutat sufletul pe afară”-gândesc puţin dezamăgită. ,,Ori se dezintegrează, ori se colorează cu alte culori. L-oi mai recunoaşte?!”.

Imi dau brusc seama că nu voi afla nimic mai mult despre sufletul meu , unde este, cum este, frumos (cică) de la cel din faţa mea. Eu nu pot să îi văd sufletul.O fi ...ocupat cu alte suflete . Sigur, asta e!

Îmi iau rămas bun şi dau să plec. Stă în faţa cănilor de cafea, niţel parcă pe gânduri.
,,Doar nu îi pare rău după sufletul meu, pe care cred totuşi că nu l-a văzut? "
Hm! Pare totuşi preocupat. Şi-o fi adus aminte de alt suflet şi caută răspunsurile acolo?!

,, Fericire îţi doresc” zic şi plec. Omul se uită de parcă mă vede prima dată.
;,Mai stai” şopteşte. ,, Nop, am o întâlnire importantă” zic eu, ca să mă scuz...elegant.

De fapt, chiar am. Reiau pe strada aproape pustie conversaţia cu mine însămi.
Cu ,,frumosul” – asta este! O fi frumos şi gata. Fiecare are o idee proprie despre frumos şi cum nu am aflat cum vede el frumosul, trebuie să văd eu, după ce imi găsesc sufletul.

,,IN suflet”. Ciudat! Deci: nu EL este frumos , ci ...undeva, IN-lăuntrul lui. O mai fi ceva acolo? Intr-un măr da: miezul, sâmburii, vitamine. Are şi gust inlăuntrul lui, şi parfum dar astea sunt mai ,,sensibile” la vedere. Waw, câte sunt într-un măr! Oare... şi IN sufletul meu, or fi atâtea?!

Las întrebarea suspendată ...undeva. Sigur se va întoarce cu un răspuns. Am mai păţit asta, aşa că am încredere şi acum.

Ajung acasă şi mă intind pe pat. Devenim una. Parcă nu am mai stat aşa de vremi bune. Stau intinsă cu ochii în tavan. Nu mai număr şipcile de lemn, sau cum s-or fi numind, ci doar le privesc, mi se opreşe privirea in ele. Hm! Nuuuu am o privire...prea insistentă?! Mă amuz singură.

Este suficient să îmi arunc ochii,( adică nu, nu arunc nimic), arunc (iar o privire pe geam şi mă opresc drept în copacul din grădina vecină.(Am să plantez un copac şi la mine în dreptul geamului, ca să mă opresc în el, să nu mai zbârnâi prin cel al vecinilor, că or să spună că le-a căzut frunzele(copacilor, deh) din cauza mea).

Aş bea o gură de cafea. Cana este la 20-30 cm. Realizez că între gând şi mişcarea mâinii nu mai este legătura de până acum, instantanee, de nici nu o luam în seamă.
Aştept să se mişte mâna. Nop. Gândul nu a ajuns de data asta aşa că mâna mea este inertă. Am zis io că am devenit una cu patul, dar, nici chiar aşa. Între gând şi mişcare nu mai este nici o corelare ştiută/învăţată de atâta timp încât nu îi mai dădeam nici o importanţă. Legătura s-a rupt, pe undeva. Toate devin anapoda, brusc.

Parcă este o mare imensă în mine. Habar nu am de ce/cum/cât de imensă, dar dacă simt aşa, asta e! Gândesc că e roşie. Nu, nu este roşie. A luat locul sângelui care s-a scurs, neştiut, fără să anunţe, undeva. Halal” şi eu i-am purtat atâta timp, având grijă, chiar şi când o picătură curgea , să nu las să se piardă prea mult, iar el acum.... dispare aşa, fără să spună nimic.

Caut o dâră, o urmă până la gândul meu, poate oi reuşi să iau cana de cafea. Nimic. Renunţ deocamdată la cafea. Bine că există cana, totuşi, acolo.

Mă întorc la marea dinlăuntru. Este străvezie, aşa ca lacrimile. Deci, vor curge lacrimi prin venele mele de acum înainte?! Uluitoare devenire. Pentru că eu nu prea plâng (pot să număr pe degetele de la o mână de câte ori am plâns în viaţă). Doar, uneori, când mă bucuram mi se umezeau aşa, dintr-o dată, ochii.

Deci, (reiau) vor curge ...lacrimi de bucurie care vor ajunge la inimă şi....şiiii inima va deveni şi ea o lacrimă imensă, va străluci cât toate lacrimile de bucurie la un loc.

Simt că mi se opreste inima. Probabil a auzit şi ea ,,gândul”. Începe să bată tare, rar . Zguduie niţeluş, dar este plăcut. Sunt convinsă că o să-i placă să devină asemeni unui cristal strălucitor, transparent şi clar , doar o imensă Lacrimă. Poate i-o fi mai uşor cu marea asta de lacrimi decât cu sângele roşu ...

Ce să mai fac?! Încă nu mă pot mişca. Reiau cu ochii minţii (? Ciudată şi expresia asta) ziua de azi. Adică, evenimentele din ea. Nu ştiu, orice aş spune/gândi, parcă o fac pe două planuri. Cuvintele sunt una pe când gândul este mult mai clar, direct. Las asta pe mai târziu.

A ! CEVA demn de ,,gândit”: am trecut , in fugă-fugă peste mesajele din calculator. Nu am avut starea să le citesc. Multe, foarte multe.

,, CINE o fi in spatele lor, totuşi?. O fi... frumos la ele în suflet?!”

In calculatorul meu este o lume dincolo de lume, în care nu pot spune că am un loc. Am încercat odată dar... a venit cineva şi mi-a spus că nu este bine. Am crezut ... dar aveam să mă conving că nu mi-a spus adevărul, motivele fiind ale sufletului lui, nu ale mele.

Liniile astea pe care le văd că fac legătura intre mai multe puncte din calculator , tare încâlcite mai sunt. (waw! Reuşesc să ridic mâna câţiva cm spre direcţia dorită: cana cu cafea. Hm! Oi fi reuşit să mă apropiu de...gândul care l-am avut iniţial?! Aşa se pare).

Sunt prea multe fire în calculatorul meu. Pe unii îi înconjoară chiar foarte multe (oare îi sufocă, prin alţii, ce este drept foarte puţini, firele parcă doar trec. Când îi ating, ei ,,emit” o lumină scurtă, de culori diferite, punctele se sting apoi. Fire calme pleacă de la câteva puncte şi parcă încarcă alte puncte. Este frumos.

Uite un punct care parcă este ,,asaltat”. E ,,zăpăcit” niţeluş deja. Zbârnie dezordonat. Cred că...nu va rămâne mare lucru din el...după atâtea ,,impacte" ...în alte suflete.

Uite altul... pleacă spre mai multe puncte iar ele când sunt legate cu el ,, zbârnie” straniu. Parcă se ... dap, ce mai, se prăjesc de-abinelea de la intensitatea cu care au preluat ,,mesajul".
Cerule! Ce doctorie le-o fi necesară?

Între alte două puncte este un fir minunat, superb. Stau şi privesc şi....mi se umezesc ochii. A! Deci inima ,,lucrează” cu noua substanţă.

Fiecare punct trimite din ce in ce mai multă vibraţie spre celălalt. Ce frumos este! Parcă se formează un univers unic care îi cuprinde pe cei doi. Hm! O să devină şi...altminteri?! sper că da, este prea frumos şi, şi straniu de...curat ! A, nu! Şi spre unul şi spre celălalt se indreptă fire care parcă ar vrea să îi sugrume. Doamne, ce se întâmplă în calculatorul meu? Război galactic?! Imi vine să ţip la cei doi: fugiţi, dispăreţi amândoi de aici sau nu vă lăsaţi înconjuraţi de alţii. Firele încep să îi înconjoare, devin tentacole care sug lacome prada ...

Închid calculatorul, nu am putere să mai privesc, nu am putere să fac nimic. Nimic. A! Am reuşit să mai prind fugar, cu coada ochiului, câteva fire care vin şi spre mine, ba unul chiar mă loveşte mai tare, e chiar un mesaj. ,,No, no ! nu am să-l citesc ca să nu mă ,,racordez” la cine ştie câte alte fire sunt ascunse în/după el. Imi ajunge cât am văzut !!!”.

Câtă /care diferenţa este între firele din calculator şi cele din afară?! Una ar fi că firele din calculator spun mai multe decât cele din afară, pe care le oprim să mai plece prin ,,cuvinte”. Credem că nu ajung. Of! Asta este o altă discuţie.dap. Aici, în calculator trimitem fire pe care nu le mai descâlcim...în afară, uneori. Mai bine...fără!

NINGE! Copacul vecin are crengile albe, pufoase. Nu mai aterizez în el să nu-i scutur gândurile (iar ...gânduri? ei, fie şi aşa, dacă asta vreau eu acum), care s-au aşezat cuminţi pe crengile lui. Poate au să-şi spună multe, de asta au străbătut văzduhurile cine ştie de unde venind.

Oare, ceva din exterior ( copacul,fulgii, perdeaua de la geam, gândul tău) poate lăsa urme în interiorul nostru ? găsim o cale de a cunoaşte şi altfel exteriorul decât privindu-l?! ,,O fluctuaţie a unui parametru fizic, lasă o urmă în trăirea subiectivă”-spun tare.
Oare... firele din calculatorul meu (am eu ceva azi cu el, saaau, el cu mine!), lasă urme în trăirea subiectivă a...subiectului/subiectelot (punctelor) implicate? Uf, da, doar se ,,vede” cu ochiul liber. Trăire subiectivă indusă care se transformă intr-o autotrăire de se pot forma multe galaxii până ...te trezeşti.

Subiectiva din mine creează deocamdată tăcere, adică nu, sunt mai multe tăceri. Cred că ar fi bine să devină una singură, o unică tăcere. Sunt sursa dar şi substratul ei, ca nemanifestare încă. Deci: pot influienţa o tăcere nerostită, neformată încă...

Câte nu putem, noi oamenii, dacă am pe deplini conştienţi de o altă ştiinţă: cea a intuiţiei. Ea este cea mai obiectivă din toate şi tot ea este cea mai...Gata! vreau să mă opresc aici. Ce? Io îmi ascult intuiţia? Sigur că da, daaar...după ce o iau peste ochi, de cele mai multe ori. Sper să ies din această...obişnuinţă, cât mai curând.

*****
Sună un telefon. Îmi desprind, dezlipesc privirea, gândurile din înalturile pe care le-am golit de nori, dar, voi mai reveni, sunt sigură.
Aşa că atenţie când mai priviţi norii, dacă vă vine un gând” mai...ciudat, ca să zic aşa, tocmai mi-aţi citit un gând( am să recit poezii mai des, să îmi ţin gândurile ocupate, că vedeţi ce iese...).

Privesc telefonul...Oare o fi sunat?!

O fi iar ,,frumos la mine în suflet?”. Ciudat Sufletul ăsta, dar, dar dacă tot se zice că îl avem... asta e !!!

Să vă străluceasca sufletele, ca in ziua venirii în această lume
Să ne readucem aminte clipa in care ştiam totul fără să cunoaştem nimic, clipa in care aveam totul fără să vrem nimic, clipa când eram doar unici...


Frumuseţe în Sufletele voastre, ale tuturor !

iarna.jpg

[bicazan maria]

Formidabil! Frumos! Fara prea multe cuvinte,spun doar ca aveti un suflet minunat in care salasluieste frumosul.

[dordanaela]

Comentariu publicat de bicazan maria cu 18 minute în urmă
Ştergere comentariu Formidabil! Frumos! Fara prea multe cuvinte,spun doar ca aveti un suflet minunat in care salasluieste frumosul.
Mulţumesc mult... mult de tot, pentru frumoasele cuvinte.

[Nicoleta Cimpoae]

Multumesc! Citind aceste ganduri-randuri, imi dau seama ca ... e cu adevarat frumos la tine-n suflet!

[dordanaela]

Comentariu publicat de Nicoleta Cimpoae cu 6 minute în urmă
Multumesc! Citind aceste ganduri-randuri, imi dau seama ca ... e cu adevarat frumos la tine-n suflet!

Mulţumesc şi eu....din suflet !!! Sunt doar trări/căutări din care, pe care incerc să le depăsesc, prin autocunoaştere,