Liturghia Orelor - 23 decembrie 2009

[altmariustotal ortodox]

23 decembrie - Laudele
Imnul

Ne spun profeţii, rând pe rând,
Că Domnul vine în curând,
Că, după plânset şi suspin,
Îndată timpuri bune vin.

Dispare noaptea, aşadar,
Şi zorii zilei noi apar;
Când norii-l plouă pe cel drept,
Se sting tristeţile în piept.

Când ai venit, Isuse, -ntâi
Şi-ai vrut în lume să rămâi,
Nu ai venit să pedepseşti,
Ci să alini, să mântuieşti.

Dar vei veni cu sfinţii tăi
Din nou, să-i judeci pe cei răi
Şi-n focul veşnic să-i arunci,
La chinuri grele şi la munci.

Şi, totodată, celor buni
Vei aşeza pe frunţi cununi.
La judecata de apoi
Isuse, -ndură-te de noi.

Căci noi dorim, dorim nespus
Să te privim în ceruri sus.
Vederea chipului tău sfânt
Să se prefacă-n veşnic cânt. Amin.

Psalmodia

Antifona 1 Din Sion vine Domnul atotputernic să mântuiască poporul său.

Psalmul 107 (108)
Preamărirea Domnului şi cerere de ajutor
Pentru că Fiul lui Dumnezeu a fost înălţat mai presus de ceruri, peste tot pământul se va vesti mărirea lui (Arnobius).

2 Gata e inima mea, Dumnezeule, †
gata e inima mea! *
Îţi voi cânta şi voi intona imnuri!
Bine, gloria mea!
3 Treziţi-vă, harpă şi alăută: *
vreau să trezesc aurora.
4 Te voi lăuda între popoare, Doamne, *
şi îţi voi înălţa imnuri printre naţiuni,
5 căci îndurarea ta este mare până la ceruri *
şi adevărul tău până la nori.
6 Înalţă-te mai sus decât cerurile, Dumnezeule, *
şi slava ta să fie peste tot pământul!
7 Ca prietenii tăi să fie eliberaţi, *
fă mântuire cu dreapta ta şi ascultă-mă!
8 Dumnezeu a vorbit în lăcaşul său cel sfânt: †
„Mă voi bucura, voi împărţi Sihemul *
şi voi măsura valea Sucot;
9 al meu este Galaadul, al meu este Manase †
şi Efraim, coiful capului meu, *
Iuda, toiagul meu de domnie.
10 Moab, vasul în care mă spăl; †
peste Edom îmi azvârl încălţămintea, *
peste ţara filistenilor îmi voi striga biruinţa”.
11 Cine mă va călăuzi spre cetatea întărită? *
Cine îmi va arăta calea spre Edom?
12 Oare nu tu, Dumnezeule, care ne-ai alungat *
şi nu mai vrei să ieşi, o Dumnezeule, cu oştirile noastre?
13 Vino în ajutorul nostru în timpul necazului, *
căci mântuirea de la oameni este zadarnică.
14 În Dumnezeu vom săvârşi fapte măreţe *
şi el îi va doborî pe asupritorii noştri.

Ant. Din Sion vine Domnul atotputernic să mântuiască poporul său.

Antifona 2 De dragul Sionului nu voi tăcea până când nu va ieşi ca lumina Cel Drept.

Cântarea Is 61,10–62,5
Bucuria profetului pentru noul Ierusalim
Am văzut Ierusalimul cel nou, cetatea sfântă... împodobită ca o mireasă pentru mirele său (cf. Ap 21,2).

61,10 Mă voi bucura din toată inima în Domnul *
şi va tresălta de veselie sufletul meu în Dumnezeul meu,
căci m-a îmbrăcat cu haina mântuirii, *
şi cu mantia dreptăţii m-a învăluit
ca pe un mire care poartă coroană *
şi ca pe o mireasă împodobită cu giuvaierurile sale.
11 Aşa cum din pământ răsar ierburile †
şi în grădină încolţesc seminţele, *
aşa va face Domnul Dumnezeu să răsară dreptatea şi lauda înaintea tuturor popoarelor.
62,1 Din dragoste pentru Sion nu voi tăcea, *
din dragoste pentru Ierusalim nu voi avea odihnă,
până când dreptatea lui nu va apărea ca o lumină *
şi mântuirea lui nu va străluci ca o făclie aprinsă.
2 Neamurile vor vedea dreptatea ta *
şi toţi regii mărirea ta; şi-ţi vor pune un nume nou *
pe care gura Domnului îl va rosti.
3 Vei fi ca o cunună strălucitoare în mâna Domnului *
şi ca o diademă regală în mâna Dumnezeului tău.
4 De acum nu te vei mai numi Cea Părăsită *
şi pământul tău nu va mai fi numit Ţară Pustie,
ci te vei numi Bucuria Mea *
şi ţara ta se va chema Mireasă,
căci Domnul şi-a găsit bucuria în tine *
şi ţara ta se va cununa cu el.
5 Aşa cum tânărul se uneşte cu o fecioară, *
aşa se vor uni fiii tăi cu tine,
şi după cum mirele se bucură de mireasă, *
tot aşa se va bucura Dumnezeul tău de tine.

Ant. De dragul Sionului nu voi tăcea până când nu va ieşi ca lumina Cel Drept.

Antifona 3 Duhul Domnului este asupra mea: el m-a trimis să le aduc săracilor vestea cea bună.

Psalmul 145 (146)
Fericirea celor care nădăjduiesc în Domnul
Îl lăudăm pe Domnul în viaţa noastră, adică prin purtarea noastră (Arnobius).

1 Laudă, suflete al meu, pe Domnul! †
2 Voi lăuda pe Domnul în toată viaţa mea, *
voi cânta Dumnezeului meu cât voi trăi.
3 Nu vă puneţi încrederea în cei puternici, *
în fiii oamenilor, care nu pot să mântuiască.
4 Suflarea lor trece, iar ei se întorc în ţărână, *
şi în aceeaşi zi se destramă planurile lor.
5 Fericit este acela care are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacob; *
care-şi pune încrederea în Domnul, Dumnezeul său.
6 El a făcut cerul şi pământul, *
marea şi toate câte se află în ele.
El este totdeauna credincios cuvântului său, †
7 el face dreptate celor asupriţi, *
el dă pâine celor flămânzi. Domnul eliberează pe cei închişi. *
8 Domnul luminează pe cei orbi,
Domnul ridică pe cei împovăraţi, *
Domnul iubeşte pe cei drepţi,
9 Domnul are grijă de cei străini, †
sprijină pe văduvă şi pe orfan, *
dar nimiceşte calea celor răi.
10 Domnul, Dumnezeul tău, Sionule, *
stăpâneşte în veci, din neam în neam.

Ant. Duhul Domnului este asupra mea: el m-a trimis să le aduc săracilor vestea cea bună.

Lectura scurtă (Ier 30,21a.22)
Aşa zice Domnul: „Conducătorul lui va fi din Iacob şi principele va ieşi din mijlocul lui. Îi voi deschide calea şi el se va apropia de mine. Voi veţi fi poporul meu şi eu voi fi Dumnezeul vostru”.

Responsoriul scurt
R. Asupra ta, Ierusalime, * va răsări Domnul. Asupra ta.
V. Şi gloria lui se va arăta în mijlocul tău; * va răsări Domnul. Slavă Tatălui. Asupra ta.

Ant. la Benedictus Iată, s-au împlinit toate cuvintele pe care îngerul le-a spus Fecioarei Maria.

Cântarea din Evanghelie – Benedictus Lc 1,68-79
Despre Mesia şi Înaintemergătorul său

68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *
pentru că a vizitat şi a răscumpărat poporul său,
69 şi ne-a înălţat o putere de mântuire *
în casa lui David, slujitorul său,
70 precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi *
care au fost în vechime.
71 Să ne mântuiască de vrăjmaşii noştri *
şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc.

72 Astfel îşi arată îndurarea faţă de părinţii noştri *
şi îşi aduce aminte de legământul său cel sfânt.
73 De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham, părintele nostru, *
că ne va dărui harul
74 ca, eliberaţi din mâna duşmanilor noştri, *
să-i slujim fără teamă,
75 în sfinţenie şi dreptate, sub privirea lui, *
în toate zilele vieţii noastre.

76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema, *
căci vei merge înaintea Domnului să pregăteşti căile sale,
77 pentru a da poporului său cunoştinţa mântuirii *
întru iertarea păcatelor,
78 prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru, *
cu care ne va vizita, Cel care Răsare din înălţime
79 ca să lumineze pe cei care se află în întuneric şi în umbra morţii *
şi să îndrepte paşii noştri pe calea păcii.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Iată, s-au împlinit toate cuvintele pe care îngerul le-a spus Fecioarei Maria.

Rugăciunea universală
Fraţilor preaiubiţi, să-l implorăm pe Dumnezeu Tatăl, care l-a trimis pe Fiul său să-i mântuiască pe oameni, şi să-l rugăm cu stăruinţă:
Arată-ne, Doamne, îndurarea ta!
Părinte preamilostiv, noi îl recunoaştem prin credinţă pe Isus ca Unsul tău:
– dă-ne harul ca niciodată faptele noastre să nu dezmintă ceea ce gura noastră mărturiseşte.
Tu, care l-ai trimis pe Fiul tău spre mântuire,
– îndepărtează orice durere de pe faţa pământului şi din locul acesta.
Fă ca pământul nostru, peste care s-a revărsat bucuria venirii Fiului tău,
– să ajungă la fericirea desăvârşită a plinătăţii tale.
Prin îndurarea ta, dă-ne harul să trăim în această lume cu evlavie şi cumpătare,
– aşteptând speranţa fericită şi venirea slavei lui Cristos.
Tatăl nostru.

Rugăciunea de încheiere
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, văzând cum se apropie naşterea după trup a Fiului tău, te rugăm ca noi, nevrednicii tăi slujitori, să primim îndurare de la Cuvântul tău care a binevoit să se întrupeze din Fecioara Maria şi să locuiască între noi. Prin Domnul.

sus

23 decembrie - Ora Medie
Ora a treia

Imnul

Rugându-te necontenit
La ceasul nouă rânduit,
Ca fii din Dumnezeu născuţi
Slăvim aceste trei virtuţi.

Credinţa sfântă, bun suprem,
Mai preţios ca tot ce-avem,
Speranţa, pentru inimi leac,
Iubirea ce rămâne-n veac.

La ora când, o Duh Preasfânt,
Te-ai revărsat peste pământ,
Coboară iar sub chip de limbi,
Ca-n temple vii să ne preschimbi.

A treia zi, Părinte Sfânt,
Ai zis: „Să fie pe pământ
Covor de iarbă şi de flori
Şi pomi de roade dătători”.

Mărire, Tată îndurat,
Mărire, Fiule-ntrupat,
Mărire, Duhule Preasfânt,
La toţi cinstire, slavă, cânt. Amin.

Ant. Profeţii au vestit că se va naşte Mântuitorul din Fecioara Maria.

Ora a şasea

Imnul

O Doamne, ce de sus veghezi,
Când soarele e în nămiezi,
Ţi-aducem iarăşi prin Cristos
Al laudei smerit prinos.

Aceasta este ora când,
În spate crucea grea purtând,
Ca mielul pentru jertfă-i dus
La moarte, pe Calvar, Isus.

El ne-a-mpăcat cu Dumnezeu,
Şi de atunci primim mereu
Din jertfa sfântului Calvar
Belşug de pace şi de har.

Mărire, Tată îndurat,
Mărire, Fiule-ntrupat,
Mărire, Duhule Preasfânt,
La toţi cinstire, slavă, cânt. Amin.

Ant. Îngerul Gabriel i-a spus Mariei: Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei.

Ora a noua

Imnul

Din zi puţin ne-a mai rămas;
Să-l preamărim c-un singur glas
Pe Domnul cel ce ne-a făcut,
Treimea fără de-nceput.

Acum, în jurul orei trei,
Sutaşul mândrei Cezarei
De Petru la credinţă-adus
Primi botezul lui Isus.

Credinţa ce-am primit-o-n dar
Să fie-al vieţii noastre far;
Luând pe Petru ghid fidel,
Să fim mereu uniţi cu el.

Mărire, Tată îndurat,
Mărire, Fiule-ntrupat,
Mărire, Duhule Preasfânt,
La toţi cinstire, slavă, cânt. Amin

Ant. Maria a spus: Ce fel de salutare este aceasta? Căci sufletul meu s-a tulburat, pentru că îl voi naşte pe regele veacurilor rămânând pururea fecioară.

Psalmodia

Psalmul 118 (119),145-152
XIX (Qof)

145 Am strigat din toată inima mea: ascultă-mă, Doamne, *
şi voi păstra îndreptările tale.
146 Am strigat către tine, mântuieşte-mă *
şi voi păzi poruncile tale.
147 O dată cu ivirea zorilor am strigat, *
îmi pun încrederea în cuvintele tale.
148 Îmi deschid ochii înainte de străjile de noapte, *
ca să meditez la făgăduinţele tale.
149 Ascultă-mi glasul, Doamne, după îndurarea ta, *
dă-mi viaţă după judecata ta!
150 Prigonitorii se apropie de mine cu viclenie; *
se îndepărtează de legea ta.
151 Dar tu, Doamne, eşti aproape *
şi toate poruncile tale sunt adevăr.
152 De mult timp am cunoscut îndrumările tale, *
că le-ai statornicit pentru vecie.

Psalmul 93 (94)
Domnul îi răzbună pe cei drepţi
Domnul le răzbună pe toate acestea... căci nu ne-a chemat Dumnezeu la necurăţie, ci la sfinţenie (cf. 1Tes 4,6-7).

I

1 Dumnezeule, care faci dreptate, *
Doamne Dumnezeule, care faci dreptate, arată-te!
2 Ridică-te, tu, care judeci pământul, *
dă-le celor mândri plata cuvenită!
3 Până când, Doamne, păcătoşii, *
până când păcătoşii vor triumfa?
4 Ei bârfesc şi vorbesc cu îngâmfare, *
toţi făcătorii de rele se laudă,
5 calcă în picioare poporul tău, Doamne, *
şi asupresc moştenirea ta.
6 Măcelăresc pe văduvă şi pe cel străin *
şi dau la moarte pe cel orfan.
7 Şi spun: „Domnul nu vede, *
Dumnezeul lui Iacob nu înţelege!”
8 Înţelegeţi voi, voi cei lipsiţi de minte din popor! *
Când veţi deveni înţelepţi, nebunilor?
9 Cel care a plantat urechea oare nu aude? *
Cel care a modelat ochiul oare nu vede?
10 Cel care conduce popoarele oare nu pedepseşte, *
el, care a dat omului cunoaşterea?
11 Domnul cunoaşte gândurile oamenilor, *
ştie că sunt zadarnice.

II

12 Fericit este omul pe care îl călăuzeşti tu, Doamne, *
pe care îl înveţi legea ta,
13 ca să-l păstrezi netulburat în ziua nenorocirii, *
până se va săpa groapa păcătosului.
14 Pentru că Domnul nu respinge poporul său *
şi nu părăseşte moştenirea sa.
15 Se va face judecată după dreptate *
şi o vor urma toţi cei cu inima curată.
16 Cine se va ridica pentru mine împotriva celor răi? *
Cine îmi va sta alături împotriva celor ce fac fărădelege?
17 Dacă Domnul nu mi-ar fi venit în ajutor, *
sufletul meu ar fi ajuns curând în locuinţa tăcerii.
18 Când spun: „Mi se clatină piciorul!”, *
îndurarea ta, Doamne, mă susţine.
19 Când multe gânduri negre se frământă în inima mea, *
mângâierile tale îmi înviorează sufletul.
20 Oare îţi vei face aliat un tribunal al nelegiuirii *
care pricinuieşte nenorocire, împotriva legii?
21 Se năpustesc asupra vieţii celui drept *
şi osândesc sânge nevinovat.
22 Dar Domnul este loc de refigiu pentru mine *
şi Dumnezeul meu, stâncă de apărare,
23 şi va întoarce asupra lor nelegiuirea lor †
şi din cauza răutăţii lor îi va nimici, *
24 îi va nimici Domnul, Dumnezeul nostru.

Ora a treia

Ant. Profeţii au vestit că se va naşte Mântuitorul din Fecioara Maria.

Lectura scurtă (Ier 29,11.13)
Eu ştiu gândurile pe care le cuget asupra voastră, spune Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire: ca să vă dau viitor şi nădejde. Mă veţi căuta şi mă veţi găsi când mă veţi căuta din toată inima voastră.

V. Se vor teme neamurile de numele tău, Doamne.
R. Şi toţi regii pământului, de slava ta.

Ora a şasea

Ant. Îngerul Gabriel i-a spus Mariei: Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine, binecuvântată eşti tu între femei.

Lectura scurtă (Ier 30,18a)
Aşa zice Domnul: „Iată, eu voi aduce la loc corturile lui Iacob şi mă voi milostivi de lăcaşurile lui”.

V. Adu-ţi aminte de noi, Doamne, în bunătatea ta.
R. Vino şi ne vizitează cu mântuirea ta.

Ora a noua

Ant. Maria a spus: Ce fel de salutare este aceasta? Căci sufletul meu s-a tulburat, pentru că îl voi naşte pe regele veacurilor rămânând pururea fecioară.

Lectura scurtă (Bar 3,5-6a)
Nu-ţi aminti de fărădelegile părinţilor noştri, ci, în acest timp, adu-ţi aminte de mâna ta şi de numele tău. Căci tu eşti Domnul, Dumnezeul nostru.

V. Vino, Doamne, şi nu întârzia.
R. Dezleagă fărădelegile poporului tău.

Rugăciunea de încheiere
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, văzând cum se apropie naşterea după trup a Fiului tău, te rugăm ca noi, nevrednicii tăi slujitori, să primim îndurare de la Cuvântul tău care a binevoit să se întrupeze din Fecioara Maria şi să locuiască între noi. Prin Domnul.

sus

23 decembrie - Vesperele
Imnul

Marie, tu menit-ai fost
Să afle-n tine adăpost
Al Tatălui divin Cuvânt
Adus de tine pe pământ.

Oferă sânul tău curat,
Primeşte-n el ce-ţi este dat
De Duhul Sfânt, venit de sus,
Fii bună gazdă lui Isus.

Deschide-ţi poarta, aşadar,
Preasfânt şi tainic sanctuar,
Să intre marele-mpărat
Ce firea noastră a-mbrăcat.

Un sol venit din paradis
Vesteşte-acum pe Cel Promis,
Pe-al lumii sfânt Mântuitor
De veacuri aşteptat cu dor.

Cel ne-ncăput, un vas de lut
De dragul nostru s-a făcut;
Cu îngerii din cer cântaţi
Ai Evei fii: sunteţi salvaţi!

Să-l preamărim cu-al nostru cânt
Pe Tatăl, veşnic Creator,
Pe Fiul şi iubirea lor
S-o adorăm în Duhul Sfânt. Amin.

Psalmodia

Antifona 1 Din Sion vine Domnul atotputernic să mântuiască poporul său.

Psalmul 138 (139),1-18.23-24
Atotştiinţa lui Dumnezeu
Cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine i-a fost sfătuitor? (Rom 11,34).

I

1 Doamne, tu mă observi de aproape şi mă cunoşti; *
2 ştii când mă aşez şi când mă scol;
pătrunzi de departe gândurile mele; *
3 fie că umblu, fie că stau culcat, nimic nu-ţi scapă;
toate cărările mele îţi sunt cunoscute. †
4 Înainte de a-mi ajunge cuvântul pe limbă, *
tu, Doamne, îl cunoşti deja.
5 Tu mă învălui din faţă şi din spate *
şi mâna ta stă întinsă asupra mea.
6 Minunată este pentru mine cunoaşterea ta, *
prea înaltă ca să o pot înţelege.
7 Unde aş putea merge departe de duhul tău *
şi unde aş putea fugi dinaintea feţei tale?
8 Dacă m-aş urca la cer, tu eşti acolo; *
dacă m-aş coborî în împărăţia morţilor, tu eşti de faţă.
9 Dacă aş lua aripile aurorei *
şi m-aş opri dincolo de mare,
10 şi acolo mâna ta m-ar conduce *
şi dreapta ta m-ar ţine.
11 Dacă aş spune: „Cel puţin întunericul să mă acopere *
şi lumina să devină noapte în jurul meu”,
12 dar nici întunericul nu-i întuneric pentru tine, †
iar noaptea este luminoasă ca ziua *
şi întunericul este ca lumina.

Ant. Din Sion vine Domnul atotputernic să mântuiască poporul său.

Antifona 2 De dragul Sionului nu voi tăcea până când nu va ieşi ca lumina Cel Drept.

II

13 Pentru că tu ai format rărunchii mei, *
m-ai ţesut în sânul mamei mele.
14 Te laud pentru că m-ai făcut o făptură atât de minunată! †
Lucrările tale sunt admirabile! *
Şi sufletul meu cunoaşte bine aceasta!
15 Oasele mele nu erau ascunse pentru tine †
când am fost plămădit în taină, *
ţesut în chip minunat în adâncimile pământului.
16 Ochii tăi m-au văzut înainte de a mă naşte †
şi în cartea ta îmi erau scrise toate; *
zilele erau fixate, pe când nu era nici una dintre ele.
17 Cât de adânci sunt, pentru mine, gândurile tale, Dumnezeule, *
de necuprins e numărul lor!
18 Dacă le-aş număra, ar fi mai multe ca nisipul. *
Când mă trezesc, tot lângă tine sunt.
23 Priveşte-mă cu luare aminte, Dumnezeule, şi vezi inima mea, *
încearcă şi cunoaşte gândurile mele.
24 Vezi dacă nu merg pe o cale greşită *
şi condu-mă pe calea veşniciei.

Ant. De dragul Sionului nu voi tăcea până când nu va ieşi ca lumina Cel Drept.

Antifona 3 Duhul Domnului este asupra mea: el m-a trimis să le aduc săracilor vestea cea bună.

Cântarea Cf. Col 1,12-20
Cristos, primul născut între toate creaturile şi primul născut dintre cei morţi

12 Să-i aducem mulţumire lui Dumnezeu Tatăl, *
care ne-a învrednicit să avem parte de moştenirea sfinţilor, în lumină.
13 El ne-a eliberat de puterea întunericului *
şi ne-a strămutat în împărăţia Fiului iubirii sale,
14 în care avem răscumpărarea, *
iertarea păcatelor.
15 El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, *
primul născut între toate creaturile.
16 Căci în el au fost create toate: †
cele din cer şi cele de pe pământ, *
cele văzute şi cele nevăzute: tronurile şi domniile, *
puterile şi stăpânirile. Toate au fost create prin el şi pentru el. †
17 El este înainte de toate *
şi toate există prin el.
18 El este capul trupului, al Bisericii; †
el este începutul, primul născut dintre cei morţi; *
ca să fie cel dintâi în toate.
19 Căci i-a plăcut lui Dumnezeu *
ca toată plinătatea să locuiască în el.
20 Prin el şi pentru el a voit să împace toate, †
cele de pe pământ şi cele din cer, *
aducând pace prin sângele său vărsat pe cruce.

Ant. Duhul Domnului este asupra mea: el m-a trimis să le aduc săracilor vestea cea bună.

Lectura scurtă (2Pt 3,8b-9)
O zi la Domnul este ca o mie de ani şi o mie de ani ca o singură zi. Domnul nu întârzie împlinirea promisiunii, după cum consideră unii întârzierea, ci el este îndelung răbdător faţă de voi, întrucât nu vrea să se piardă cineva, ci ca toţi să ajungă la convertire.

Responsoriul scurt
R. Vino şi ne eliberează, * Doamne, Dumnezeul puterilor! Vino.
V. Arată-ne faţa ta şi vom fi mântuiţi, * Doamne, Dumnezeul puterilor! Slavă Tatălui. Vino.

Ant. la Magnificat O Emanuel, regele şi legiuitorul nostru, speranţa şi mântuirea neamurilor, vino şi ne mântuieşte, Doamne, Dumnezeul nostru.

Cântarea din Evanghelie – Magnificat Lc 1,46-55
Tresăltarea de bucurie a sufletului în Domnul

46 Sufletul meu *
îl preamăreşte pe Domnul
47 şi duhul meu tresaltă de bucurie *
în Dumnezeu, mântuitorul meu,
48 căci a privit la smerenia slujitoarei sale. *
Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită,
49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic, *
şi numele lui e sfânt.
50 Milostivirea lui dăinuie din neam în neam *
peste cei ce se tem de el.

51 A arătat puterea braţului său, *
i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,
52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *
şi i-a înălţat pe cei smeriţi;
53 pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, *
iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale.

54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, *
amintindu-şi de îndurarea sa,
55 după cum a promis părinţilor noştri, *
lui Abraham şi urmaşilor lui în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început şi acum şi pururea *
şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. O Emanuel, regele şi legiuitorul nostru, speranţa şi mântuirea neamurilor, vino şi ne mântuieşte, Doamne, Dumnezeul nostru.

Rugăciunea universală
Să-l rugăm fierbinte pe Răscumpărătorul nostru, care a venit să aducă vestea cea bună săracilor:
Arată, Doamne, tuturor popoarelor gloria ta!
Arată-te acelora care încă nu te cunosc,
– pentru ca ei să vadă mântuirea ta.
Numele tău să fie vestit până la marginile pământului,
– pentru ca toţi oamenii să afle calea spre tine.
Tu, care ai venit să răscumperi lumea,
– vino din nou, ca poporul tău să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.
Tu, care ai dăruit oamenilor libertatea fiilor lui Dumnezeu,
– păstrează ceea ce ai dobândit cu preţul sângelui tău.
Tu, care ai venit odată ca să te naşti în trup şi vei veni iarăşi pentru a face judecata,
– răsplăteşte-i cu bucuria veşnică pe cei răposaţi.
Tatăl nostru.

Rugăciunea de încheiere
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, văzând cum se apropie naşterea după trup a Fiului tău, te rugăm ca noi, nevrednicii tăi slujitori, să primim îndurare de la Cuvântul tău care a binevoit să se întrupeze din Fecioara Maria şi să locuiască între noi. Prin Domnul.