Liturghier roman - 12 septembrie 2010

[altmariustotal ortodox]

Duminica a XXIV-a de peste an http://www.calendarcatolic.ro/calendar-romano-catolic/calendar/dail...

Ant. la intrare (Cf. Sir 36,18) Dăruieşte-le, Doamne, pacea ta celor care nădăjduiesc în tine, pentru ca profeţii tăi să fie aflaţi credincioşi; ascultă rugăciunile slujitorului tău şi ale poporului tău sfânt! RUGĂCIUNEA ZILEI Priveşte la noi, Dumnezeule, Creatorul şi Stăpânul universului, şi, ca să simţim puterea îndurării tale, dă-ne harul să-ţi slujim din toată inima. Prin Domnul nostru Isus Cristos. LECTURA I Domnul a renunţat la pedeapsa cu care voise să lovească poporul său. Citire din cartea Exodului (32,7-11.13-14) În zilele acelea, Domnul i-a spus lui Moise pe muntele Sinai: „Mergi, coboară! Căci poporul tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului, s-a stricat. Foarte curând s-au abătut de la calea pe care le-am hotărât-o eu; şi-au turnat un viţel din metal topit, s-au închinat până la pământ înaintea lui, i-au adus jertfe şi au zis: «Israele! Iată dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului!»”. Domnul i-a zis lui Moise: „Văd că poporul acesta este un popor încăpăţânat. Acum, lasă-mă; mânia mea se va aprinde împotriva lor şi-i voi mistui; dar pe tine te voi face strămoşul unui neam mare”. Moise s-a rugat Domnului Dumnezeului său, zicând: „Pentru ce să se aprindă, Doamne, mânia ta împotriva poporului tău, pe care l-ai scos din ţara Egiptului cu tăria braţului tău şi puterea mâinilor tale? Adu-ţi aminte de Abraham, de Isaac şi de Iacob, slujitorii tăi, cărora le-ai spus, jurându-te pe tine însuţi: «Voi înmulţi seminţia voastră ca stelele cerului, voi da urmaşilor voştri toată ţara aceasta, pe care am promis-o, şi ei o vor stăpâni în veci»”. Iar Domnul a renunţat la pedeapsa cu care voise să lovească poporul său. Cuvântul Domnului PSALMUL RESPONSORIAL Ps 50,3-4.12-13.17 şi 19 (R.: Lc 15,18) R.: Mă voi ridica şi voi merge la Tatăl meu. Ai milă de mine, Dumnezeule, după marea ta bunătate, şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegea mea. Spală-mă cu desăvârşire de nelegiuirea mea şi curăţă-mă de păcatul meu. R. Zideşte în mine o inimă curată, Dumnezeule, şi un duh drept înnoieşte înăuntrul meu. Nu mă alunga din faţa ta şi Duhul tău sfânt nu-l lua de la mine. R. Doamne, deschide-mi buzele şi gura mea va vesti mărirea ta. Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui. R. LECTURA A II-A Cristos a venit în lume pentru a-i mântui pe cei păcătoşi. Citire din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul către Timotei (1,12-17) Preaiubitule, aduc mulţumiri lui Cristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit şi m-a socotit vrednic de încredere, chemându-mă în slujba lui pe mine care altădată nu ştiam decât să hulesc, să prigonesc şi să batjocorăsc, dar Cristos m-a iertat, pentru că o făceam din ignoranţă, fiind încă departe de credinţă. Astfel, harul Domnului a biruit împreună cu credinţa şi cu iubirea care este în Cristos Isus. Iată un cuvânt adevărat, care merită să fie primit fără nici o reţinere: Cristos Isus a venit în lume pentru a-i mântui pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu. Şi dacă Cristos Isus m-a iertat, a făcut-o pentru ca eu să fiu cel dintâi în care să se arate îndelunga lui răbdare şi cel dintâi exemplu pentru cei care aveau să creadă în el spre a dobândi viaţa veşnică. Mărire şi cinste să fie regelui veacurilor, singurului, nemuritorului şi nevăzutului Dumnezeu în vecii vecilor. Amin. Cuvântul Domnului VERSETUL LA EVANGHELIE (2Cor 5,19) (Aleluia) Dumnezeu a împăcat lumea cu sine prin Cristos, iar nouă ne-a încredinţat misiunea de a vesti lumii împăcarea. (Aleluia) EVANGHELIA Bucurie va fi în cer pentru un păcătos care se converteşte. Citire din Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Luca (15,1-32) În timpul acela, văzând cum vameşii şi păcătoşii se apropie de Isus, ca să-l asculte, fariseii şi cărturarii cârteau împotriva lui spunând: „Acest om se arată prietenos cu cei păcătoşi şi stă la masă cu ei”. Atunci Isus le-a spus această parabolă: „Dacă unul dintre voi are o sută de oi şi pierde una din ele, nu le lasă oare pe cele nouăzeci şi nouă în pustiu şi merge s-o caute pe cea pierdută până o găseşte? Şi când a găsit-o, cu bucurie o pune pe umeri şi, sosind acasă, îi cheamă pe prieteni şi pe vecini şi le spune: «Bucuraţi-vă împreună cu mine, căci am găsit oaia cea pierdută!». Vă spun: aşa va fi bucurie şi în cer pentru un păcătos care se converteşte, mai mult decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi care nu au nevoie de convertire. Sau dacă o femeie are zece monede şi pierde una dintre ele, nu aprinde oare lampa, nu mătură casa şi nu caută cu grijă până o găseşte? Iar după ce a găsit-o, cheamă prietenele şi vecinele şi le zice: «Bucuraţi-vă împreună cu mine căci am găsit moneda de argint pe care o pierdusem». Vă spun: tot aşa se vor bucura îngerii lui Dumnezeu pentru un singur păcătos care se converteşte”. Şi a continuat: „Un om avea doi fii. Cel mai tânăr dintre ei i-a zis tatălui: «Tată, dă-mi partea de avere ce mi se cuvine». Şi tatăl le-a împărţit averea. După câteva zile, fiul cel mai tânăr a strâns tot ce avea şi a plecat într-o ţară îndepărtată, unde şi-a risipit averea, ducând o viaţă destrăbălată. După ce a cheltuit totul, a venit o mare foamete în ţara aceea şi el a început să ducă lipsă. Atunci s-a dus şi s-a aciuat pe lângă unul dintre locuitorii ţării aceleia, care l-a trimis la ţarina sa, ca să-i păzească porcii. Acum ar fi fost bucuros să-şi umple stomacul cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nici pe acestea nu i le dădea nimeni. Venindu-şi în fire, şi-a zis: «Câţi argaţi ai tatălui meu au pâine din belşug, iar eu mor aici de foame! Mă voi ridica, mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta; nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău. Primeşte-mă ca pe unul din argaţii tăi». S-a ridicat deci şi s-a dus la tatăl său. Pe când era încă departe, tatăl său l-a văzut şi l-a cuprins mila, i-a alergat în întâmpinare, l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat de nenumărate ori. Fiul i-a zis: «Tată, am păcătuit împotriva cerului şi împotriva ta, nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău...» Dar tatăl a spus servitorilor săi: «Aduceţi repede haina cea mai frumoasă şi îmbrăcaţi-l; puneţi-i un inel în deget şi încălţăminte în picioare; aduceţi viţelul cel îngrăşat şi tăiaţi-l, să mâncăm şi să ne veselim, căci acest fiu al meu era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit». Şi au început să petreacă. Fiul cel mai mare era la câmp. La întoarcere, când s-a apropiat de casă, a auzit muzică şi jocuri. L-a chemat pe unul dintre servitori şi l-a întrebat ce se întâmplă. Servitorul i-a răspuns: «Fratele tău s-a întors, iar tatăl tău, pentru că l-a redobândit sănătos şi teafăr, a tăiat viţelul cel îngrăşat». Atunci fiul mai mare, cuprins de mânie, nu voia să intre. Tatăl său a ieşit să-l înduplece. El însă i-a răspuns tatălui: «Iată, eu de atâţia ani îţi slujesc şi niciodată nu ţi-am călcat porunca, mie însă niciodată nu mi-ai dat măcar un ied, ca să petrec cu prietenii mei. Dar când soseşte acest fiu al tău, care ţi-a mâncat averea cu femeile desfrânate, îi tai viţelul cel îngrăşat!» «Fiule, i-a zis, tu întotdeauna eşti cu mine şi tot ce-i al meu este şi al tău. Trebuia, aşadar, să petrecem şi să ne veselim, pentru că acest frate al tău era mort şi a înviat, era pierdut şi a fost găsit!»”. Cuvântul Domnului RUGĂCIUNEA CREDINCIOŞILOR Acum, prin rugăciunea noastră, să ne deschidem inimile către Tatăl, ca să ne elibereze de rău şi ne pregătească sărbătoarea iertării. Să spunem: R.: Dumnezeul iertării şi al păcii, ascultă-ne! – Pentru ca sfânta Biserică a lui Dumnezeu să fie simţită de oameni ca semn al iubirii Tatălui, care îi caută pe cei păcătoşi şi îi primeşte cu bucurie, să ne rugăm: R. – Pentru ca preoţii, chemaţi să realizeze în sacramentul Spovezii milostivirea lui Dumnezeu, să aibă în inima lor sentimentele de milostivire ale Tatălui ceresc şi să pronunţe cuvintele mântuitoare ale lui Cristos, să ne rugăm: R. – Pentru ca toţi cei care trăiesc lipsiţi de orice scrupul moral să poată descoperi că adevărata libertate şi adevărata bucurie constau în comuniunea filială cu Dumnezeu, să ne rugăm: R. – Pentru ca sacramentul milostivirii divine să fie trăit de noi cu recunoştinţă, să ne facă să recunoaştem iubirea lui Dumnezeu şi să trăim în iertarea reciprocă, să ne rugăm: R. – Pentru ca noi să-l invocăm pe Domnul nu numai pentru a-i prezenta cererile noastre, ci şi pentru a-i mulţumi pentru binefacerile sale zilnice, să ne rugăm: R. Părinte sfânt, tu ne-ai iubit mai întâi pe noi, când noi eram încă păcătoşi. Dă-ne harul ca, atraşi de iubirea ta, să putem experimenta bucuria iertării tale şi a unei vieţi în prietenia ta. Aşa te rugăm, prin Cristos, Domnul nostru. Amin. ASUPRA DARURILOR Priveşte cu bunăvoinţă, Doamne, la rugăciunile noastre smerite şi, în bunătatea ta, primeşte aceste daruri ale slujitorilor tăi, pentru ca ceea ce îţi oferă fiecare spre cinstea numelui tău sfânt să fie spre mântuirea tuturor. Prin Cristos, Domnul nostru. Ant. la Împărtăşanie (Ps 35,8) Cât de minunată este bunătatea ta, Dumnezeule! Fiii oamenilor îşi găsesc adăpost la umbra aripilor tale. DUPĂ ÎMPĂRTĂŞANIE Te rugăm, Doamne, ca lucrarea acestui dar ceresc să pună stăpânire pe sufletele şi trupurile noastre, pentru ca nu pornirile firii, ci puterea lui să ne călăuzească viaţa. Prin Cristos, Domnul nostru.