Părinte, în Biserica Ortodoxă este acceptată doar muzica vocală. De ce acest lucru?
Pr. Daniel Trăilă, Catedrala mitropolitană „Sfinţii Trei Ierarhi“, din Timişoara
Muzica vocală este mai aproape de sufletul nostru, întrucât sentimentul religios exprimă prin sunetul vocal melodii blânde, iar bunătatea, iubirea sunt caracterizate prin compoziţia lucrării. La început, cultul creştin avea la bază recitirea psalmilor prin monodie, iar prin melodie se cântau glasurile, care erau întocmite în aşa fel încât să corespundă caracterul glasului cu cel al sărbătorii sau al sfântului ce se prăznuia. Mersul cântării era simplu, lipsit de aglomeraţia ornamentelor, melodiile erau expresive, cu un conţinut pios, exprimau multă îndurare, iar forma caracteriza specificul creştin.
Muzica vocală de astăzi a păstrat idei melodice din cele mai variate în frumuseţe pentru arta sunetului, promovând material pentru muzica polifonică de mai târziu. Muzica noastră populară din Transilvania şi Banat, care a trăit în glasul melodic al glasurilor, caracterizează naţionalismul nostru tradiţional românesc ortodox.
Procesul simultan al creaţiei poetice şi muzicale a fost caracteristic pentru imaginaţia bizantină. În principiu, accentele principale ale cuvintelor au cerut note mai înalte şi au fost factorul regulator al construcţiei melodice. Legătura câtorva fraze a produs o formă poetică ca şi un tropar, irmos, stihiră etc., ale căror modele pot fi găsite în imnurile Octoihului. Astfel, aceste imnuri, mai mult prin muzica lor decât prin conţinutul lor, au servit ca modele pentru a crea alte imnuri în cinstea sfinţilor şi a sărbătorilor.
Care este semnificaţia glasurilor cântării de strană?
Cântarea bisericească numită impropriu "de strană" - deoarece ea a fost şi trebuie să rămână a tuturor credincioşilor - reprezintă una dintre laturile principale ale cultului ortodox. Ea s-a dezvoltat şi s-a perfecţionat de-a lungul vremii; rădăcinile ei sunt vechi şi urcă spre cele dintâi veacuri creştine. Aşa cum se prezintă astăzi, cântarea bisericească este una şi aceeaşi în întreaga Biserică Ortodoxă, cu adaptări locale însă, fiecare grup etnic de credincioşi turnând în tiparele astfel bine fixate ceva din specificul său.
Care este mesajul transmis de imnele religioase?
Atât prin muzică, cât şi prin text, vedem că acestea vorbesc despre bucuria Învierii. De exemplu sensul textului de la Stihoavna glasului I este de bucurie reţinută, de mulţumire pentru împlinirile pe plan spiritual.
Al treilea mod al glasului I este Troparul, în care preamăreşte Învierea Mântuitorului din morţi. Formulele melodice ce se succed cu fiecare propoziţie au o legătură vizibilă şi un caracter optimist, evidenţiind prin ţesătura melodică de la sfârşit marea minune a lumii - Învierea lui Hristos. Între text şi melodie există o strânsă legătură, căci melodia întregeşte sensul cuvântului, are un iz de preamărire a persoanei divine, este optimistă şi tonifiantă, aduce bucurie şi speranţă.
Toate cântările tipiconale sunt străbătute de idei şi învăţături dogmatice atât de bine închegate şi explicate, încât cei ce participau la slujbele religioase, prin intermediul cântărilor, se familiarizau cu învăţătura creştină, dincolo de pericopele evanghelice pe care le ascultau şi care aduceau o completare a celor cântate alături de predica duminicală.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius