Liturgia Orelor - 4 februarie 2010

[altmariustotal ortodox]

Joi din săptămâna a IV-a - Laudele
IMNUL

Când falnicul soare din ceruri revarsă
Potop pe pământ de lumină, noi iar să
-nălţăm către Domnul şi ruga şi gândul,
Pe ziua de azi ajutorul cerându-l.

Să-i cerem ca limbii el frâu să ne pună,
S-o ţină departe de rău şi minciună;
Privirilor noastre să pună perdele,
Nimic întinat să nu intre prin ele.

Păstreze-ne inima limpede, pură
Şi mintea-nţeleaptă, cu dreaptă măsură,
Dispuşi să ne facă la post şi la rugă
Şi munţii mândriei din noi să-i distrugă.

Când zilele noastre vor fi să se-ncheie,
Când moartea va stinge a vieţii scânteie,
Din valea de lacrimi la dânsul ne cheme
Cristos în lăcaşul măririi supreme.

Mărire să-i fie cerescului Tată,
Mărire aducem în cânt totodată
Şi Fiului celui cu dânsul de-o fire,
Şi Duhului Sfânt îi cântăm preamărire. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Fă să aud dis-de-dimineaţă îndurarea ta, Doamne.

Psalmul 142 (143),1-11
Rugăciune în timp de strâmtorare
Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar prin credinţa în Isus Cristos (Gal 2,16).

1 Doamne, ascultă rugăciunea mea, †
pleacă-ţi urechea la cererea mea, *
răspunde-mi în adevărul şi în dreptatea ta!
2 Şi să nu intri la judecată cu slujitorul tău, *
căci niciunul dintre cei vii nu va fi îndreptăţit înaintea ta.
3 Duşmanul prigoneşte sufletul meu, *
îmi calcă viaţa în picioare, m-a făcut să locuiesc în întuneric, *
ca cei morţi pentru vecie.
4 Se stinge în mine sufletul *
şi neliniştită este în mine inima mea.
5 Îmi aduc aminte de zilele de demult, †
mă gândesc la toate faptele tale *
şi meditez la lucrările mâinilor tale.
6 Întind spre tine mâinile mele, *
sufletul meu este înaintea ta ca un pământ lipsit de apă.
7 Doamne, grăbeşte-te ca să-mi răspunzi, *
că se sfârşeşte duhul meu.
Nu-ţi ascunde faţa de la mine, *
ca să nu mă asemăn cu cei ce se coboară în groapă.
8 Fă să aud dis-de-dimineaţă îndurarea ta, *
căci în tine mi-am pus încrederea!
Fă-mă să cunosc calea pe care voi merge, *
căci sufletul meu spre tine îl înalţ!
9 Eliberează-mă de duşmanii mei, Doamne, *
căci la tine îmi aflu adăpost!
10 Învaţă-mă să fac voia ta, *
căci tu eşti Dumnezeul meu.
Duhul tău cel bun mă va călăuzi către pământul drept. *
11 De dragul numelui tău, Doamne, îmi vei da viaţă.
În dreptatea ta, *
vei scoate sufletul meu din strâmtorare!

Ant. Fă să aud dis-de-dimineaţă îndurarea ta, Doamne.

Ant. 2 Domnul va revărsa asupra Ierusalimului râu de pace.

Cântarea Is 66,10-14a
Mângâiere şi bucurie în cetatea sfântă
Iar cea liberă este Ierusalimul cel de sus, care este mama noastră (Gal 4,26).

10 Bucuraţi-vă împreună cu Ierusalimul *
şi veseliţi-vă în el toţi cei care îl iubiţi.
Împărţiţi bucuria cu el, *
toţi cei care aţi plâns împreună cu el,
11 ca să sugeţi şi să vă săturaţi *
la sânul mângâierilor sale,
ca să sorbiţi şi să vă săturaţi *
din bogăţiile gloriei sale.
12 Căci aşa spune Domnul: †
„Eu voi îndrepta spre el pacea ca un şuvoi *
şi bogăţia popoarelor ca un râu ieşit din matcă.
Veţi suge şi veţi fi purtaţi pe braţe *
şi, pe genunchi, veţi fi dezmierdaţi.
13 Cum îşi mângâie o mamă copilul, †
aşa vă voi mângâia şi eu. *
În Ierusalim veţi afla mângâierea”.
14a Voi veţi vedea şi se va bucura inima voastră, *
şi oasele voastre vor odrăsli ca iarba.

Ant. Domnul va revărsa asupra Ierusalimului râu de pace.

Ant. 3 Dumnezeului nostru să-i fie plăcută lauda.

Psalmul 146 (147 A)
Puterea şi bunătatea Domnului
Pe tine, Dumnezeule, te lăudăm, pe tine, Doamne, te mărturisim.

1 Lăudaţi-l pe Domnul, †
pentru că frumos este să-l lăudăm pe Dumnezeul nostru; *
pentru că plăcut este să-l preamărim pe el.
2 Domnul reclădeşte Ierusalimul, *
îi adună pe surghiuniţii lui Israel.
3 El vindecă pe cei cu inima zdrobită *
şi leagă rănile lor.
4 El socoteşte numărul stelelor *
şi le dă nume la toate.
5 Mare este Domnul nostru şi atotputernic, *
înţelepciunea lui nu are margini.
6 Domnul sprijină pe cei sărmani *
şi doboară la pământ pe păcătoşi.
7 Înălţaţi Domnului cântare de mulţumire, *
cântaţi imnuri Dumnezeului nostru cu chitara!
8 El acoperă cerul cu nori, *
pregăteşte pământului ploaie,
el face să răsară iarbă în munţi *
şi verdeaţă spre trebuinţa oamenilor.
9 El dă hrană animalelor *
şi puilor de corb care strigă.
10 Nu se bucură de puterea calului *
şi nici nu-şi găseşte plăcerea în rapiditatea omului,
11 Domnului îi sunt plăcuţi cei care se tem de el, *
cei care îşi pun speranţa în milostivirea lui.

Ant. Dumnezeului nostru să-i fie plăcută lauda.

LECTURA SCURTĂ (Rom 8,18-21)
Eu consider că suferinţele timpului prezent nu se pot compara cu gloria viitoare care ni se va revela. Într-adevăr, creaţia aşteaptă cu nerăbdare revelarea fiilor lui Dumnezeu. Căci creaţia a fost supusă zădărniciei, nu de bunăvoie, ci din cauza aceluia care a supus-o, cu speranţa că şi ea, creaţia, va fi eliberată de sclavia stricăciunii spre libertatea gloriei fiilor lui Dumnezeu.

RESPONSORIUL SCURT
R. În zorii dimineţii * mă gândesc la tine, Doamne! În zorii.
V. Pentru că ai fost ajutorul meu, * mă gândesc la tine, Doamne! Slavă Tatălui. În zorii.

Ant. la Benedictus Dă poporului tău, Doamne, ştiinţa mântuirii şi ne iartă nouă păcatele noastre!

Cântarea din Evanghelie – Benedictus Lc 1,68-79
Despre Mesia şi Înaintemergătorul său

68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *
pentru că a vizitat şi a răscumpărat poporul său,
69 şi ne-a înălţat o putere de mântuire *
în casa lui David, slujitorul său,
70 precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi *
care au fost în vechime.
71 Să ne mântuiască de vrăjmaşii noştri *
şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc.

72 Astfel îşi arată îndurarea faţă de părinţii noştri *
şi îşi aduce aminte de legământul său cel sfânt.
73 De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham, părintele nostru, *
că ne va dărui harul
74 ca, eliberaţi din mâna duşmanilor noştri, *
să-i slujim fără teamă,
75 în sfinţenie şi dreptate, sub privirea lui, *
în toate zilele vieţii noastre.

76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema, *
căci vei merge înaintea Domnului să pregăteşti căile sale,
77 pentru a da poporului său cunoştinţa mântuirii *
întru iertarea păcatelor,
78 prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru, *
cu care ne va vizita, Cel care Răsare din înălţime
79 ca să lumineze pe cei care se află în întuneric şi în umbra morţii *
şi să îndrepte paşii noştri pe calea păcii.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Dă poporului tău, Doamne, ştiinţa mântuirii şi ne iartă nouă păcatele noastre!

RUGĂCIUNEA UNIVERSALĂ
Să-l preamărim pe Dumnezeu, de la care ne vine mântuirea, şi să-i spunem:
Tu, Doamne, eşti viaţa noastră!
Binecuvântat eşti, Dumnezeule, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care, în îndurarea ta, ne-ai renăscut la o speranţă vie
– prin învierea lui Isus Cristos din morţi.
Tu, care l-ai creat pe om după chipul tău şi l-ai reînnoit în Cristos,
– fă-ne asemenea chipului Fiului tău.
Vindecă inimile noastre rănite de invidie şi ură,
– revărsând asupra lor iubirea, care e darul Duhului Sfânt.
Dă-le astăzi lucrătorilor muncă, celor flămânzi pâine, celor întristaţi bucurie
– şi tuturor oamenilor har şi mântuire.
Tatăl nostru.

Rugăciunea de încheiere
Dăruieşte-ne, Doamne, adevărata ştiinţă a mântuirii, pentru ca, eliberaţi din mâna duşmanilor noştri, să-ţi slujim cu credinţă şi fără teamă în toate zilele vieţii noastre. Prin Domnul.

sus

Joi din săptămâna a IV-a - Ora Medie
IMNUL

Ora a treia

O Duh Preasfânt, tu ce din veci
Eşti Dumnezeu; stăruitori
În rugă-ţi cerem să cobori
În sufletele noastre reci.

Păstrează dragostea arzând
Mereu în cuget şi în grai,
Şi dorul păcii să ni-l dai,
Să fim o inimă şi-un gând.

Pe Tatăl fă-ni-l cunoscut
Ca să-l iubim neîncetat,
Ca şi pe Fiul ce-a luat
Smeritul nostru chip de lut. Amin.

Ora a şasea

O Dumnezeule Preasfânt,
Lumină tu ne dai în zori,
Iar la amiază ne cobori
De sus căldură pe pământ.

Al patimii năvalnic foc
Tu stinge-l, Doamne, în noi toţi;
Din inimi ura să o scoţi
Şi dragoste să pui în loc.

Să fie Tatăl lăudat,
Şi Fiul cel născut din el,
Şi Duhul dragostei, la fel,
Primească cinste ne-ncetat. Amin.

Ora a noua

O Doamne, veşnic neschimbat,
Acuma soarele de sus
Coboară iarăşi spre apus
Şi ziua este pe-nserat.

Noi te rugăm stăruitori
Să fie-al vieţii înserat
De-a ta splendoare luminat;
Apusul să-l prefaci în zori.

Să fie Tatăl lăudat,
Şi Fiul cel născut din el,
Şi Duhul dragostei, la fel,
Primească cinste ne-ncetat. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Dacă mă iubiţi, păziţi poruncile mele, spune Domnul.

Psalmul 118 (119),153-160
XX (Reş)

153 Vezi înjosirea mea şi salvează-mă, *
pentru că nu am uitat de legea ta.
154 Apără-mi cauza şi răscumpără-mă, *
dă-mi viaţă după promisiunea ta!
155 Mântuirea e departe de cei păcătoşi, *
pentru că nu le pasă de orânduirile tale.
156 Multe sunt îndurările tale, Doamne, *
dă-mi viaţă după judecăţile tale!
157 Sunt mulţi cei care mă prigonesc şi mă apasă, *
dar eu nu mă îndepărtez de învăţăturile tale.
158 I-am văzut pe cei fărădelege şi m-a cuprins dezgustul, *
pentru că nu păzesc cuvântul tău.
159 Iată, eu am iubit învăţăturile tale, Doamne, *
dă-mi viaţă după îndurarea ta!
160 Temelia cuvântului tău este adevărul, *
toate hotărârile tale sunt drepte şi veşnice.

Ant. Dacă mă iubiţi, păziţi poruncile mele, spune Domnul.

Ant. 2 Să te binecuvânteze Domnul şi să vezi pacea în toate zilele vieţii tale.

Psalmul 127 (128)
Pacea casei în Domnul
„Să te binecuvânteze Domnul din Sion”, adică din Biserica sa (Arnobius).

1 Fericiţi toţi cei care se tem de Domnul *
şi umblă pe căile sale.
2 Atunci te vei hrăni din munca mâinilor tale; *
vei fi fericit şi toate îţi vor merge bine.
3 Soţia ta va fi ca o viţă roditoare *
înăuntrul casei tale;
copiii tăi vor fi ca vlăstarele măslinului *
împrejurul mesei tale.
4 Iată, aşa va fi binecuvântat omul *
care se teme de Domnul!
5 Să te binecuvânteze Domnul din Sion, *
ca să vezi fericirea Ierusalimului în toate zilele vieţii tale
6 şi să vezi pe fiii fiilor tăi! *
Pace peste Israel!

Ant. Să te binecuvânteze Domnul şi să vezi pacea în toate zilele vieţii tale.

Ant. 3 Dumnezeu i-a biruit pentru tine pe duşmanii tăi.

Psalmul 128 (129)
Poporul asuprit îşi regăseşte încrederea
Biserica vorbeşte despre suferinţele sale (sf. Augustin).

1 Încă din tinereţe, de multe ori, m-au prigonit, – să spună asta Israel – *
2 încă din tinereţe, de multe ori, m-au prigonit, dar nu m-au biruit.
3 Cu plugul mi-au arat spinarea, *
au tras pe ea brazde lungi.
4 Dar Domnul este drept, *
a sfărâmat jugul păcătoşilor.
5 Să fie făcuţi de ruşine şi să se întoarcă înapoi *
toţi cei care urăsc Sionul!
6 Să fie ca iarba de pe acoperişuri *
care se usucă înainte de a creşte,
7 cu care nu-şi umple mâna cel care seceră *
şi nu-şi umple poala cel care adună snopii!
8 Şi nici un trecător să nu poată spune: †
„Binecuvântarea Domnului să fie asupra voastră! *
Vă binecuvântăm în numele Domnului!”

Ant. Dumnezeu i-a biruit pentru tine pe duşmanii tăi.

Ora a treia

LECTURA SCURTĂ (1In 3,23-24)
Aceasta este porunca lui: să credem în numele Fiului său Isus Cristos şi să ne iubim unii pe alţii după cum ne-a poruncit. Cel care ţine poruncile lui rămâne în el şi el în acesta. Prin aceasta cunoaştem că rămâne în noi: după Duhul pe care ni l-a dat.

V. Tu, Doamne, îl călăuzeşti pe cel drept.
R. Dumnezeule, care cercetezi inimile şi rărunchii.

Rugăciunea de încheiere
Dumnezeule, care în ceasul al treilea l-ai trimis pe Duhul Sfânt asupra apostolilor aflaţi în rugăciune, te rugăm cu umilinţă să ne faci şi pe noi părtaşi de harul lui. Prin Cristos.

Ora a şasea

LECTURA SCURTĂ (Înţ 1,1-2)
Iubiţi dreptatea, voi, care conduceţi pe pământ; aveţi gânduri drepte despre Domnul; căutaţi-l cu inima sinceră, căci el se lasă găsit de cei care nu vor să-l pună la încercare şi se arată celor care nu refuză să creadă în el.

V. Nădăjduieşte în Domnul şi fă binele.
R. Şi vei locui pământul, trăind în credinţă.

Rugăciunea de încheiere
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, la tine nu este negură şi nici întuneric; trimite strălucirea luminii tale asupra noastră, pentru ca, primind cuvântul tău, să umblăm pe căile tale cu inimă deschisă şi credincioasă. Prin Cristos.

Ora a noua

LECTURA SCURTĂ (Evr 12,1b-2)
Să dăm la o parte orice povară şi păcatul care ne împresoară, să alergăm cu perseverenţă în lupta care ne stă înainte, cu ochii aţintiţi la Isus, începutul şi desăvârşirea credinţei, care, în vederea bucuriei ce îi era propusă, a îndurat crucea şi, neţinând seama de ruşinea ei, s-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu.

V. Sufletul meu a nădăjduit în Domnul.
R. A nădăjduit şi a aşteptat cuvântul lui.

Rugăciunea de încheiere
Ascultă, Dumnezeule, rugăciunile noastre şi dă-ne harul să imităm răbdarea Fiului tău unul-născut, ca să purtăm cu seninătate greutăţile vieţii. Prin Cristos.

sus

Joi din săptămâna a IV-a - Vesperele
IMNUL

Stăpâne-al luminii şi-al zilei Stăpâne,
Din ziua de astăzi puţin mai rămâne;
Când umbrele serii coboară agale,
Din nou implorăm îndurările tale.

Aduce cu sine apusul de soare
Tristeţea cea dulce a zilei ce moare.
Lumina e pală şi tot mai săracă;
În văl de-ntuneric pământul se-mbracă.

Priveşte, Stăpâne, din slava divină,
Spre slugile tale ce ţie se-nchină;
Dă oaselor noastre odihnă, Părinte,
Şi-alungă-ne bezna cea neagră din minte.

La ceasul acestei lumini muribunde,
Spre cer ni se-nalţă privirile unde
Te afli tu, Doamne, mărite şi bune,
Lumină şi soare ce-n veci nu apune.

Rugămu-ne ţie, cu fruntea plecată,
Ascultă-ne ruga, cerescule Tată,
Cu Fiul cel care cu tine-i de-o fire
Şi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Mila mea şi scăparea mea e Domnul: în el nădăjduiesc.

Psalmul 143 (144)
Pentru victorie şi pace
Mâinile lui sunt învăţate la război, căci a învins lumea: „Însă eu am biruit lumea” (sf. Ilariu).

I

1 Binecuvântat să fie Domnul, stânca mea! †
El îmi deprinde mâinile la luptă *
şi degetele pentru bătălie.
2 El este aliatul meu fidel şi tăria mea, *
turnul meu de apărare şi eliberatorul meu.
El este scutul meu în care mă încred, *
el îmi dă în stăpânire poporul.
3 Doamne, ce este omul, că te îngrijeşti de el, *
sau fiul omului că îl iei în seamă?
4 Omul este ca o suflare, *
zilele lui sunt ca umbra care trece.
5 Doamne, apleacă cerurile tale şi coboară, *
atinge-te de munţi şi vor fumega.
6 Sloboade fulgerele tale şi împrăştie-i; *
trimite săgeţile tale şi pune-i pe fugă!
7 Întinde mâinile tale din înălţimi şi eliberează-mă, †
salvează-mă de apele cele mari, *
din mâna fiilor celor străini,
8 căci gurile lor spun minciună *
şi, ridicând mâna dreaptă, jură fals.

Ant. Mila mea şi scăparea mea e Domnul: în el nădăjduiesc.

Ant. 2 Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul.

II

9 Dumnezeule, îţi voi cânta un cântec nou, *
pe harpa cu zece strune voi cânta pentru tine,
10 pentru tine, care îi mântuieşti pe regi, *
care îl eliberezi pe David, slujitorul tău, de sabia celui rău.
11 Eliberează-mă şi mântuieşte-mă din mâna fiilor celor străini, †
căci gurile lor spun minciună *
şi, ridicând mâna dreaptă, jură fals.
12 Fiii noştri să fie ca vlăstarele ce cresc în tinereţea lor; †
fiicele noastre, precum coloanele din unghiuri, *
sculptate, pentru templu.
13 Hambarele să ne fie pline, *
încărcate cu tot felul de provizii;
turmele noastre să se înmulţească cu miile pe câmpiile noastre; *
14 boii noştri să fie viguroşi.
Să nu fie gard surpat, nici spărtură *
şi nici ţipăt în pieţele noastre.
15 Fericit este poporul care are toate acestea, *
fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul!

Ant. Fericit este poporul al cărui Dumnezeu este Domnul.

Ant. 3 S-au împlinit acum mântuirea şi domnia Dumnezeului nostru.

Cântarea Ap 11,17-18; 12,10b-12a
Judecata lui Dumnezeu

11,17 Îţi mulţumim ţie, *
Doamne, Dumnezeule atotputernic,
cel care eşti şi care erai, *
căci ai luat în mână puterea ta cea mare şi ai început să domneşti.
18 Şi s-au mâniat neamurile, *
dar a venit mânia ta şi timpul să-i judeci pe cei morţi
şi să dai răsplata slujitorilor tăi, profeţilor şi sfinţilor, *
şi celor ce se tem de numele tău, mici şi mari.
12,10b A venit acum mântuirea şi puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru *
şi puterea Unsului său,
căci a fost alungat acuzatorul fraţilor noştri, *
care îi acuza în faţa Dumnezeului nostru zi şi noapte.
11 Iar ei l-au învins prin sângele Mielului *
şi prin cuvântul mărturiei lor;
şi nu şi-au iubit viaţa *
până la moarte.
12a De aceea, bucuraţi-vă, cerurilor, *
şi voi, cei care locuiţi în ele!

Ant. S-au împlinit acum mântuirea şi domnia Dumnezeului nostru.

LECTURA SCURTĂ (Cf. Col 1,23)
Rămâneţi întemeiaţi şi tari în credinţă şi neclintiţi în speranţa evangheliei pe care aţi auzit-o, care a fost predicată la toată creatura de sub cer.

RESPONSORIUL SCURT
R. Domnul este păstorul meu, * nu voi duce lipsă de nimic. Domnul.
V. El mă duce la păşuni verzi, * nu voi duce lipsă de nimic. Slavă Tatălui. Domnul.

Ant. la Magnificat Domnul i-a săturat pe cei ce flămânzesc după dreptate şi i-a umplut cu bunuri.

Cântarea din Evanghelie – Magnificat Lc 1,46-55
Tresăltarea de bucurie a sufletului în Domnul

46 Sufletul meu *
îl preamăreşte pe Domnul
47 şi duhul meu tresaltă de bucurie *
în Dumnezeu, mântuitorul meu,
48 căci a privit la smerenia slujitoarei sale. *
Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită,
49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic, *
şi numele lui e sfânt.
50 Milostivirea lui dăinuie din neam în neam *
peste cei ce se tem de el.

51 A arătat puterea braţului său, *
i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,
52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *
şi i-a înălţat pe cei smeriţi;
53 pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, *
iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale.

54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, *
amintindu-şi de îndurarea sa,
55 după cum a promis părinţilor noştri, *
lui Abraham şi urmaşilor lui în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început şi acum şi pururea *
şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Domnul i-a săturat pe cei ce flămânzesc după dreptate şi i-a umplut cu bunuri.

RUGĂCIUNEA UNIVERSALĂ
Să-l rugăm pe Cristos, lumina popoarelor şi bucuria tuturor celor vii:
Dă-ne, Doamne, lumină, pace şi mântuire!
Cristoase, lumina cea neapusă, Cuvântul Tatălui, care ai venit să-i mântuieşti pe toţi oamenii,
– călăuzeşte-i pe catecumenii Bisericii tale ca să ajungă la lumină în tine.
Nu privi, Doamne, la fărădelegile noastre,
– căci la tine este iertarea.
Tu, care ai voit ca oamenii să cerceteze cu mintea lor tainele naturii pentru a stăpâni lumea,
– fă ca ştiinţa şi artele să fie îndreptate spre mărirea ta şi spre fericirea tuturor.
Ocroteşte-i pe aceia care s-au dedicat în lume slujirii fraţilor lor,
– ca să-şi poată îndeplini lucrarea liberi şi fără oprelişti.
Doamne, care deschizi şi nimeni nu poate să închidă,
– du-i la lumina ta pe aceia care au adormit în speranţa învierii.
Tatăl nostru.

Rugăciunea de încheiere
Ia aminte, Doamne, la rugăciunea noastră de seară şi dă-ne harul ca, mergând pe urmele Fiului tău, să aducem rod de fapte bune întru răbdare. Prin Domnul.