Liturgia orelor - 17 februarie 2010

[altmariustotal ortodox]

Miercurea Cenuşii - Laudele

IMNUL Când alungi în zorii zilei bezna nopţii-ntunecoase Şi pământul în lumină îl îmbraci din nou, Cristoase, Fă şi-n sufletele noastre, cu lumina de afară, Soarele iubirii sfinte şi-al virtuţii să răsară. Ne e inima bolnavă de nelegiuiri enorme, Însă harul tău e-n stare să o schimbe, s-o transforme. Am umblat pe căi greşite şi-n păcate mai-nainte, Ne căim şi ne propunem să pornim pe drumuri sfinte. Ştim că pocăinţa noastră, Doamne, nu e pe măsură, Către neputinţa noastră tu priveşte şi te-ndură; Doar iubirea ta cea mare, răstignită pe o cruce, Ne va scoate din păcate, la salvare ne va duce. Ziua învierii tale va fi zi de primăvară, Tot ce zace-n întuneric va veni la viaţă iară. Mâna ta asupra noastră totdeauna să ne fie, Şi pe toţi ne va conduce către culmi de bucurie. Îngerii în cer, Treime, îţi aduc cântare-naltă, Pe pământ, făptura toată te slăveşte laolaltă. Peste noi să cadă haruri precum picurii de rouă, Ca-ncepând o altă viaţă, să-ţi cântăm cântare nouă. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Gata e inima mea, Dumnezeule, gata e inima mea! † Psalmul 107 (108) Preamărirea Domnului şi cerere de ajutor Pentru că Fiul lui Dumnezeu a fost înălţat mai presus de ceruri peste tot pământul se va vesti mărirea lui (Arnobius). 2 Gata e inima mea, Dumnezeule, † gata e inima mea! * † Îţi voi cânta şi voi intona imnuri! Bine, gloria mea! 3 Treziţi-vă, harpă şi alăută: * vreau să trezesc aurora. 4 Te voi lăuda între popoare, Doamne, * şi îţi voi înălţa imnuri printre naţiuni, 5 căci îndurarea ta este mare până la ceruri * şi adevărul tău până la nori. 6 Înalţă-te mai sus decât cerurile, Dumnezeule, * şi slava ta să fie peste tot pământul! 7 Ca prietenii tăi să fie eliberaţi, * fă mântuire cu dreapta ta şi ascultă-mă! 8 Dumnezeu a vorbit în lăcaşul său cel sfânt: † „Mă voi bucura, voi împărţi Sihemul * şi voi măsura valea Sucot; 9 al meu este Galaadul, al meu este Manase † şi Efraim, coiful capului meu, * Iuda, toiagul meu de domnie. 10 Moab, vasul în care mă spăl; † peste Edom îmi azvârl încălţămintea, * peste ţara filistenilor îmi voi striga biruinţa”. 11 Cine mă va călăuzi spre cetatea întărită? * Cine îmi va arăta calea spre Edom? 12 Oare nu tu, Dumnezeule, care ne-ai alungat * şi nu mai vrei să ieşi, o Dumnezeule, cu oştirile noastre? 13 Vino în ajutorul nostru în timpul necazului, * căci mântuirea de la oameni este zadarnică. 14 În Dumnezeu vom săvârşi fapte măreţe * şi el îi va doborî pe asupritorii noştri. Ant. Gata e inima mea, Dumnezeule, gata e inima mea! Ant. 2 Domnul m-a îmbrăcat cu haina mântuirii şi a dreptăţii. Cântarea Is 61,10–62,5 Bucuria profetului pentru noul Ierusalim Am văzut Ierusalimul cel nou, cetatea sfântă... împodobită ca o mireasă pentru mirele său (cf. Ap 21,2). 61,10 Mă voi bucura din toată inima în Domnul * şi va tresălta de veselie sufletul meu în Dumnezeul meu, căci m-a îmbrăcat cu haina mântuirii, * şi cu mantia dreptăţii m-a învăluit ca pe un mire care poartă coroană * şi ca pe o mireasă împodobită cu giuvaerurile sale. 11 Aşa cum din pământ răsar ierburile † şi în grădină încolţesc seminţele, * aşa va face Domnul Dumnezeu să răsară dreptatea şi lauda înaintea tuturor popoarelor. 62,1 Din dragoste pentru Sion nu voi tăcea, * din dragoste pentru Ierusalim nu voi avea odihnă, până când dreptatea lui nu va apărea ca o lumină * şi mântuirea lui nu va străluci ca o făclie aprinsă. 2 Neamurile vor vedea dreptatea ta * şi toţi regii mărirea ta; şi-ţi vor pune un nume nou * pe care gura Domnului îl va rosti. 3 Vei fi ca o cunună strălucitoare în mâna Domnului * şi ca o diademă regală în mâna Dumnezeului tău. 4 De acum nu te vei mai numi Cea Părăsită * şi pământul tău nu va mai fi numit Ţară Pustie, ci te vei numi Bucuria Mea * şi ţara ta se va chema Mireasă, căci Domnul şi-a găsit bucuria în tine * şi ţara ta se va cununa cu el. 5 Aşa cum tânărul se uneşte cu o fecioară, * aşa se vor uni fiii tăi cu tine, şi, după cum mirele se bucură de mireasă, * tot aşa se va bucura Dumnezeul tău de tine. Ant. Domnul m-a îmbrăcat cu haina mântuirii şi a dreptăţii. Ant. 3 Voi lăuda pe Domnul în toată viaţa mea. Psalmul 145 (146) Fericirea celor care nădăjduiesc în Domnul Îl lăudăm pe Domnul în viaţa noastră, adică prin purtarea noastră (Arnobius). 1 Laudă, suflete al meu, pe Domnul! † 2 Voi lăuda pe Domnul în toată viaţa mea, * voi cânta Dumnezeului meu cât voi trăi. 3 Nu vă puneţi încrederea în cei puternici, * în fiii oamenilor, care nu pot să mântuiască. 4 Suflarea lor trece, iar ei se întorc în ţărână, * şi în aceeaşi zi se destramă planurile lor. 5 Fericit este acela care are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacob; * care-şi pune încrederea în Domnul, Dumnezeul său. 6 El a făcut cerul şi pământul, * marea şi toate câte se află în ele. El este totdeauna credincios cuvântului său, † 7 el face dreptate celor asupriţi, * el dă pâine celor flămânzi. Domnul eliberează pe cei închişi. * 8 Domnul luminează pe cei orbi, Domnul ridică pe cei împovăraţi, * Domnul iubeşte pe cei drepţi, 9 Domnul are grijă de cei străini, † sprijină pe văduvă şi pe orfan, * dar nimiceşte calea celor răi. 10 Domnul, Dumnezeul tău, Sionule, * stăpâneşte în veci, din neam în neam. Ant. Voi lăuda pe Domnul în toată viaţa mea. LECTURA SCURTĂ (Dt 7,6b.8-9) Pe tine te-a ales Domnul, Dumnezeul tău, ca, între toate popoarele care trăiesc pe pământ, tu să fii poporul care îi aparţine lui în mod deosebit. Din dragoste către voi şi din fidelitate faţă de jurământul pe care l-a făcut părinţilor voştri, v-a scos Domnul cu puterea mâinii sale şi v-a eliberat din casa sclaviei şi din mâna lui faraon, regele Egiptului. Să ştii deci că Domnul, Dumnezeul tău, este Dumnezeul cel adevărat, Dumnezeul fidel, care îşi ţine legământul şi îndurarea lui ţine până la al miilea neam pentru cei care îl iubesc şi-i păzesc poruncile. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul mă eliberează * de laţul vânătorului. Domnul. V. Şi de cuvântul cel rău. * De laţul vânătorului. Slavă Tatălui. Domnul. Ant. la Benedictus Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii! Cântarea din Evanghelie – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia şi Înaintemergătorul său 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru că a vizitat şi a răscumpărat poporul său, 69 şi ne-a înălţat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul său, 70 precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi * care au fost în vechime. 71 Să ne mântuiască de vrăjmaşii noştri * şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc. 72 Astfel îşi arată îndurarea faţă de părinţii noştri * şi îşi aduce aminte de legământul său cel sfânt. 73 De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham, părintele nostru, * că ne va dărui harul 74 ca, eliberaţi din mâna duşmanilor noştri, * să-i slujim fără teamă, 75 în sfinţenie şi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieţii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema, * căci vei merge înaintea Domnului să pregăteşti căile sale, 77 pentru a da poporului său cunoştinţa mântuirii * întru iertarea păcatelor, 78 prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Răsare din înălţime 79 ca să lumineze pe cei care se află în întuneric şi în umbra morţii * şi să îndrepte paşii noştri pe calea păcii. Slavă Tatălui, şi Fiului, * şi Sfântului Duh. Precum era la început, şi acum, şi pururea, * şi în vecii vecilor. Amin. Ant. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii! RUGĂCIUNEA UNIVERSALĂ Să-i mulţumim lui Dumnezeu Tatăl, care ne-a dat harul să începem astăzi postul de patruzeci de zile. Să-l rugăm cu umilinţă ca, în aceste zile de mântuire, să ne purifice inimile şi să ne întărească în iubire, prin revărsarea Duhului Sfânt şi prin lucrarea lui în noi. Să-l implorăm stăruitor: Dă-ne, Doamne, Duhul tău Sfânt! Dă-ne harul să ne hrănim cu tot cuvântul – care iese din gura ta! Dăruieşte-ne harul să nu căutăm iubirea numai în lucrurile mari, – ci să o trăim necontenit în viaţa de fiecare zi! Învaţă-ne să ne lipsim de tot ce este de prisos, – pentru a-i putea ajuta pe fraţii noştri nevoiaşi! Ajută-ne să purtăm în trupul nostru moartea Fiului tău, – tu, care ne-ai dăruit viaţa în trupul lui! Tatăl nostru. Rugăciunea de încheiere Dă-ne, Doamne, harul să începem printr-un post sfânt lupta vieţii creştine, pentru ca, în bătălia împotriva duhului rău, să fim mereu întăriţi prin fapte de pocăinţă. Prin Domnul.

sus

Miercurea Cenuşii - Ora Medie IMNUL Ora a treia Cu credinţa care ne-a venit de sus, Cu speranţa-n viaţa fără de apus, Prin cântări s-aducem lui Isus Cristos Al iubirii noastre preaumil prinos. La această oră sfântă şi de har, Salvatorul nostru urcă pe Calvar; Crucea grea în spate resemnat purtând, Este dus la jertfă ca un miel plăpând. Răstignit pe lemnul nemiloasei cruci, Mântuire, Doamne, lumii îi aduci. Preţiosul sânge pentru noi vărsat Să ne spele orice vină şi păcat. Te slăvim, Cristoase, şi-n acelaşi cânt Îl slăvim pe Tatăl şi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouă tuturor, Dă-ne fără preget sprijin şi-ajutor. Amin. Ant. Au venit pentru noi zilele de pocăinţă spre iertarea păcatelor, spre mântuirea sufletelor. Ora a şasea Să-ndreptăm iar gândul nostru spre Isus, La această oră când pe cruce-i pus. Chinuit de sete-n agonia grea, Băutură-amară i se dă să bea. O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fă-ne s-avem parte şi noi de-al tău chin. Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dă-ne tuturor. Împietrirea noastră, Doamne, s-o înmoi, Revărsând pe Duhul tău cel Sfânt în noi. Potoleşte focul patimii fierbinţi Şi alungă bezna răului din minţi. Te slăvim, Cristoase, şi-n acelaşi cânt Îl slăvim pe Tatăl şi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouă tuturor Dă-ne fără preget sprijin şi-ajutor. Amin. Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea păcătosului, ci să se convertească şi să fie viu. Ora a noua La această oră, gândul iar ne duce La Cristos ce moare răstignit pe cruce. Se consumă astfel dureroasa dramă Sub privirea celei care-i este Mamă. De la tine, Doamne, toţi iertare-aşteaptă; Ştim că şi tâlharul cel din partea dreaptă S-a căit pe cruce de păcate-n fine Şi-a putut să intre-n Paradis cu tine. Când tu mori pe cruce, însăşi moartea moare Şi-şi ascunde faţa strălucitul soare. Din această moarte viaţă să ne vină Şi din întuneric să primim lumină. Te slăvim, Cristoase, şi-n acelaşi cânt Îl slăvim pe Tatăl şi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouă tuturor Dă-ne fără preget sprijin şi-ajutor. Amin. Ant. Cu armele dreptăţii puterii lui Dumnezeu, să rămânem neclintiţi în răbdare. PSALMODIA Psalmul 118 (119),145-152 XIX (Qof) 145 Am strigat din toată inima mea, ascultă-mă, Doamne, * şi voi păstra îndreptările tale. 146 Am strigat către tine, mântuieşte-mă * şi voi păzi poruncile tale. 147 O dată cu ivirea zorilor am strigat, * îmi pun încrederea în cuvintele tale. 148 Îmi deschid ochii înainte de străjile de noapte, * ca să meditez la făgăduinţele tale. 149 Ascultă-mi glasul, Doamne, după îndurarea ta, * dă-mi viaţă după judecata ta! 150 Prigonitorii se apropie de mine cu viclenie; * se îndepărtează de legea ta. 151 Dar tu, Doamne, eşti aproape * şi toate poruncile tale sunt adevăr. 152 De mult timp am cunoscut îndrumările tale, * că le-ai statornicit pentru vecie. Psalmul 93 (94) Domnul îi răzbună pe cei drepţi Domnul răzbună toate acestea... căci nu ne-a chemat Dumnezeu la necurăţie, ci la sfinţenie (cf. 1Tes 4,6-7). I 1 Dumnezeule, care faci dreptate, * Doamne Dumnezeule, care faci dreptate, arată-te! 2 Ridică-te, tu, care judeci pământul, * dă-le celor mândri plata cuvenită! 3 Până când, Doamne, păcătoşii, * până când păcătoşii vor triumfa? 4 Ei bârfesc şi vorbesc cu îngâmfare, * toţi făcătorii de rele se laudă, 5 calcă în picioare poporul tău, Doamne, * şi asupresc moştenirea ta. 6 Măcelăresc pe văduvă şi pe cel străin * şi dau la moarte pe cel orfan. 7 Şi spun: „Domnul nu vede, * Dumnezeul lui Iacob nu înţelege!” 8 Înţelegeţi voi, voi cei lipsiţi de minte din popor! * Când veţi deveni înţelepţi, nebunilor? 9 Cel care a plantat urechea oare nu aude? * Cel care a modelat ochiul oare nu vede? 10 Cel care conduce popoarele oare nu pedepseşte, * el, care a dat omului cunoaşterea? 11 Domnul cunoaşte gândurile oamenilor, * ştie că sunt zadarnice. II 12 Fericit este omul pe care îl călăuzeşti tu, Doamne, * pe care îl înveţi legea ta, 13 ca să-l păstrezi netulburat în ziua nenorocirii, * până se va săpa groapa păcătosului. 14 Pentru că Domnul nu respinge poporul său * şi nu părăseşte moştenirea sa. 15 Se va face judecată după dreptate * şi o vor urma toţi cei cu inima curată. 16 Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi? * Cine îmi va sta alături împotriva celor ce fac fărădelege? 17 Dacă Domnul nu mi-ar fi venit în ajutor, * sufletul meu ar fi ajuns curând în locuinţa tăcerii. 18 Când spun: „Mi se clatină piciorul!”, * îndurarea ta, Doamne, mă susţine. 19 Când multe gânduri negre se frământă în inima mea, * mângâierile tale îmi înviorează sufletul. 20 Oare îţi vei face aliat un tribunal al nelegiuirii * care pricinuieşte nenorocire, împotriva legii? 21 Se năpustesc asupra vieţii celui drept * şi osândesc sânge nevinovat. 22 Dar Domnul este loc de refugiu pentru mine * şi Dumnezeul meu, stâncă de apărare, 23 şi va întoarce asupra lor nelegiuirea lor † şi din cauza răutăţii lor îi va nimici, * 24 îi va nimici Domnul, Dumnezeul nostru. Ora a treia Ant. Au venit pentru noi zilele de pocăinţă spre iertarea păcatelor, spre mântuirea sufletelor. LECTURA SCURTĂ (Ez 18,30b-32) Convertiţi-vă şi faceţi pocăinţă pentru toate nelegiuirile voastre, ca să nu vă ducă fărădelegea la pieire. Îndepărtaţi de la voi toate nelegiuirile voastre, făuriţi-vă o inimă nouă şi un duh nou! De ce vreţi să muriţi, voi, cei din casa lui Israel? Pentru că eu nu vreau moartea păcătosului, spune Domnul Dumnezeu. Convertiţi-vă şi veţi trăi! V. Creează în mine o inimă curată, Dumnezeule. R. Şi un duh statornic înnoieşte înlăuntrul meu. Ora a şasea Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea păcătosului, ci să se convertească şi să fie viu. LECTURA SCURTĂ (Zah 1,3b-4b) Întoarceţi-vă la mine, zice Domnul oştirilor, şi mă voi întoarce şi eu la voi. Nu fiţi ca părinţii voştri, cărora le vorbeau profeţii de mai înainte, zicând: Întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele şi de la gândurile voastre cele rele; dar ei n-au ascultat. V. Întoarce-ţi faţa de la păcatele mele. R. Şi şterge toate nelegiuirile mele. Ora a noua Ant. Cu armele dreptăţii puterii lui Dumnezeu, să rămânem neclintiţi în răbdare. LECTURA SCURTĂ (Dan 4,24b) Răscumpără-ţi păcatele tale prin pomeni şi nelegiuirile tale prin fapte de îndurare faţă de cei sărmani. Astfel, îţi va merge bine vreme îndelungată. V. Jertfa plăcută lui Dumnezeu este duhul smerit. R. Inima căită şi smerită, Dumnezeule, tu n-o dispreţuieşti. Rugăciunea de încheiere Dă-ne, Doamne, harul să începem printr-un post sfânt lupta vieţii creştine, pentru ca, în bătălia împotriva duhului rău, să fim mereu întăriţi prin fapte de pocăinţă. Prin Domnul. sus

Miercurea Cenuşii - Vesperele IMNUL Patruzeci de zile postind în pustiu, Tu ne-ai fost, Isuse, un exemplu viu. Cu multe păcate greşitori am fost, Ne-ntoarcem la tine în lacrimi şi post. Ne plecăm cu fruntea până la pământ, De durere-amară sufletul ni-e frânt. Nu lăsa să fie ruga în zadar, Dă-ne cu-ndurare al iertării har. Noi ne recunoaştem păcătoşi şi răi, Nu-ţi întoarce faţa de la robii tăi. Să ne stai alături, te rugăm plângând, Sprijin şi tărie să ne dai oricând. Drumul pocăinţei străbătut acum, Drumul ispăşirii şi-al salvării drum Să ne poarte paşii, cu speranţe vii, Spre-ale învierii sfinte bucurii. Cinste şi mărire Treimii de sus, Slava ei în lume nu cunoaşte-apus; Cei ce prin iertare noi fiinţe sunt Să-i cânte-ndurarea cu un nou avânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Minunată este pentru mine cunoaşterea ta, Doamne, mai presus de mine. Psalmul 138 (139),1-18.23-24 Atotştiinţa lui Dumnezeu Cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine i-a fost sfătuitor? (Rom 11,34). I 1 Doamne, tu mă observi de aproape şi mă cunoşti; * 2 ştii când mă aşez şi când mă scol; pătrunzi de departe gândurile mele; * 3 fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă; toate cărările mele îţi sunt cunoscute. † 4 Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbă, * tu, Doamne, îl cunoşti deja. 5 Tu mă învălui din faţă şi din spate * şi mâna ta stă întinsă asupra mea. 6 Minunată este pentru mine cunoaşterea ta, * prea înaltă ca să o pot înţelege. 7 Unde aş putea merge departe de duhul tău * şi unde aş putea fugi dinaintea feţei tale? 8 Dacă m-aş urca la cer, tu eşti acolo; * dacă m-aş coborî în împărăţia morţilor, tu eşti de faţă. 9 Dacă aş lua aripile aurorei * şi m-aş opri dincolo de mare, 10 şi acolo mâna ta m-ar conduce * şi dreapta ta m-ar ţine. 11 Dacă aş spune: „Cel puţin întunericul să mă acopere * şi lumina să devină noapte în jurul meu”, 12 dar nici întunericul nu-i întuneric pentru tine, † iar noaptea este luminoasă ca ziua * şi întunericul este ca lumina. Ant. Minunată este pentru mine cunoaşterea ta, Doamne, mai presus de mine. Ant. 2 Eu sunt Domnul care încerc inima şi cercetez rărunchii, cel care dau fiecăruia după calea sa. II 13 Pentru că tu ai format rărunchii mei, * m-ai ţesut în sânul mamei mele. 14 Te laud pentru că m-ai făcut o făptură atât de minunată! † Lucrările tale sunt admirabile! * Şi sufletul meu cunoaşte bine aceasta! 15 Oasele mele nu erau ascunse pentru tine † când am fost plămădit în taină, * ţesut în chip minunat în adâncimile pământului. 16 Ochii tăi m-au văzut înainte de a mă naşte † şi în cartea ta îmi erau scrise toate; * zilele erau fixate pe când nu era nici una dintre ele. 17 Cât de adânci sunt, pentru mine, gândurile tale, Dumnezeule, * de necuprins e numărul lor! 18 Dacă le-aş număra, ar fi mai multe ca nisipul. * Când mă trezesc, tot lângă tine sunt. 23 Priveşte-mă cu luare-aminte, Dumnezeule, şi vezi inima mea, * încearcă şi cunoaşte gândurile mele. 24 Vezi dacă nu merg pe o cale greşită * şi condu-mă pe calea veşniciei. Ant. Eu sunt Domnul care încerc inima şi cercetez rărunchii, cel care dau fiecăruia după calea sa. Ant. 3 În el au fost făcute toate şi toate există prin el. Cântarea Cf. Col 1,12-20 Cristos, primul născut între toate creaturile şi primul născut dintre cei morţi 12 Să-i aducem mulţumire lui Dumnezeu Tatăl, * care ne-a învrednicit să avem parte de moştenirea sfinţilor, în lumină. 13 El ne-a eliberat de puterea întunericului * şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii sale, 14 în care avem răscumpărarea, * iertarea păcatelor. 15 El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, * primul născut între toate creaturile. 16 Căci în el au fost create toate: † cele din cer şi cele de pe pământ, * cele văzute şi cele nevăzute: tronurile şi domniile, * puterile şi stăpânirile. Toate au fost create prin el şi pentru el. † 17 El este înainte de toate * şi toate există prin el. 18 El este capul trupului, al Bisericii; † el este începutul, primul născut dintre cei morţi; * ca să fie cel dintâi în toate. 19 Căci i-a plăcut lui Dumnezeu * ca toată plinătatea să locuiască în el. 20 Prin el şi pentru el a voit să împace toate, † cele de pe pământ şi cele din cer, * aducând pace prin sângele său vărsat pe cruce. Ant. În el au fost făcute toate şi toate există prin el. LECTURA SCURTĂ (Fil 2,12b-15a) Lucraţi la mântuirea voastră cu teamă şi cutremur. De fapt, Dumnezeu este cel care lucrează în voi: el vă face şi să voiţi, şi să înfăptuiţi, după bunăvoinţa sa. Toate să le faceţi fără murmurări şi fără discuţii, ca să fiţi fără vină şi curaţi, copii neprihăniţi ai lui Dumnezeu. RESPONSORIUL SCURT R. Eu am zis: * Doamne, miluieşte-mă! Eu am zis. V. Vindecă sufletul meu, pentru că am păcătuit împotriva ta! * Doamne, miluieşte-mă. Slavă Tatălui. Eu am zis. Ant. la Magnificat Când dai de pomană, să nu ştie stânga ta ce face dreapta. Cântarea din Evanghelie – Magnificat Lc 1,46-55 Tresăltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamăreşte pe Domnul 47 şi duhul meu tresaltă de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 căci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită, 49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic, * şi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui dăinuie din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arătat puterea braţului său, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * şi i-a înălţat pe cei smeriţi; 53 pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, * iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, * amintindu-şi de îndurarea sa, 55 după cum a promis părinţilor noştri, * lui Abraham şi urmaşilor lui în veci. Slavă Tatălui şi Fiului * şi Sfântului Duh. Precum era la început şi acum şi pururea * şi în vecii vecilor. Amin. Ant. Când dai de pomană, să nu ştie stânga ta ce face dreapta. RUGĂCIUNEA UNIVERSALĂ Slavă şi cinste lui Dumnezeu care a întărit legământul cel nou şi veşnic cu poporul său în sângele lui Cristos şi-l reînnoieşte în sacramentul altarului! Să-l rugăm, zicând: Binecuvântează, Doamne, poporul tău! Călăuzeşte, Doamne, după voinţa ta, gândurile popoarelor şi ale celor care le conduc, – ca să lucreze cu sinceritate spre binele tuturor! Sporeşte evlavia acelora care, părăsind toate, l-au urmat pe Cristos, – ca să ofere oamenilor mărturia strălucită a sfinţeniei Bisericii şi exemple de viaţă! Tu, care i-ai făcut pe toţi oamenii după chipul tău, – fă-i să se ferească de orice discriminare! Adu-i înapoi la prietenia ta şi la adevărul tău pe toţi cei rătăciţi – şi învaţă-ne să le dăm ajutor! Cheamă-i pe cei răposaţi să intre în slava ta – şi să te laude într-un glas în vecii vecilor! Tatăl nostru. Rugăciunea de încheiere Dă-ne, Doamne, harul să începem printr-un post sfânt lupta vieţii creştine, pentru ca, în bătălia împotriva duhului rău, să fim mereu întăriţi prin fapte de pocăinţă. Prin Domnul.