Imnul
Vin magii şi-ntreabă: „În ce loc anume
E regele care venit-a pe lume?”
Un rege-n Iudeea! Irod, când aude,
Se-aprinde de ură ca fiarele crude.
Îşi cheamă călăii şi-n faţă le-aruncă,
Cuprins de turbare, cumplită poruncă:
„În tot Betleemul, şi-n jurul lui roată,
Să piară copiii, suflarea lor toată”.
În fiece casă e-o mamă ce plânge;
Tiran fără minte, zadarnic verşi sânge.
Îţi scapă copilul de care ţi-e frică,
Rivalul ce somnul şi pacea ţi-o strică.
Flori rupte de mâna preacrudului rege
Cu grijă Isus pentru cer le culege;
Când bietele mame bocesc şi suspină,
Isus îi primeşte-n lăcaş de lumină.
Pe creştet le pune aleasă cunună
Şi glasul lor dulce în ceruri răsună.
Cu chipul lor candid pruncuţii încântă
Întreg paradisul, Treimea Preasfântă.
Cristos să primească a noastră onoare,
El, unul-născut al preasfintei Fecioare.
Cu pruncii martiri noi cinstim deopotrivă
Treimea de-a pururi şi-n veci milostivă. Amin.
Psalmodia
Ant. 1 Vor umbla alături de mine în veşminte albe, pentru că s-au învrednicit de aceasta, spune Domnul.
Psalmul 62 (63),2-9
Sufletul însetat de Dumnezeu
Cel care părăseşte lucrările întunericului veghează pentru Dumnezeu.
2 Dumnezeule, tu eşti Dumnezeul meu, *
pe tine te caut dis-de-dimineaţă.
Sufletul meu e însetat de tine, †
pe tine te doreşte trupul meu, *
ca un pământ pustiu, uscat şi fără apă.
3 Astfel te-am căutat în sanctuarul tău, *
ca să contemplu puterea şi măreţia ta.
4 Îndurarea ta preţuieşte mai mult decât viaţa, *
de aceea buzele mele te laudă.
5 Te voi binecuvânta toată viaţa mea *
şi voi ridica mâinile mele invocând numele tău.
6 Ca şi cum m-aş sătura cu măduvă şi grăsime, *
aşa se desfată buzele mele când gura mea te laudă,
7 când îmi amintesc de tine în aşternutul meu *
şi mă gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea.
8 Pentru că ai fost ajutorul meu, *
la umbra aripilor tale tresalt de bucurie.
9 Mă ataşez de tine cu tot sufletul *
şi dreapta ta mă ocroteşte.
Ant. Vor umbla alături de mine în veşminte albe, pentru că s-au învrednicit de aceasta, spune Domnul.
Ant. 2 Pruncii îi cântă Domnului laudă: în viaţă nu puteau încă vorbi, dar prin moartea lor îl vestesc pe Cristos.
Cântarea Dan 3,57-88.56
Toată creatura să-l laude pe Domnul
Aduceţi laudă Dumnezeului nostru, voi, toţi slujitorii lui! (Ap 19,5).
57 Binecuvântaţi-l, toate lucrările Domnului, pe Domnul, *
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!
58 Binecuvântaţi-l, ceruri, pe Domnul, *
59 binecuvântaţi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul!
60 Binecuvântaţi-l, toate apele care sunteţi deasupra cerului, pe Domnul, *
61 să-l binecuvânteze orice putere pe Domnul!
62 Binecuvântaţi-l, soare şi lună, pe Domnul, *
63 binecuvântaţi-l, stele ale cerului, pe Domnul!
64 Binecuvântaţi-l, ploi şi rouă, pe Domnul, *
65 binecuvântaţi-l, toate vânturile, pe Domnul!
66 Binecuvântaţi-l, foc şi căldură, pe Domnul, *
67 binecuvântaţi-l, frig şi arşiţă, pe Domnul!
68 Binecuvântaţi-l, rouă şi chiciură, pe Domnul, *
69 binecuvântaţi-l, ger şi îngheţ, pe Domnul!
70 Binecuvântaţi-l, gheţuri şi zăpezi, pe Domnul, *
71 binecuvântaţi-l, nopţi şi zile, pe Domnul!
72 Binecuvântaţi-l, lumină şi întuneric, pe Domnul, *
73 binecuvântaţi-l, fulgere şi nori, pe Domnul!
74 Să-l binecuvânteze pământul pe Domnul, *
să-l laude şi să-l preamărească în veci!
75 Binecuvântaţi-l, munţi şi dealuri, pe Domnul, *
76 binecuvântaţi-l, tot ce răsare pe pământ, pe Domnul!
77 Binecuvântaţi-l, mări şi râuri, pe Domnul, *
78 binecuvântaţi-l, izvoare, pe Domnul!
79 Binecuvântaţi-l, balene şi tot ce mişcă în ape, pe Domnul, *
80 binecuvântaţi-l, toate păsările cerului, pe Domnul!
81 Binecuvântaţi-l, fiare şi dobitoace, pe Domnul, *
82 binecuvântaţi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul!
83 Binecuvântează-l, Israele, pe Domnul, *
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!
84 Binecuvântaţi-l, preoţi ai Domnului, pe Domnul, *
85 binecuvântaţi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul!
86 Binecuvântaţi-l, duhuri şi suflete ale drepţilor, pe Domnul, *
87 binecuvântaţi-l, sfinţi şi smeriţi cu inima, pe Domnul!
88 Binecuvântaţi-l, voi, Anania, Azaria şi Misael, pe Domnul, *
lăudaţi-l şi preamăriţi-l în veci!
Să binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Duhul Sfânt, *
să-l lăudăm şi să-l preamărim în veci!
56 Binecuvântat eşti în tăria cerului, *
vrednic de laudă şi preamărit în veci!
La sfârşitul acestei cântări nu se spune Slavă Tatălui.
Ant. Pruncii îi cântă Domnului laudă: în viaţă nu puteau încă vorbi, dar prin moartea lor îl vestesc pe Cristos.
Ant. 3 Din gura pruncilor şi a celor ce sug ţi-ai pregătit laudă împotriva vrăjmaşilor tăi.
Psalmul 149
Noua cântare a sfinţilor
Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresălta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius).
1 Cântaţi Domnului un cântec nou, *
lauda lui în adunarea credincioşilor săi.
2 Să se bucure Israel de creatorul său, *
să tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor.
3 Să laude numele lui în dansuri, *
să-i cânte psalmi cu harpa şi cu cetera.
4 Căci Domnul îl iubeşte pe poporul său *
şi-i încoronează pe cei smeriţi cu mântuire.
5 Să tresalte de bucurie în mărire, credincioşii lui, *
să scoată strigăte de bucurie în aşternutul lor.
6 Gura să le fie plină de laudele Domnului; *
şi săbii cu două tăişuri să fie în mâinile lor,
7 ca să arunce răzbunare asupra neamurilor *
şi pedeapsă asupra popoarelor;
8 ca să-i lege pe regii lor în lanţuri *
şi pe mai-marii lor în cătuşe de fier,
9 ca să facă cu ei judecata care a fost scrisă; *
aceasta este o cinste pentru toţi credincioşii lui.
Ant. Din gura pruncilor şi a celor ce sug ţi-ai pregătit laudă împotriva vrăjmaşilor tăi.
Lectura scurtă (Ier 31,15)
Un glas de tânguire se aude în Rama, bocet şi plân- gere amară. Rahela îşi plânge fiii şi nu vrea să fie mân- gâiată pentru ei, căci nu mai sunt.
Responsoriul scurt
R. Cei sfinţi şi drepţi * vor trăi în veci. Cei sfinţi.
V. Şi răsplata lor este la Domnul; * vor trăi. Slavă Tatălui. Cei sfinţi.
Ant. la Benedictus Pruncii nevinovaţi au fost ucişi pentru Cristos; cei ce sug au fost omorâţi de un rege nelegiuit. Ei îl urmează pe Mielul fără prihană şi cântă pururi: „Mărire ţie, Doamne!”
Cântarea din Evanghelie – Benedictus Lc 1,68-79
Despre Mesia şi Înaintemergătorul său
68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *
pentru că a vizitat şi a răscumpărat poporul său,
69 şi ne-a înălţat o putere de mântuire *
în casa lui David, slujitorul său,
70 precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi *
care au fost în vechime.
71 Să ne mântuiască de vrăjmaşii noştri *
şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc.
72 Astfel îşi arată îndurarea faţă de părinţii noştri *
şi îşi aduce aminte de legământul său cel sfânt.
73 De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham, părintele nostru, *
că ne va dărui harul 74 ca, eliberaţi din mâna duşmanilor noştri, *
să-i slujim fără teamă, 75 în sfinţenie şi dreptate, sub privirea lui, *
în toate zilele vieţii noastre.
76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema, *
căci vei merge înaintea Domnului să pregăteşti căile sale,
77 pentru a da poporului său cunoştinţa mântuirii *
întru iertarea păcatelor,
78 prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru, *
cu care ne va vizita, Cel care Răsare din înălţime
79 ca să lumineze pe cei care se află în întuneric şi în umbra morţii *
şi să îndrepte paşii noştri pe calea păcii.
Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.
Ant. Pruncii nevinovaţi au fost ucişi pentru Cristos; cei ce sug au fost omorâţi de un rege nelegiuit. Ei îl urmează pe Mielul fără prihană şi cântă pururi: „Mărire ţie, Doamne!”
Rugăciunea universală
Să-i aducem preamărire lui Cristos, care l-a biruit pe tiran nu prin puterea vitejilor, ci prin nevinovăţia pruncilor:
Pe tine te laudă, Doamne, corul strălucit al martirilor!
Doamne Cristoase, pruncii nevinovaţi au dat mărturie pentru tine nu prin cuvinte, ci prin sângele lor:
– dă-ne şi nouă harul de a te mărturisi în faţa oame- nilor prin cuvinte şi fapte.
Tu i-ai învrednicit de cununa biruinţei pe pruncii care nu erau încă în stare să lupte:
– nu îngădui să cădem în păcat, noi care suntem întă- riţi cu atâtea ajutoare ale harului.
Tu ai spălat veşmintele pruncilor nevinovaţi în sângele tău:
– spală-ne de orice fărădelege.
Tu i-ai trimis pe pruncii nevinovaţi în ceruri ca pârgă a împărăţiei tale:
– nu îngădui să fim alungaţi de la ospăţul tău veşnic.
Tu ai cunoscut în copilărie prigoana şi exilul:
– ocroteşte-i pe copiii ameninţaţi de foamete, de război şi de orice nenorocire.
Tatăl nostru.
Rugăciunea de încheiere
Dumnezeule, care astăzi ai fost preamărit de pruncii nevinovaţi nu prin cuvântul, ci prin moartea lor, dă-ne, te rugăm, harul ca faptele noastre să exprime credinţa pe care o mărturisesc cuvintele noastre. Prin Domnul.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius