Liturgia Orelor - 21 iulie 2010

[altmariustotal ortodox]

Miercuri din săptămâna a IV-a - Laudele

IMNUL Doamne, mâna-ţi creatoare cerul l-a umplut de stele; Ca să lumineze noaptea, ai pus luna printre ele. Ca să lumineze ziua, iarăşi mâna ta slăvită A pus soarele pe boltă, aşezându-l pe orbită. Se retrage, ruşinată, noaptea tristă şi obscură; Umple soarele văzduhul de lumină şi căldură. Părăsim şi noi în grabă tihna patului trândavă Şi spre Domnul, Salvatorul, înălţăm un imn de slavă. În splendoarea-i aurită astrul zilei admirându-l, Către tine, Soare veşnic, ni se-nalţă-acuma gândul. Bolta-naltă şi senină ne înalţă către tine; Tu din noi alungă norii, fă-ne feţele senine. Vrem să facem cu plăcere, astăzi, Doamne, a ta vrere; Liberează-ne de vraja bucuriei efemere. Nu lăsa ca patimi oarbe glasul minţii să-l sufoce, Ci ne-ajută să-mplinim tot ce ne spune a ta voce. Iar când soarele pământul în potop de raze-l scaldă, Să ne fie-n piept credinţa mai puternică, mai caldă, Şi speranţa mântuirii bucurie ne inspire. Mai temeinică să fie legătura de iubire. Te rugăm cu umilinţă şi cu fruntea jos plecată; Ne ascultă rugăciunea, milostive, veşnic Tată, Tu, ce-n cer domneşti cu Fiul, cel cu tine de o fire, Şi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Gata e inima mea, Dumnezeule, gata e inima mea! † Psalmul 107 (108) Preamărirea Domnului şi cerere de ajutor Pentru că Fiul lui Dumnezeu a fost înălţat mai presus de ceruri, peste tot pământul se va vesti mărirea lui (Arnobius). 2 Gata e inima mea, Dumnezeule, † gata e inima mea! * Îţi voi cânta şi voi intona imnuri! Bine, gloria mea! 3 Treziţi-vă, harpă şi alăută: * vreau să trezesc aurora. 4 Te voi lăuda între popoare, Doamne, * şi îţi voi înălţa imnuri printre naţiuni, 5 căci îndurarea ta este mare până la ceruri * şi adevărul tău până la nori. 6 Înalţă-te mai sus decât cerurile, Dumnezeule, * şi slava ta să fie peste tot pământul! 7 Ca prietenii tăi să fie eliberaţi, * fă mântuire cu dreapta ta şi ascultă-mă! 8 Dumnezeu a vorbit în lăcaşul său cel sfânt: † „Mă voi bucura, voi împărţi Sihemul * şi voi măsura valea Sucot; 9 al meu este Galaadul, al meu este Manase † şi Efraim, coiful capului meu, * Iuda, toiagul meu de domnie. 10 Moab, vasul în care mă spăl; † peste Edom îmi azvârl încălţămintea, * peste ţara filistenilor îmi voi striga biruinţa”. 11 Cine mă va călăuzi spre cetatea întărită? * Cine îmi va arăta calea spre Edom? 12 Oare nu tu, Dumnezeule, care ne-ai alungat * şi nu mai vrei să ieşi, o Dumnezeule, cu oştirile noastre? 13 Vino în ajutorul nostru în timpul necazului, * căci mântuirea de la oameni este zadarnică. 14 În Dumnezeu vom săvârşi fapte măreţe * şi el îi va doborî pe asupritorii noştri. Ant. Gata e inima mea, Dumnezeule, gata e inima mea! Ant. 2 Domnul m-a îmbrăcat cu haina mântuirii şi a dreptăţii. Cântarea Is 61,10–62,5 Bucuria profetului pentru noul Ierusalim Am văzut Ierusalimul cel nou, cetatea sfântă... împodobită ca o mireasă pentru mirele său (cf. Ap 21,2). 61,10 Mă voi bucura din toată inima în Domnul * şi va tresălta de veselie sufletul meu în Dumnezeul meu, căci m-a îmbrăcat cu haina mântuirii, * şi cu mantia dreptăţii m-a învăluit ca pe un mire care poartă coroană * şi ca pe o mireasă împodobită cu giuvaierurile sale. 11 Aşa cum din pământ răsar ierburile † şi în grădină încolţesc seminţele, * aşa va face Domnul Dumnezeu să răsară dreptatea şi lauda înaintea tuturor popoarelor. 62,1 Din dragoste pentru Sion nu voi tăcea, * din dragoste pentru Ierusalim nu voi avea odihnă, până când dreptatea lui nu va apărea ca o lumină * şi mântuirea lui nu va străluci ca o făclie aprinsă. 2 Neamurile vor vedea dreptatea ta * şi toţi regii mărirea ta; şi-ţi vor pune un nume nou * pe care gura Domnului îl va rosti. 3 Vei fi ca o cunună strălucitoare în mâna Domnului * şi ca o diademă regală în mâna Dumnezeului tău. 4 De acum nu te vei mai numi Cea Părăsită * şi pământul tău nu va mai fi numit Ţară Pustie, ci te vei numi Bucuria Mea * şi ţara ta se va chema Mireasă, căci Domnul şi-a găsit bucuria în tine * şi ţara ta se va cununa cu el. 5 Aşa cum tânărul se uneşte cu o fecioară, * aşa se vor uni fiii tăi cu tine, şi după cum mirele se bucură de mireasă, * tot aşa se va bucura Dumnezeul tău de tine. Ant. Domnul m-a îmbrăcat cu haina mântuirii şi a dreptăţii. Ant. 3 Voi lăuda pe Domnul în viaţa mea. Psalmul 145 (146) Fericirea celor care nădăjduiesc în Domnul Îl lăudăm pe Domnul în viaţa noastră, adică prin purtarea noastră (Arnobius). 1 Laudă, suflete al meu, pe Domnul! † 2 Voi lăuda pe Domnul în toată viaţa mea, * voi cânta Dumnezeului meu cât voi trăi. 3 Nu vă puneţi încrederea în cei puternici, * în fiii oamenilor, care nu pot să mântuiască. 4 Suflarea lor trece, iar ei se întorc în ţărână, * şi în aceeaşi zi se destramă planurile lor. 5 Fericit este acela care are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacob; * care-şi pune încrederea în Domnul, Dumnezeul său. 6 El a făcut cerul şi pământul, * marea şi toate câte se află în ele. El este totdeauna credincios cuvântului său, † 7 el face dreptate celor asupriţi, * el dă pâine celor flămânzi. Domnul eliberează pe cei închişi. * 8 Domnul luminează pe cei orbi, Domnul ridică pe cei împovăraţi, * Domnul iubeşte pe cei drepţi, 9 Domnul are grijă de cei străini, † sprijină pe văduvă şi pe orfan, * dar nimiceşte calea celor răi. 10 Domnul, Dumnezeul tău, Sionule, * stăpâneşte în veci, din neam în neam. Ant. Voi lăuda pe Domnul în viaţa mea. LECTURA SCURTĂ (Dt 4,39-40a) Să ştii deci astăzi şi să meditezi aceasta în inima ta: Domnul este Dumnezeu sus în cer, ca şi jos pe pământ, şi nu este altul afară de el. De aceea, păzeşte în toate zilele legea şi poruncile Domnului, pe care ţi le dau eu astăzi. RESPONSORIUL SCURT R. Îl binecuvântez pe Domnul * în toată vremea. Îl binecuvântez. V. Pururi lauda lui în gura mea, * în toată vremea. Slavă Tatălui. Îl binecuvântez. Ant. la Benedictus În sfinţenie să-i slujim Domnului în toate zilele vieţii noastre. Cântarea din Evanghelie – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia şi Înaintemergătorul său 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru că a vizitat şi a răscumpărat poporul său, 69 şi ne-a înălţat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul său, 70 precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi * care au fost în vechime. 71 Să ne mântuiască de vrăjmaşii noştri * şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc. 72 Astfel îşi arată îndurarea faţă de părinţii noştri * şi îşi aduce aminte de legământul său cel sfânt. 73 De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham, părintele nostru, * că ne va dărui harul 74 ca, eliberaţi din mâna duşmanilor noştri, * să-i slujim fără teamă, 75 în sfinţenie şi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieţii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema, * căci vei merge înaintea Domnului să pregăteşti căile sale, 77 pentru a da poporului său cunoştinţa mântuirii * întru iertarea păcatelor, 78 prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Răsare din înălţime 79 ca să lumineze pe cei care se află în întuneric şi în umbra morţii * şi să îndrepte paşii noştri pe calea păcii. Slavă Tatălui, şi Fiului, * şi Sfântului Duh. Precum era la început, şi acum, şi pururea, * şi în vecii vecilor. Amin. Ant. În sfinţenie să-i slujim Domnului în toate zilele vieţii noastre. RUGĂCIUNEA UNIVERSALĂ Cristos, strălucirea gloriei Tatălui, ne luminează prin cuvântul său. Să-l invocăm cu iubire: Rege al veşnicei măriri, ascultă-ne! Binecuvântat eşti tu, izvorul şi împlinitorul credinţei noastre, – care din întuneric ne-ai chemat la lumina ta minunată. Tu, care ai deschis ochii orbilor şi celor surzi le-ai dat să audă, – vindecă necredinţa noastră. Doamne, fă-ne să rămânem pururi în iubirea ta, – ca să nu ne despărţim unii de alţii. Dăruieşte-ne tărie în ispită, răbdare în încercări – şi recunoştinţă, când toate ne merg spre bine. Tatăl nostru. Rugăciunea de încheiere Adu-ţi aminte, Doamne, de noul tău legământ, pe care l-a pecetluit sângele Mielului, şi fă ca poporul tău, liber de orice păcat, să înainteze neîncetat pe calea mântuirii. Prin Domnul.

sus

Miercuri din săptămâna a IV-a - Ora Medie IMNUL Ora a treia O Duh Preasfânt, tu ce din veci Eşti Dumnezeu; stăruitori În rugă-ţi cerem să cobori În sufletele noastre reci. Păstrează dragostea arzând Mereu în cuget şi în grai, Şi dorul păcii să ni-l dai, Să fim o inimă şi-un gând. Pe Tatăl fă-ni-l cunoscut Ca să-l iubim neîncetat, Ca şi pe Fiul ce-a luat Smeritul nostru chip de lut. Amin. Ora a şasea O Dumnezeule Preasfânt, Lumină tu ne dai în zori, Iar la amiază ne cobori De sus căldură pe pământ. Al patimii năvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toţi; Din inimi ura să o scoţi Şi dragoste să pui în loc. Să fie Tatăl lăudat, Şi Fiul cel născut din el, Şi Duhul dragostei, la fel, Primească cinste ne-ncetat. Amin. Ora a noua O Doamne, veşnic neschimbat, Acuma soarele de sus Coboară iarăşi spre apus Şi ziua este pe-nserat. Noi te rugăm stăruitori Să fie-al vieţii înserat De-a ta splendoare luminat; Apusul să-l prefaci în zori. Să fie Tatăl lăudat, Şi Fiul cel născut din el, Şi Duhul dragostei, la fel, Primească cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Am strigat către tine, Doamne, îmi pun încrederea în cuvintele tale. Psalmul 118 (119),145-152 XIX (Qof) 145 Am strigat din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, * şi voi păstra îndreptările tale. 146 Am strigat către tine, mântuieşte-mă * şi voi păzi poruncile tale. 147 O dată cu ivirea zorilor am strigat, * îmi pun încrederea în cuvintele tale. 148 Îmi deschid ochii înainte de străjile de noapte, * ca să meditez la făgăduinţele tale. 149 Ascultă-mi glasul, Doamne, după îndurarea ta, * dă-mi viaţă după judecata ta! 150 Prigonitorii se apropie de mine cu viclenie; * se îndepărtează de legea ta. 151 Dar tu, Doamne, eşti aproape * şi toate poruncile tale sunt adevăr. 152 De mult timp am cunoscut îndrumările tale, * că le-ai statornicit pentru vecie. Ant. Am strigat către tine, Doamne, îmi pun încrederea în cuvintele tale. Ant. 2 Domnul cunoaşte gândurile oamenilor, ştie că sunt zadarnice. Psalmul 93 (94) Domnul îi răzbună pe cei drepţi Domnul le răzbună pe toate acestea... căci nu ne-a chemat Dumnezeu la necurăţie, ci la sfinţenie (cf. 1Tes 4,6-7). I 1 Dumnezeule, care faci dreptate, * Doamne Dumnezeule, care faci dreptate, arată-te! 2 Ridică-te, tu, care judeci pământul, * dă-le celor mândri plata cuvenită! 3 Până când, Doamne, păcătoşii, * până când păcătoşii vor triumfa? 4 Ei bârfesc şi vorbesc cu îngâmfare, * toţi făcătorii de rele se laudă, 5 calcă în picioare poporul tău, Doamne, * şi asupresc moştenirea ta. 6 Măcelăresc pe văduvă şi pe cel străin * şi dau la moarte pe cel orfan. 7 Şi spun: „Domnul nu vede, * Dumnezeul lui Iacob nu înţelege!” 8 Înţelegeţi voi, voi cei lipsiţi de minte din popor! * Când veţi deveni înţelepţi, nebunilor? 9 Cel care a plantat urechea oare nu aude? * Cel care a modelat ochiul oare nu vede? 10 Cel care conduce popoarele oare nu pedepseşte, * el, care a dat omului cunoaşterea? 11 Domnul cunoaşte gândurile oamenilor, * ştie că sunt zadarnice. Ant. Domnul cunoaşte gândurile oamenilor, ştie că sunt zadarnice. Ant. 3 Domnul este loc de refugiu pentru mine şi sprijinul speranţei mele. II 12 Fericit este omul pe care îl călăuzeşti tu, Doamne, * pe care îl înveţi legea ta, 13 ca să-l păstrezi netulburat în ziua nenorocirii, * până se va săpa groapa păcătosului. 14 Pentru că Domnul nu respinge poporul său * şi nu părăseşte moştenirea sa. 15 Se va face judecată după dreptate * şi o vor urma toţi cei cu inima curată. 16 Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi? * Cine îmi va sta alături împotriva celor ce fac fărădelege? 17 Dacă Domnul nu mi-ar fi venit în ajutor, * sufletul meu ar fi ajuns curând în locuinţa tăcerii. 18 Când spun: „Mi se clatină piciorul!”, * îndurarea ta, Doamne, mă susţine. 19 Când multe gânduri negre se frământă în inima mea, * mângâierile tale îmi înviorează sufletul. 20 Oare îţi vei face aliat un tribunal al nelegiuirii * care pricinuieşte nenorocire, împotriva legii? 21 Se năpustesc asupra vieţii celui drept * şi osândesc sânge nevinovat. 22 Dar Domnul este loc de refigiu pentru mine * şi Dumnezeul meu, stâncă de apărare, 23 şi va întoarce asupra lor nelegiuirea lor † şi din cauza răutăţii lor îi va nimici, * 24 îi va nimici Domnul, Dumnezeul nostru. Ant. Domnul este loc de refugiu pentru mine şi sprijinul speranţei mele. Ora a treia LECTURA SCURTĂ (1Cor 10,24.31) Nimeni să nu-şi caute propriile interese, ci ale altuia. Aşadar, fie că mâncaţi, fie că beţi, fie că faceţi altceva, toate să le faceţi spre gloria lui Dumnezeu. V. Bine este a-l lăuda pe Domnul. R. Şi a cânta numelui tău, Dumnezeule Preaînalt. Rugăciunea de încheiere Doamne, Părinte Sfânt, Dumnezeu credincios, care l-ai trimis pe Duhul Sfânt, cel făgăduit de Fiul tău, ca să-i aduni pe oamenii risipiţi prin păcat, dă-ne harul să răspândim în lume pacea şi unitatea ce vin de la tine. Prin Cristos. Ora a şasea LECTURA SCURTĂ (Col 3,17) Tot ceea ce faceţi cu cuvântul sau cu fapta, toate să le faceţi în numele Domnului Isus, mulţumindu-i lui Dumnezeu Tatăl prin el. V. Ţie îţi voi aduce jertfă de laudă. R. Şi numele Domnului îl voi invoca. Rugăciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic şi îndurător, care ne îngădui acest răgaz la amiază, priveşte cu bunătate la lucrarea pe care am început-o, îndreaptă în ea ce am greşit şi dă-ne harul să o sfârşim cu bine, în aşa fel încât să-ţi fie plăcută ţie. Prin Cristos. Ora a noua LECTURA SCURTĂ (Col 3,23-24) Orice faceţi să faceţi din inimă ca pentru Domnul, şi nu ca pentru oameni, ştiind că veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Pe Domnul Cristos îl slujiţi. V. Domnul e partea mea de moştenire şi cupa mea cu sorţi. R. În mâinile tale e soarta mea. Rugăciunea de încheiere Doamne, Isuse Cristoase, care pentru a-i mântui pe oameni ţi-ai întins braţele pe cruce, dă-ne harul să-ţi fim bineplăcuţi în fapte şi viaţa noastră întreagă să vestească în lume lucrarea răscumpărării tale. Tu, care vieţuieşti. sus

Miercuri din săptămâna a IV-a - Vesperele IMNUL Astrul zilei lent se stinge şi apoi complet dispare, Părăseşte cu tristeţe şi câmpii, şi munţi, şi mare. După-a nopţii dulce tihnă ne promite să revină, Să ne-mbucure cu blânda şi plăcuta sa lumină. Orice minte omenească să privească şi s-admire Cum slăvita-ţi mână, Doamne, cârmuieşte-ntreaga fire. Bezna nopţii şi lumina, de la tine totul vine; Le-ai fixat prin legi precise cuvenitele destine. Iar acum, când se sfârşeşte munca mâinilor robuste Şi când braţele trudite tihna nopţii pot s-o guste, Pe când totul în natură ca-ntr-un somn al morţii zace În linţoliul de-ntuneric, în tăcere şi în pace, Noi, ce-avem sădită-n suflet a credinţei mângâiere Şi nespusa bucurie a speranţei ce nu piere, Luminaţi suntem şi-n noapte de lumina orbitoare A acelui ce din veacuri e a Tatălui splendoare. El e soarele ce vine din străfunduri de vecie; Nu cunoaşte răsăritul, nici apusul trist nu-l ştie. Fericiţilor din ceruri dătător de dulci extaze El îmbucură pământul cu-ale sale sfinte raze. Iar când moartea nemiloasă la sfârşit ne va răpune, În lumina ce n-apune, milostive Doamne, du-ne, Ca Treimii celei care ceru-ntreg i se prosterne Să-i cântăm cu bucurie imnul laudei eterne. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Minunată este pentru mine cunoaşterea ta, Doamne, mai presus de mine. Psalmul 138 (139),1-18.23-24 Atotştiinţa lui Dumnezeu Cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine i-a fost sfătuitor? (Rom 11,34). I 1 Doamne, tu mă observi de aproape şi mă cunoşti; * 2 ştii când mă aşez şi când mă scol; pătrunzi de departe gândurile mele; * 3 fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă; toate cărările mele îţi sunt cunoscute. † 4 Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbă, * tu, Doamne, îl cunoşti deja. 5 Tu mă învălui din faţă şi din spate * şi mâna ta stă întinsă asupra mea. 6 Minunată este pentru mine cunoaşterea ta, * prea înaltă ca să o pot înţelege. 7 Unde aş putea merge departe de duhul tău * şi unde aş putea fugi dinaintea feţei tale? 8 Dacă m-aş urca la cer, tu eşti acolo; * dacă m-aş coborî în împărăţia morţilor, tu eşti de faţă. 9 Dacă aş lua aripile aurorei * şi m-aş opri dincolo de mare, 10 şi acolo mâna ta m-ar conduce * şi dreapta ta m-ar ţine. 11 Dacă aş spune: „Cel puţin întunericul să mă acopere * şi lumina să devină noapte în jurul meu”, 12 dar nici întunericul nu-i întuneric pentru tine, † iar noaptea este luminoasă ca ziua * şi întunericul este ca lumina. Ant. Minunată este pentru mine cunoaşterea ta, Doamne, mai presus de mine. Ant. 2 Eu sunt Domnul care încerc inima şi cercetez rărunchii, cel care dau fiecăruia după calea sa. II 13 Pentru că tu ai format rărunchii mei, * m-ai ţesut în sânul mamei mele. 14 Te laud pentru că m-ai făcut o făptură atât de minunată! † Lucrările tale sunt admirabile! * Şi sufletul meu cunoaşte bine aceasta! 15 Oasele mele nu erau ascunse pentru tine † când am fost plămădit în taină, * ţesut în chip minunat în adâncimile pământului. 16 Ochii tăi m-au văzut înainte de a mă naşte † şi în cartea ta îmi erau scrise toate; * zilele erau fixate, pe când nu era nici una dintre ele. 17 Cât de adânci sunt, pentru mine, gândurile tale, Dumnezeule, * de necuprins e numărul lor! 18 Dacă le-aş număra, ar fi mai multe ca nisipul. * Când mă trezesc, tot lângă tine sunt. 23 Priveşte-mă cu luare aminte, Dumnezeule, şi vezi inima mea, * încearcă şi cunoaşte gândurile mele. 24 Vezi dacă nu merg pe o cale greşită * şi condu-mă pe calea veşniciei. Ant. Eu sunt Domnul care încerc inima şi cercetez rărunchii, cel care dau fiecăruia după calea sa. Ant. 3 În el au fost făcute toate şi toate există prin el. Cântarea Cf. Col 1,12-20 Cristos, primul născut între toate creaturile şi primul născut dintre cei morţi 12 Să-i aducem mulţumire lui Dumnezeu Tatăl, * care ne-a învrednicit să avem parte de moştenirea sfinţilor, în lumină. 13 El ne-a eliberat de puterea întunericului * şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii sale, 14 în care avem răscumpărarea, * iertarea păcatelor. 15 El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, * primul născut între toate creaturile. 16 Căci în el au fost create toate: † cele din cer şi cele de pe pământ, * cele văzute şi cele nevăzute: tronurile şi domniile, * puterile şi stăpânirile. Toate au fost create prin el şi pentru el. † 17 El este înainte de toate * şi toate există prin el. 18 El este capul trupului, al Bisericii; † el este începutul, primul născut dintre cei morţi; * ca să fie cel dintâi în toate. 19 Căci i-a plăcut lui Dumnezeu * ca toată plinătatea să locuiască în el. 20 Prin el şi pentru el a voit să împace toate, † cele de pe pământ şi cele din cer, * aducând pace prin sângele său vărsat pe cruce. Ant. În el au fost făcute toate şi toate există prin el. LECTURA SCURTĂ (1In 2,3-6) Din aceasta ştim că îl cunoaştem pe Cristos: dacă ţinem poruncile lui. Cine spune: „Eu îl cunosc”, dar nu ţine poruncile lui, este mincinos şi adevărul nu este în el. Însă, dacă cineva păstrează cuvântul lui, într-adevăr iubirea lui Dumnezeu în el este desăvârşită. Din aceasta cunoaştem că suntem în el. Cel care spune că rămâne în el trebuie să trăiască aşa cum el a trăit. RESPONSORIUL SCURT R. Păzeşte-ne, Doamne, * ca pe lumina ochilor! Păzeşte-ne. V. Ocroteşte-ne la umbra aripilor tale, * ca pe lumina ochilor! Slavă Tatălui. Păzeşte-ne. Ant. la Magnificat Arată, Dumnezeule, puterea braţului tău, risipeşte-i pe cei mândri şi înalţă-i pe cei smeriţi. Cântarea din Evanghelie – Magnificat Lc 1,46-55 Tresăltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamăreşte pe Domnul 47 şi duhul meu tresaltă de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 căci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, 49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic, * şi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui dăinuie din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arătat puterea braţului său, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * şi i-a înălţat pe cei smeriţi; 53 pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, * iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, * amintindu-şi de îndurarea sa, 55 după cum a promis părinţilor noştri, * lui Abraham şi urmaşilor lui în veci. Slavă Tatălui şi Fiului * şi Sfântului Duh. Precum era la început şi acum şi pururea * şi în vecii vecilor. Amin. Ant. Arată, Dumnezeule, puterea braţului tău, risipeşte-i pe cei mândri şi înalţă-i pe cei smeriţi. RUGĂCIUNEA UNIVERSALĂ Să-l aclamăm cu inimi pline de bucurie pe Tatăl veşnic, căci îndurarea sa faţă de popor este mai presus de ceruri: Doamne, să se bucure toţi cei care speră în tine! Doamne, care l-ai trimis pe Fiul tău nu pentru a judeca lumea, ci pentru ca lumea să fie mântuită prin el, – fă ca moartea lui glorioasă să aducă roade bogate în noi. Tu, care i-ai făcut pe preoţii tăi slujitori ai lui Cristos şi împărţitori ai tainelor tale, – dăruieşte-le inimă credincioasă, ştiinţă şi iubire. Celor pe care i-ai chemat să trăiască în curăţie pentru împărăţia cerurilor – dă-le harul să-l urmeze pe Fiul tău cu fidelitate neîntinată. Tu, care l-ai creat de la început pe om bărbat şi femeie, – păstrează toate familiile în iubire sinceră. Tu, care ai şters păcatele oamenilor prin jertfa lui Cristos, – dăruieşte-le tuturor celor răposaţi iertarea păcatelor. Tatăl nostru. Rugăciunea de încheiere Adu-ţi aminte de îndurarea ta, Doamne, tu, care pe cei înfometaţi îi îndestulezi cu darurile cereşti, şi revarsă asupra sărăciei noastre belşugul bogăţiilor tale. Prin Domnul