Liturgia Orelor - 26 noiembrie 2010

[altmariustotal catolic]

Vineri din săptămâna a II-a - Laudele

IMNUL Doamne-n ceruri nu atârnă candelabre de cristale; E destulă strălucire şi lumina feţei tale. Totul vine de la tine; cu puterea-ţi creatoare, Ai zidit întreaga lume şi-ai aprins lumina-n soare. S-au stins stelele de ceară de pe bolta sângerândă, Aurora prevesteşte marea soarelui izbândă. Întru lacrimi de durere ni se naşte ziua nouă, Ele cad şi-aştern pământul cu un strat curat de rouă. S-a eliberat văzduhul de-ale nopţii bezne sumbre, Soarele i-a smuls veşmântul cel ţesut din triste umbre. Astrul zilei din tărie lui Cristos i-a dat un nume, Căci Cristos a pus pe fugă întunericul din lume. Tu, Lumină a luminii, zi a zilelor, tu, care, Existând din veşnicie, nu cunoşti vreo înserare, Dumnezeu atotputernic, lumea o zideşti şi iară În neantu-i dinainte, dacă vrei, o faci să piară. Doamne, Unule-Născutul, ce-ai luat asupră-ţi lutul, De cinstire şi mărire îţi aducem azi tributul. Slavă Tată, ce-n tărie, în vecie nu te clatini, Slavă Duhule, ţi-aducem după legi şi după datini. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui. Psalmul 50 (51) Miluieşte-mă, Dumnezeule Înnoiţi-vă spiritul minţii voastre şi îmbrăcaţi-vă cu omul cel nou (Ef 4,23-24). 3 Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate, * şi, după mulţimea îndurărilor tale, şterge fărădelegea mea. 4 Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea * şi curăţă-mă de păcatul meu. 5 Căci recunosc fărădelegea mea * şi păcatul meu stă pururi înaintea mea. 6 Împotriva ta, numai împotriva ta am păcătuit, * şi ce-i rău înaintea ta am făcut. De aceea tu eşti drept în sentinţele tale * şi nepărtinitor în judecăţile tale. 7 Căci, iată, în nelegiuire m-am născut * şi în păcat m-a zămislit mama mea. 8 Dar tu iubeşti adevărul în adâncul inimii, * fă, deci, să pătrundă înţelepciunea înlăuntrul meu. 9 Stropeşte-mă cu isop şi voi fi curat, * spală-mă şi voi fi mai alb decât zăpada. 10 Fă să aud un cuvânt de bucurie şi veselie, * şi oasele pe care le-ai zdrobit vor tresălta. 11 Întoarce-ţi faţa de la păcatele mele * şi şterge toate nelegiuirile mele. 12 Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule, * şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu. 13 Nu mă alunga de la faţa ta * şi duhul tău sfânt nu-l lua de la mine. 14 Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii tale * şi întăreşte-mă cu duh binevoitor. 15 Atunci voi învăţa pe cei fărădelege căile tale * şi cei păcătoşi la tine se vor întoarce. 16 Mântuieşte-mă, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele, † de vinovăţia sângelui vărsat, * şi limba mea va preamări dreptatea ta. 17 Doamne, deschide-mi buzele * şi gura mea va vesti lauda ta. 18 Pentru că jertfele nu-ţi sunt plăcute † şi, chiar dacă ţi-aş aduce, * arderile de tot nu te-ar mulţumi. 19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, * inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui. 20 În bunătatea ta, Doamne, fă bine Sionului * şi reclădeşte zidurile Ierusalimului. 21 Atunci îţi vor fi plăcute jertfele de împăcare, arderile de tot şi ofrandele; * atunci ţi se vor oferi viţei pe altarul tău. Ant. Inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui. Ant. 2 În mânia ta, Doamne, adu-ţi aminte că eşti îndurător. Cântarea Hab 3,2-4.13a.15-19 Dumnezeu vine să judece lumea Ridicaţi-vă capul, căci se apropie răscumpărarea voastră! (Lc 21,28). 2 Doamne, am auzit vestirea ta * şi m-am temut, Doamne, de lucrarea ta! De-a lungul anilor, dă-i viaţă, * de-a lungul anilor, fă-o cunoscută! În mânia ta, * adu-ţi aminte că eşti îndurător! 3 Dumnezeu vine din Teman, * Cel Sfânt, din muntele Paran. Gloria lui acoperă cerurile, * şi pământul este plin de lauda lui. 4 Strălucirea lui este ca lumina, † din mâinile lui izvorăsc raze: * aici se ascunde tăria lui. 13a Ai ieşit să mântuieşti poporul tău, * să-l eliberezi pe unsul tău. 15 Ţi-ai tăiat drum prin mare cu caii tăi * şi spumegau talazurile multe. 16 Am auzit şi s-a înfiorat inima mea, * la glasul acesta tremură buzele mele; putreziciunea îmi cuprinde oasele * şi paşii mei se clatină sub mine. Voi sta liniştit în ziua strâmtorării * care vine peste poporul ce se ridică asupra noastră. 17 Căci nu va mai înflori smochinul * şi nu va mai fi rod în vii; înşelătoare va fi rodirea măslinului, * şi nu vor mai da hrană ogoarele; au dispărut oile din ţarcuri * şi nu mai sunt vite în staule. 18 Dar eu voi tresălta de bucurie în Domnul, * voi tresălta de veselie în Dumnezeu, mântuitorul meu. 19 Domnul, Dumnezeul meu, este tăria mea: † el face piciorele mele mai iuţi ca ale căprioarei * şi poartă paşii mei pe culmi. Ant. În mânia ta, Doamne, adu-ţi aminte că eşti îndurător. Ant. 3 Laudă, Ierusalime, pe Domnul. † Psalmul 147 (147 B) Reconstruirea Ierusalimului Vino să-ţi arăt Mireasa Mielului! (cf. Ap 21,9). 12 Laudă, Ierusalime, pe Domnul, * † preamăreşte, Sionule, pe Dumnezeul tău. 13 Căci el întăreşte zăvoarele porţilor tale, * el binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău. 14 El dă pace ţinutului tău * şi te satură cu cel mai bun grâu. 15 El îşi trimite cuvântul pe pământ, * cuvântul lui aleargă cu iuţeală mare. 16 El face să cadă zăpada ca lâna * şi presară chiciura ca cenuşa. 17 Azvârle grindina ca firimiturile, * şi gerul lui cine-l poate răbda? 18 Trimite cuvântul său şi le topeşte, * stârneşte vântul şi vor curge apele. 19 El vesteşte lui Iacob cuvântul său, * lui Israel, legile şi poruncile sale. 20 El n-a făcut aşa cu nici un alt popor, * şi nu le-a făcut cunoscute judecăţile sale. Ant. Laudă, Ierusalime, pe Domnul. LECTURA SCURTĂ (Ef 2,13-16) Acum, în Cristos Isus, voi, care odinioară eraţi departe, v-aţi apropiat prin sângele lui Cristos. Căci el este pacea noastră, cel care a făcut din două una şi a dărâmat zidul despărţitor, desfiinţând în trupul său ura, legea poruncilor cu prescrierile ei, pentru ca pe cei doi să-i întemeieze într-un singur om nou, făcând pace, şi să-i împace pe amândoi cu Dumnezeu într-un singur trup prin crucea prin care a nimicit ura. RESPONSORIUL SCURT R. Voi striga către Domnul cel preaînalt, * care mi-a făcut bine. Voi striga. V. El va trimite din cer şi mă va elibera, * care mi-a făcut bine. Slavă Tatălui. Voi striga. Ant. la Benedictus În iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru ne-a vizitat Cel care Răsare din înălţime. Cântarea din Evanghelie – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia şi Înaintemergătorul său 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru că a vizitat şi a răscumpărat poporul său, 69 şi ne-a înălţat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul său, 70 precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi * care au fost în vechime. 71 Să ne mântuiască de vrăjmaşii noştri * şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc. 72 Astfel îşi arată îndurarea faţă de părinţii noştri * şi îşi aduce aminte de legământul său cel sfânt. 73 De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham, părintele nostru, * că ne va dărui harul 74 ca, eliberaţi din mâna duşmanilor noştri, * să-i slujim fără teamă, 75 în sfinţenie şi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieţii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema, * căci vei merge înaintea Domnului să pregăteşti căile sale, 77 pentru a da poporului său cunoştinţa mântuirii * întru iertarea păcatelor, 78 prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Răsare din înălţime 79 ca să lumineze pe cei care se află în întuneric şi în umbra morţii * şi să îndrepte paşii noştri pe calea păcii. Slavă Tatălui, şi Fiului, * şi Sfântului Duh. Precum era la început, şi acum, şi pururea, * şi în vecii vecilor. Amin. Ant. În iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru ne-a vizitat Cel care Răsare din înălţime. RUGĂCIUNEA UNIVERSALĂ Să-l adorăm pe Cristos care, prin Duhul Sfânt, şi-a vărsat sângele oferindu-se Tatălui pentru a curăţa conştiinţa noastră de faptele moarte. Să-i dăm mărturie cu inimă sinceră: Voinţa ta, Doamne, e pacea noastră. Noi am primit de la bunătatea ta începutul zilei: – dăruieşte-ne deopotrivă harul să începem o viaţă nouă. Tu ai creat toate şi le păstrezi cu providenţa ta: – fă-ne să vedem necontenit, prin credinţă, pecetea ta în toată făptura. Prin sângele tău ai pecetluit noul şi veşnicul testament: – fă-ne să rămânem credincioşi legământului tău, împlinind poruncile tale. Când atârnai pe cruce, din coasta ta au izvorât sânge şi apă: – spală păcatele noastre în acest râu aducător de mântuire şi înveseleşte cetatea lui Dumnezeu. Tatăl nostru. Rugăciunea de încheiere Te rugăm, Dumnezeule atotputernic, primeşte laudele pe care ţi le aducem şi dă-ne harul să ţi le putem cânta mai desăvârşit în veşnicie împreună cu sfinţii tăi. Prin Domnul.

sus

Vineri din săptămâna a II-a - Ora Medie IMNUL Ora a treia O Duh Preasfânt, tu ce din veci Eşti Dumnezeu; stăruitori În rugă-ţi cerem să cobori În sufletele noastre reci. Păstrează dragostea arzând Mereu în cuget şi în grai, Şi dorul păcii să ni-l dai, Să fim o inimă şi-un gând. Pe Tatăl fă-ni-l cunoscut Ca să-l iubim neîncetat, Ca şi pe Fiul ce-a luat Smeritul nostru chip de lut. Amin. Ora a şasea O Dumnezeule Preasfânt, Lumină tu ne dai în zori, Iar la amiază ne cobori De sus căldură pe pământ. Al patimii năvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toţi; Din inimi ura să o scoţi Şi dragoste să pui în loc. Să fie Tatăl lăudat, Şi Fiul cel născut din el, Şi Duhul dragostei, la fel, Primească cinste ne-ncetat. Amin. Ora a noua O Doamne, veşnic neschimbat, Acuma soarele de sus Coboară iarăşi spre apus Şi ziua este pe-nserat. Noi te rugăm stăruitori Să fie-al vieţii înserat De-a ta splendoare luminat; Apusul să-l prefaci în zori. Să fie Tatăl lăudat, Şi Fiul cel născut din el, Şi Duhul dragostei, la fel, Primească cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Să-mi fie îndurarea ta spre mângâiere, după cuvântul tău. Psalmul 118 (119),73-80 X (Iod) 73 Mâinile tale m-au făcut şi m-au plămădit; * fă-mă să înţeleg şi voi învăţa poruncile tale. 74 Cei ce se tem de tine mă vor vedea şi se vor bucura, * căci mi-am pus toată speranţa în cuvintele tale. 75 Ştiu, Doamne, că judecăţile tale sunt drepte * şi întru adevăr m-ai umilit. 76 Să-mi fie îndurarea ta spre mângâiere, * după promisiunea făcută slujitorului tău. 77 Să vină asupra mea îndurările tale şi voi fi viu, * căci legea ta îmi este desfătare. 78 Să fie făcuţi de ruşine cei mândri, căci cu minciună m-au asuprit, * iar eu voi cugeta la învăţăturile tale. 79 Să se întoarcă spre mine cei care se tem de tine * şi cei care cunosc legile tale. 80 Inima mea să fie neprihănită în orânduirile tale, * ca să nu fiu făcut de ruşine. Ant. Să-mi fie îndurarea ta spre mângâiere, după cuvântul tău. Ant. 2 De cei ce se ridică împotriva mea, ocroteşte-mă, Dumnezeul meu. Psalmul 58 (59),2-5.10-11.17-18 Rugăciune împotriva prigonitorilor Aceste cuvinte ale Mântuitorului trebuie să-i înveţe pe toţi pietatea faţă de Tatăl (Eusebiu din Cezareea). 2 Dumnezeul meu, eliberează-mă de duşmanii mei, * apără-mă de cei care se ridică împotriva mea. 3 Eliberează-mă de cei care săvârşesc nelegiuirea * şi mântuieşte-mă de oamenii vărsători de sânge. 4 Iată-i că stau la pândă să-mi ia sufletul; * cei puternici se ridică împotriva mea. 5 Nici vină, nici păcat nu este în mine, Doamne. * Fără nici o pricină, ei aleargă, se pregătesc să mă atace. Scoală-te, vino în întâmpinarea mea şi priveşte, † 10 mă îndrept spre tine, tăria mea, * pentru că numai tu, Dumnezeule, eşti scăparea mea. 11 Îndurarea Dumnezeului meu îmi vine în ajutor. * Dumnezeu mă va face să-i privesc de sus pe duşmanii mei. 17 Dar eu voi cânta puterea ta, * dis-de-dimineaţă voi lăuda bunătatea ta, pentru că tu eşti un turn de scăpare pentru mine, * un loc de adăpost, în ziua necazului. 18 Tăria mea, pe tine vreau să te laud! † Căci tu, Dumnezeule, eşti turnul meu de scăpare, * Dumnezeul meu, îndurarea mea! Ant. De cei ce se ridică împotriva mea, ocroteşte-mă, Dumnezeul meu. Ant. 3 Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră, căci Domnul răneşte şi tot el vindecă. Psalmul 59 (60) Rugăciune după o nenorocire În lume veţi avea necazuri; însă curaj, eu am învins lumea (In 16,33). 3 Ne-ai alungat, Dumnezeule, ne-ai împrăştiat, * te-ai mâniat pe noi. Întoarce-te la noi! 4 Ai zguduit pământul, l-ai despicat, * repară-i spărturile, căci se prăbuşeşte. 5 Ai pus poporul tău la grele încercări, * ne-ai dat să bem vinul amărăciunii. 6 Le-ai dat un semn celor care se tem de tine, * ca să fugă din faţa arcului; 7 ca prietenii tăi să fie eliberaţi. * Să ne mântuiască dreapta ta şi ascultă-ne. 8 Dumnezeu a vorbit în lăcaşul său sfânt: † „Mă voi înălţa şi voi împărţi Sihemul, * şi valea Sucot o voi măsura. 9 Al meu este Galaadul, al meu este Manase * şi Efraim, coiful capului meu, Iuda, sceptrul meu de domnie, * 10 Moab, vasul în care mă spăl; peste Edom îmi azvârl încălţămintea, * peste ţara filistenilor îmi voi striga biruinţa”. 11 Cine mă va călăuzi spre cetatea întărită? * Cine îmi va arăta calea spre Edom? 12 Oare nu tu, Dumnezeule, care ne-ai alungat * şi nu mai ieşi, o Dumnezeule, cu oştirile noastre? Vino în ajutorul nostru în timpul necazului, * căci mântuirea de la oameni este zadarnică. 13 În Dumnezeu vom săvârşi fapte măreţe, * şi el îi va doborî pe asupritorii noştri. Ant. Fericit este omul pe care Dumnezeu îl mustră, căci Domnul răneşte şi tot el vindecă. Ora a treia LECTURA SCURTĂ (Dt 1,31b) Domnul, Dumnezeul tău, te-a purtat pe tot drumul pe care l-aţi străbătut aşa cum omul îşi poartă copilul. V. Primeşte-mă, Doamne, după cuvântul tău, şi voi fi viu. R. Să nu fiu făcut de ruşine, pentru că am nădăjduit în tine. Rugăciunea de încheiere Doamne Isuse Cristoase, care în ceasul al treilea ai fost dus la răstignire pentru mântuirea lumii, te rugăm cu umilinţă să ne dăruieşti iertare de greşelile pe care le-am făcut şi să ne fereşti necontenit de orice rău. Tu, care vieţuieşti. Ora a şasea LECTURA SCURTĂ (Bar 4,28-29) Cugetul vostru v-a făcut să rătăciţi departe de Dumnezeu; întorcându-vă, străduiţi-vă să-l căutaţi din nou. Fiindcă el, care a trimis asupra voastră prăpădul, vă va da o dată cu mântuirea o bucurie veşnică. V. La Domnul este îndurare. R. Şi belşug de mântuire. Rugăciunea de încheiere Doamne Isuse Cristoase, care în ceasul al şaselea, pe când întunericul învăluia pământul, te-ai urcat nevinovat pe cruce pentru răscumpărarea noastră, dă-ne pururi lumina ta, prin care să ne învrednicim a ajunge la viaţa cea veşnică. Tu, care vieţuieşti. Ora a noua LECTURA SCURTĂ (Înţ 1,13-15) Dumnezeu nu a creat moartea şi nici nu se bucură de pieirea celor vii. Toate le-a creat ca să existe şi toate făpturile din lume sunt spre viaţă, nu găseşti în ele otrava care să le facă să moară; puterea morţii nu domneşte pe pământ, căci dreptatea este nemuritoare. V. Domnul a scăpat sufletul meu de moarte. R. Şi voi umbla în faţa lui pe pământul celor vii. Rugăciunea de încheiere Doamne Isuse Cristoase, care în ceasul al nouălea l-ai strămutat pe tâlharul căit de pe lemnul crucii în slava împărăţiei tale, te rugăm cu încredere să primeşti smerita mărturisire a păcatelor noastre şi, în ceasul morţii noastre, să ne dai harul să intrăm cu bucurie pe poarta paradisului. Tu, care vieţuieşti. sus

Vineri din săptămâna a II-a - Vesperele IMNUL Din văzduh se lasă seara; potolindu-şi din dogoare, Spre culcuşu-i blândul soare prinde-ncet să se coboare. Când apune astrul zilei, orizontul sângerându-l, Către cer în rugăciune ni se-nalţă iarăşi gândul. Doamne, tu în ziua-aceasta ne-ai scutit de trândăvie, Ne-ai tocmit de dimineaţă, ne-ai trimis la tine-n vie. Munca zilei, oboseala, s-au sfârşit acuma, iată, Ţi le punem la picioare, aşteptând din cer răsplată. Braţul tău ce-n truda zilei ne-a trimis de sus tărie, Iarăşi scut de apărare peste noapte să ne fie. Somnul dulce ce ne-aşteaptă să ne fie drept arvună A odihnei ce în ceruri niciodată n-o s-apună. O, Cristoase, îţi aducem jertfa buzelor curate; Rugăciunea de-nchinare, tu primeşte-o, împărate. Tată veşnic, de asemeni, îţi aducem fiecare, Ca şi ţie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Doamne, eliberează-mi sufletul de la moarte şi picioarele mele de la cădere. Psalmul 114 (116 A) Rugăciune de mulţumire Prin multe strâmtorări trebuie să intrăm în împărăţia lui Dumnezeu (Fap 14,22). 1 Îl iubesc pe Domnul, * pentru că ascultă glasul rugăciunii mele. 2 El îşi pleacă urechea spre mine, * în ziua în care îl chem. 3 Mă strângeau lanţurile morţii * şi mă cuprindeau spaimele infernului, mă chinuiau tristeţea şi neliniştea. † 4 Am invocat numele Domnului: * „Doamne, salvează-mi sufletul!” 5 Domnul este milostiv şi drept, * Dumnezeul nostru este plin de îndurare. 6 Domnul îi ocroteşte pe cei mici: * am fost umilit şi el m-a mântuit. 7 Întoarce-te, suflete al meu, la odihna ta, * fiindcă Domnul ţi-a făcut bine. 8 El mi-a salvat sufletul de la moarte, † a ferit ochii mei de lacrimi, * picioarele mele de la cădere. 9 Voi umbla înaintea Domnului * pe pământul celor vii. Ant. Doamne, eliberează-mi sufletul de la moarte şi picioarele mele de la cădere. Ant. 2 Ajutorul meu vine de la Domnul, care a făcut cerul şi pământul. Psalmul 120 (121) Dumnezeu, ocrotitorul poporului Nu le va mai fi foame şi nici sete, nu-i va mai arde soarele şi nici arşiţa (Ap 7,16). 1 Îmi ridic ochii spre munţi şi mă întreb: * De unde-mi va veni ajutorul?” 2 Ajutorul meu vine de la Domnul, * care a făcut cerul şi pământul. 3 Nu va lăsa să ţi se clatine piciorul * şi nu va aţipi cel care te păzeşte. 4 Iată, nu aţipeşte, nu doarme * cel care-l păzeşte pe Israel. 5 Domnul este păzitorul tău, * Domnul este umbra ocrotitoare la dreapta ta. 6 Ziua, soarele nu-ţi va dăuna, * nici luna în timpul nopţii. 7 Domnul te va păzi de orice rău, * Domnul îţi va apăra sufletul. 8 Domnul te va păzi la plecare şi la venire, * de acum şi până în veac. Ant. Ajutorul meu vine de la Domnul, care a făcut cerul şi pământul. Ant. 3 Drepte şi adevărate sunt căile tale, rege al veacurilor. Cântarea Ap 15,3b-4 Imn de adorare 3b Mari şi minunate sunt lucrările tale, * Doamne, Dumnezeule atotputernic! Drepte şi adevărate sunt căile tale, * rege al naţiunilor! 4 Cine nu se va teme de tine, Doamne, * şi nu va preamări numele tău? Tu singur eşti sfânt! † Toate popoarele vor veni şi se vor prosterna înaintea ta, * pentru că ai făcut cunoscute judecăţile tale! Ant. Drepte şi adevărate sunt căile tale, rege al veacurilor. LECTURA SCURTĂ (1Cor 2,7-10a) Noi vorbim de înţelepciunea tainică a lui Dumnezeu, care a fost ţinută ascunsă, şi pe care Dumnezeu o hotărâse înaintea veacurilor spre mărirea noastră, pe care nici unul dintre stăpânitorii lumii acesteia n-a cunoscut-o, căci dacă ar fi cunoscut-o, nu l-ar fi răstignit pe Domnul gloriei. Însă, după cum este scris: Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut şi urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, pe acestea le-a pregătit Dumnezeu celor care îl iubesc pe el. Dar nouă ni le-a descoperit Dumnezeu prin Duhul. RESPONSORIUL SCURT R. Cristos a murit pentru păcatele noastre, * ca să ne prezinte înaintea lui Dumnezeu. Cristos. V. A fost dat morţii în trup, dar a fost înviat prin Duhul Sfânt, * ca să ne prezinte înaintea lui Dumnezeu. Slavă Tatălui. Cristos. Ant. la Magnificat Adu-ţi aminte, Doamne, de îndurarea ta, după cum ai promis părinţilor noştri. Cântarea din Evanghelie – Magnificat Lc 1,46-55 Tresăltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamăreşte pe Domnul 47 şi duhul meu tresaltă de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 căci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, 49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic, * şi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui dăinuie din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arătat puterea braţului său, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * şi i-a înălţat pe cei smeriţi; 53 pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, * iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, * amintindu-şi de îndurarea sa, 55 după cum a promis părinţilor noştri, * lui Abraham şi urmaşilor lui în veci. Slavă Tatălui şi Fiului * şi Sfântului Duh. Precum era la început şi acum şi pururea * şi în vecii vecilor. Amin. Ant. Adu-ţi aminte, Doamne, de îndurarea ta, după cum ai promis părinţilor noştri. RUGĂCIUNEA UNIVERSALĂ Să-l binecuvântăm pe Cristos Domnul care, plin de milă şi îndurare, a şters lacrimile celor ce plâng, şi să-l invocăm cu iubire şi umilinţă: Îndură-te, Doamne, de poporul tău! Doamne Cristoase, care îi mângâi pe cei smeriţi, – pune lacrimile celor sărmani înaintea ta. Ascultă, Dumnezeule îndurător, gemetele celor aflaţi în agonie: – să-i cerceteze îngerul tău şi să-i întărească. Să cunoască toţi cei surghiuniţi providenţa ta, – să se întoarcă în patria pământească şi, la timpul cuvenit, să intre în patria cerească. Biruie cu iubirea ta pe cei care trăiesc în păcat – şi adu-i la împăcarea cu Biserica ta. Primeşte-i în pacea ta pe fraţii noştri răposaţi, – ca să aibă parte pe deplin de roadele răscumpărării tale. Tatăl nostru. Rugăciunea de încheiere Dumnezeule, care ţi-ai dezvăluit înţelepciunea negrăită în nebunia crucii, dă-ne harul ca în pătimirea Fiului tău să recunoaştem gloria lui, astfel încât să nu încetăm a ne lăuda în crucea lui cu toată încrederea. El, care, fiind Dumnezeu

http://www.calendarcatolic.ro/calendar-romano-catolic/calendar/dail...