Liturghia Orelor - 14 ianuarie 2010

[altmariustotal ortodox]

Joi din săptămâna I - Laudele
IMNUL

Se înalţă-n car de flăcări sus, pe cer, slăvitul soare;
Când pământul îl inundă în lumină, cine oare
Mai cutează să-şi păteze, fără teamă şi ruşine,
Conştiinţa cu păcate, sub privirile-i senine?

După cum, umblând în noapte, călătorul de la cale
Se abate, rătăceşte şi-n prăpăstii se prăvale,
Tot aşa, umblând în beznă, pe poteci întunecate,
Am căzut şi noi, o, Doamne, în abisuri de păcate.

Întunericul şi noaptea dinăuntru să dispară
Şi lumină să ne vină cu lumina de afară.
Să dispară vorba proastă, să dispară vorba dură,
Să dispară orice formă de minciună şi de ură.

Munţii noştri de mândrie şi de patimi tu să-i nărui;
Ne învaţă că în viaţă rostul limbii adevăru-i;
Dă privirii bună pază, mâini curate, minte trează,
Întru sfântă curăţie ziua-ntreagă ne păstrează.

De pe cer, de dimineaţă până seara, când apune,
Astrul zilei vede toate, fie rele, fie bune.
E ca ochiul tău, o, Doamne, veşnic văzător oriunde,
Pentru care nu sunt taine, care toate le pătrunde.

E lucrarea mâinii tale lumea-aceasta minunată;
Pentru soare, pentru stele, preamărire ţie, Tată.
Preamărit să fie Fiul, cel cu tine de o fire,
Duhul Sfânt şi el primească slavă, cinste şi mărire. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Treziţi-vă, harpă şi alăută! Vreau să trezesc aurora.

Psalmul 56 (57)
Rugăciune de dimineaţă la vreme de mâhnire
Acest psalm cântă patima Domnului (sf. Augustin).

2 Ai milă de mine, Dumnezeule, ai milă de mine, *
pentru că la tine îşi află refugiul sufletul meu;
şi la umbra aripilor tale îmi caut un loc de scăpare *
până va trece primejdia.
3 Strig către Dumnezeul cel preaînalt, *
către Dumnezeul care îmi face binele:

4 va trimite din ceruri şi mă va elibera, †
îi va face de ruşine pe cei care mă prigonesc, *
va trimite Dumnezeu îndurarea şi adevărul său.
5 Sufletul meu e culcat în mijlocul puilor de leu *
care-i sfâşie pe fiii oamenilor;
dinţii lor sunt suliţe şi săgeţi, *
iar limbile lor, săbii ascuţite.
6 Înalţă-te peste ceruri, Dumnezeule, *
peste tot pământul este slava ta!
7 Au întins cursă paşilor mei *
şi au încovoiat sufletul meu.
Au săpat în faţa mea o groapă, *
dar ei înşişi au căzut în ea.

8 Inima mea este liniştită, Dumnezeule, †
liniştită este inima mea. *
9 Ţie îţi voi înălţa imnuri şi ţie îţi voi cânta. Trezeşte-te, gloria mea! † Treziţi-vă, harpă şi alăută; *
vreau să trezesc aurora.
10 Te voi lăuda printre popoare, Doamne, *
îţi voi cânta imnuri printre neamuri.
11 Pentru că îndurarea ta este mare, până la ceruri, *
şi fidelitatea ta, până la nori.
12 Înalţă-te peste ceruri, Dumnezeule, *
peste tot pământul este slava ta!

Ant. Treziţi-vă, harpă şi alăută! Vreau să trezesc aurora.

Ant. 2 Poporul meu se va îndestula din bunătăţile mele, spune Domnul.

Cântarea Ier 31,10-14
Bucuria poporului eliberat
Isus trebuia să moară... pentru a-i aduna laolaltă pe fiii risipiţi ai lui Dumnezeu (In 11,51-52).

10 Ascultaţi, popoarelor, cuvântul Domnului, *
vestiţi-l în insulele îndepărtate şi spuneţi:
„Cel care l-a împrăştiat pe Israel, tot el îl va aduna *
şi-l va păzi aşa cum păstorul îşi păzeşte turma”.
11 Căci Domnul l-a răscumpărat pe Iacob, *
l-a eliberat din mâna celui mai puternic.
12 Ei vor veni şi îl vor lăuda pe muntele Sionului, *
şi se vor aduna din toate părţile spre bunătăţile Domnului,
spre grâu, spre vin şi untdelemn, *
spre miei şi spre viţei,
şi vor fi sufletele lor ca o grădină bine udată, *
şi nu vor mai duce lipsă de nimic.

13 Atunci fecioara se va prinde cu veselie în horă, *
se vor bucura tinerii şi bătrânii împreună.
„Voi schimba jalea lor în bucurie, *
îi voi mângâia şi-i voi înveseli după necazul lor.
14 Voi îmbăta sufletele preoţilor de belşug *
şi poporul meu se va îndestula din bunătăţile mele”.

Ant. Poporul meu se va îndestula din bunătăţile mele, spune Domnul.

Ant. 3 Mare este Domnul şi vrednic de toată lauda, în cetatea Dumnezeului nostru. †

Psalmul 47 (48)
Aducere de mulţumire pentru mântuirea poporului
M-a răpit în duh pe un munte înalt... şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul (Ap 21,10).

2 Mare este Domnul şi vrednic de toată lauda *
în cetatea Dumnezeului nostru.
3 † Muntele său cel sfânt este cea mai frumoasă înălţime, *
bucuria întregului pământ.
Muntele Sion, în partea de miazănoapte, *
este cetatea marelui rege.
4 Dumnezeu, în palatele sale, *
este cunoscut ca un loc de refugiu.

5 Căci iată, regii s-au aliat, *
au înaintat împreună;
6 dar abia au văzut şi au rămas înmărmuriţi, *
cuprinşi de groază, au luat-o la fugă.
7 I-a apucat tremuratul acolo, *
dureri ca ale celei ce naşte.
8 A fost ca vântul de la răsărit, *
care sfărâmă corăbiile din Tarşiş.

9 Tot ce auzisem, aşa am văzut în cetatea Domnului oştirilor, †
în cetatea Dumnezeului nostru; *
Dumnezeu a întărit-o pentru totdeauna.
10 Ne amintim de bunătatea ta, Dumnezeule, *
în mijlocul templului tău.
11 Ca şi numele tău, Dumnezeule, †
slava ta se întinde până la marginile pământului; *
dreapta ta este plină de dreptate.
12 Să se veselească Muntele Sionului †
şi să tresalte de bucurie fiicele lui Iuda *
pentru judecăţile tale!

13 Cutreieraţi Sionul, mergeţi împrejurul lui, *
număraţi turnurile sale;
14 admiraţi zidurile sale, †
cercetaţi-i palatele, *
ca să povestiţi generaţiilor viitoare:
15 pentru că acesta este Dumnezeu, Dumnezeul nostru †
în veci şi în vecii vecilor, *
el ne va călăuzi până dincolo de moarte.

Ant. Mare este Domnul şi vrednic de toată lauda, în cetatea Dumnezeului nostru.

LECTURA SCURTĂ (Is 66,1-2)
Aşa vorbeşte Domnul: „Cerul este tronul meu iar pământul este scăunel pentru picioarele mele! Ce casă aţi putea voi să-mi zidiţi, şi care ar putea fi locul odihnei mele? Toate aceste lucruri mâna mea le-a făcut, şi ale mele sunt toate”, zice Domnul. Iată spre cine îmi voi îndrepta privirile: spre cel sărman şi spre cel cu duhul mâhnit, spre cel ce se teme de cuvântul meu.

RESPONSORIUL SCURT
R. Am strigat din toată inima mea: * ascultă-mă, Doamne! Am strigat.
V. Voi păzi îndreptările tale; * ascultă-mă, Doamne! Slavă Tatălui. Am strigat.

Ant. la Benedictus Să-l slujim pe Domnul în sfinţenie şi el ne va elibera de vrăjmaşii noştri.

Cântarea din Evanghelie – Benedictus Lc 1,68-79
Despre Mesia şi Înaintemergătorul său

68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, *
pentru că a vizitat şi a răscumpărat poporul său,
69 şi ne-a înălţat o putere de mântuire *
în casa lui David, slujitorul său,
70 precum a promis prin gura sfinţilor săi profeţi *
care au fost în vechime.
71 Să ne mântuiască de vrăjmaşii noştri *
şi de mâna tuturor acelora care ne urăsc.

72 Astfel îşi arată îndurarea faţă de părinţii noştri *
şi îşi aduce aminte de legământul său cel sfânt.
73 De jurământul pe care l-a făcut lui Abraham, părintele nostru, *
că ne va dărui harul
74 ca, eliberaţi din mâna duşmanilor noştri, *
să-i slujim fără teamă,
75 în sfinţenie şi dreptate, sub privirea lui, *
în toate zilele vieţii noastre.

76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema, *
căci vei merge înaintea Domnului să pregăteşti căile sale,
77 pentru a da poporului său cunoştinţa mântuirii *
întru iertarea păcatelor,
78 prin iubirea îndurătoare a Dumnezeului nostru, *
cu care ne va vizita, Cel care Răsare din înălţime
79 ca să lumineze pe cei care se află în întuneric şi în umbra morţii *
şi să îndrepte paşii noştri pe calea păcii.

Slavă Tatălui, şi Fiului, *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început, şi acum, şi pururea, *
şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Să-l slujim pe Domnul în sfinţenie şi el ne va elibera de vrăjmaşii noştri.

RUGĂCIUNEA UNIVERSALĂ
Să-i aducem mulţumiri lui Cristos, care ne-a dăruit lumina acestei zile, şi să-l implorăm:
Binecuvântează-ne, Doamne, şi sfinţeşte-ne!
Tu te-ai oferit ca jertfă pentru păcatele noastre:
– primeşte faptele şi intenţiile noastre de astăzi.
Tu bucuri ochii noştri cu darul mereu nou al luminii:
– răsari ca un luceafăr în inimile noastre.
Dă-ne harul să fim astăzi îndelung-răbdători cu toţi,
– ca să putem merge pe urmele tale.
Doamne, fă să auzim de dimineaţă îndurarea ta;
– fie astăzi bucuria ta puterea noastră.
Tatăl nostru.

Rugăciunea de încheiere
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, seara, dimineaţa şi la amiază implorăm cu umilinţă maiestatea ta ca, alungând din inimile noastre întunericul păcatelor, să ne duci la adevărata lumină, care este Cristos. El care, fiind Dumnezeu.

sus

Joi din săptămâna I - Ora Medie
IMNUL

Ora a treia

O Duh Preasfânt, tu ce din veci
Eşti Dumnezeu; stăruitori
În rugă-ţi cerem să cobori
În sufletele noastre reci.

Păstrează dragostea arzând
Mereu în cuget şi în grai,
Şi dorul păcii să ni-l dai,
Să fim o inimă şi-un gând.

Pe Tatăl fă-ni-l cunoscut
Ca să-l iubim neîncetat,
Ca şi pe Fiul ce-a luat
Smeritul nostru chip de lut. Amin.

Ora a şasea

O Dumnezeule Preasfânt,
Lumină tu ne dai în zori,
Iar la amiază ne cobori
De sus căldură pe pământ.

Al patimii năvalnic foc
Tu stinge-l, Doamne, în noi toţi;
Din inimi ura să o scoţi
Şi dragoste să pui în loc.

Să fie Tatăl lăudat,
Şi Fiul cel născut din el,
Şi Duhul dragostei, la fel,
Primească cinste ne-ncetat. Amin.

Ora a noua

O Doamne, veşnic neschimbat,
Acuma soarele de sus
Coboară iarăşi spre apus
Şi ziua este pe-nserat.

Noi te rugăm stăruitori
Să fie-al vieţii înserat
De-a ta splendoare luminat;
Apusul să-l prefaci în zori.

Să fie Tatăl lăudat,
Şi Fiul cel născut din el,
Şi Duhul dragostei, la fel,
Primească cinste ne-ncetat. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Ia vălul de pe ochii mei, Doamne, şi voi privi minunăţiile din legea ta.

Psalmul 118 (119),17-24
III (Ghimel)

17 Fă bine slujitorului tău, ca să rămân în viaţă *
şi să păzesc cuvântul tău.
18 Deschide-mi ochii ca să văd *
minunăţiile legii tale!
19 Eu sunt străin pe pământ: *
să nu ascunzi de mine poruncile tale!
20 Sufletul meu se consumă într-una * de dorul judecăţilor tale.

21 Tu îi mustri pe cei mândri, pe cei blestemaţi *
care se abat de la hotărârile tale.
22 Ia de la mine ocara şi defăimarea, *
căci am păzit învăţăturile tale.
23 Chiar dacă cei puternici se pun împotriva mea, *
totuşi slujitorul tău se gândeşte la orânduirile tale.
24 Învăţăturile tale sunt desfătarea mea, *
îndreptările tale sunt sfătuitorii mei.

Ant. Ia vălul de pe ochii mei, Doamne, şi voi privi minunăţiile din legea ta.

Ant. 2 Călăuzeşte-mă în adevărul tău, Doamne.

Psalmul 24 (25)
Rugăciune pentru iertare şi mântuire
Speranţa nu înşală (Rom 5,5).

I

1 Către tine, Doamne, înalţ sufletul meu, *
2 Dumnezeul meu, mă încred în tine;
să nu fiu făcut de ruşine, *
ca să nu râdă de mine duşmanii mei.
3 Toţi cei care se încred în tine *
nu vor fi făcuţi de ruşine.
Vor fi făcuţi de ruşine *
cei care te trădează pentru lucruri de nimic.

4 Fă-mi cunoscute, Doamne, căile tale, *
şi învaţă-mă cărările tale.
5 Călăuzeşte-mă în adevărul tău şi învaţă-mă, †
căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele *
şi pe tine te-am aşteptat ziua întreagă.
6 Aminteşte-ţi, Doamne, de îndurările tale †
şi de faptele milostivirii tale, *
căci ele sunt veşnice.
7 Nu-ţi aduce aminte de păcatele tinereţii mele *
şi de fărădelegile mele;
adu-ţi aminte de mine în îndurarea ta, *
pentru bunătatea ta, Doamne.

8 Domnul este bun şi drept, *
el arată păcătoşilor calea;
9 îi face pe cei săraci să umble după dreptate, *
îi învaţă pe cei smeriţi căile sale.
10 Toate căile Domnului sunt adevăr şi îndurare*
pentru cei ce păzesc legământul şi legile sale.
11 Pentru numele tău, Doamne, *
iartă-mi păcatul meu pentru că este mare.

Ant. Călăuzeşte-mă în adevărul tău, Doamne.

Ant. 3 Întoarce-te spre mine şi arată-ţi îndurarea, Doamne, căci sunt singur şi sărman.

II

12 Cine este omul care se teme de Domnul? *
Lui îi arată calea pe care s-o aleagă.
13 Sufletul lui va locui în fericire *
şi urmaşii lui vor moşteni pământul.
14 Domnul descoperă taina sa celor care se tem de el *
şi îi învaţă legământul său.
15 Ochii mei sunt pururea spre Domnul, *
căci el scoate din laţ picioarele mele.
16 Întoarce-te spre mine şi arată-ţi îndurarea, *
căci sunt singur şi nefericit.
17 Eliberează de nelinişte inima mea, *
scoate-mă din necazurile mele.

18 Priveşte la umilirea şi la truda mea *
şi iartă-mi toate păcatele.
19 Vezi că duşmanii mei se înmulţesc *
şi cu ură înverşunată mă urăsc.
20 Păzeşte sufletul meu şi mântuieşte-mă; *
să nu fiu făcut de ruşine pentru că mi-am pus speranţa în tine.
21 Nevinovăţia şi dreptatea să mă ocrotească *
pentru că am sperat în tine.
22 Eliberează-l, Dumnezeule, pe Israel *
din toate strâmtorările sale.

Ant. Întoarce-te spre mine şi arată-ţi îndurarea, Doamne, căci sunt singur şi sărman.

Ora a treia

LECTURA SCURTĂ (Am 4,13)
El este cel care plăsmuieşte munţii şi făureşte vântul şi-i dezvăluie omului gândul său; cel care face zorile şi amurgul şi păşeşte peste înălţimile pământului; Domnul Dumnezeul oştirilor este numele său.

V. Toate lucrările Domnului, binecuvântaţi pe Domnul.
R. Lăudaţi-l şi preaînălţaţi-l în veci!

Rugăciunea de încheiere
Dumnezeule, care în ceasul al treilea l-ai trimis pe Duhul Sfânt asupra apostolilor aflaţi în rugăciune, te rugăm cu umilinţă să ne faci şi pe noi părtaşi la harul lui. Prin Cristos.

Ora a şasea

LECTURA SCURTĂ (Am 5,8)
Cel care a făcut Pleiadele şi Orionul şi preface bezna în dimineaţă şi ziua o ascunde în noapte adâncă, cel care cheamă apele mării şi le revarsă peste faţa pământului, Domnul este numele lui.

V. Splendoare şi măreţie înaintea lui.
R. Putere şi frumuseţe în lăcaşul său sfânt.

Rugăciunea de încheiere
Dumnezeule atotputernic şi veşnic, la tine nu este negură şi nici întuneric; trimite strălucirea luminii tale asupra noastră, pentru ca, primind cuvântul tău, să umblăm pe căile tale cu inimă deschisă şi credincioasă. Prin Cristos.

Ora a noua

LECTURA SCURTĂ (Am 9,6)
Cel care şi-a zidit locuinţele sale în ceruri şi şi-a întemeiat firmamentul deasupra pământului, cel care cheamă apele mării şi le varsă pe faţa pământului, Domnul este numele lui.

V. Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu.
R. Şi firmamentul vesteşte lucrarea mâinilor sale.

Rugăciunea de încheiere
Ascultă, Dumnezeule, rugăciunile noastre şi dă-ne harul să imităm răbdarea Fiului tău unul-născut, ca să purtăm cu seninătate greutăţile vieţii. Prin Cristos.

sus

Joi din săptămâna I - Vesperele
IMNUL

În făpturile din lume, Doamne, forţa ta apare;
Vietăţi nenumărate au luat fiinţă-n mare.
Peştii au rămas în apă; patrupede târâtoare
Au ieşit la ţărm; la păsări le-ai pus aripi ca să zboare.

Nu există spaţiu liber, n-a putut vreun loc să-ţi scape;
Ai umplut natura-ntreagă: şi pământ, şi cer, şi ape.
Tot ce mişcă în natură: păsări, peşti şi animale,
Te adoră, te ascultă, se supun voinţei tale.

Ne-am născut şi noi din apă, pentru viaţa ta divină
La Botez, când, din iubire, ne-ai iertat de orice vină.
Am jurat atunci să ducem viaţă sfântă, fără pată,
Haina albă ce-am primit-o s-o păstrăm imaculată.

Ne-am călcat cuvântul însă, am uitat de jurăminte;
La căinţa noastră, Doamne, cu-ndurare ia aminte.
Ne-am mândrit în mintea noastră şi căderea ne-a fost mare;
Doamne, vindecă-ne rana, scoate-ne din disperare.

Te rugăm cu umilinţă şi cu fruntea jos plecată;
Ne ascultă rugăciunea, milostive, veşnic Tată,
Tu, ce-n cer domneşti cu Fiul cel cu tine de o fire
Şi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin.

PSALMODIA

Ant. 1 Am strigat către tine, Doamne, şi tu m-ai vindecat; în veac te voi preamări.

Psalmul 29 (30)
Recunoştinţă pentru salvarea de la moarte
Cristos îi mulţumeşte Tatălui după învierea sa glorioasă (Cassiodor).

2 Te preamăresc, Doamne, pentru că m-ai eliberat *
şi n-ai lăsat pe vrăjmaşii mei să râdă de mine.
3 Doamne, Dumnezeul meu, eu am strigat către tine *
şi tu m-ai vindecat.
4 Doamne, tu mi-ai scos sufletul din locuinţa morţilor, *
tu mi-ai dat viaţă ca să nu cobor în mormânt.
5 Cântaţi Domnului, voi, credincioşii lui, *
preamăriţi memoria sfinţeniei sale!
6 Căci mânia lui ţine o clipă, *
dar îndurarea lui ţine toată viaţa.
Seara intră în casă plânsul *
iar dimineaţa, bucuria.
7 Iar eu, în bunăstarea mea, am zis:
* „Nu mă voi clătina în veac!”
8 Doamne, în bunăvoinţa ta, m-ai aşezat pe un munte puternic; †
dar când ţi-ai întors faţa de la mine, *
am fost cuprins de spaimă.
9 Către tine, Doamne, am început să strig *
şi de la Dumnezeul meu am cerut îndurare.
10 Ce câştig ai avea din sângele meu, *
de-aş coborî în adâncuri?
Oare te va lăuda ţărâna *
şi va vesti adevărul tău?
11 Ascultă-mă, Doamne, ai milă de mine! *
Doamne, fii tu ajutorul meu!
12 Tu ai schimbat plânsul meu în dans, †
mi-ai sfâşiat haina de pocăinţă *
şi m-ai încins cu bucurie,
13 pentru ca sufletul meu să-ţi cânte fără încetare. *
Doamne, Dumnezeul meu, în veci te voi preamări!

Ant. Am strigat către tine, Doamne, şi tu m-ai vindecat; în veac te voi preamări.

Ant. 2 Fericit este omul căruia Domnul nu-i ia în seamă păcatul.

Psalmul 31 (32)
Fericit cel căruia i s-au iertat fărădelegile
David îl numeşte fericit pe omul căruia Dumnezeu îi dă justificarea fără fapte (Rom 4,6).

1 Fericit este cel căruia i s-a iertat fărădelegea, *
căruia i s-a acoperit păcatul!
2 Fericit este omul căruia Domnul nu-i ia în seamă greşeala *
şi în sufletul căruia nu este prefăcătorie.
3 Câtă vreme am tăcut, mi se topeau oasele *
şi gemeam ziua întreagă.
4 Zi şi noapte apăsa peste mine mâna ta, *
vlaga mi se usca în dogoarea verii.
5 Eu ţi-am mărturisit păcatul meu, *
nu ţi-am ascuns fărădelegea mea.
Am zis: „Voi mărturisi Domnului fărădelegile mele”. *
Şi tu ai iertat vinovăţia păcatului meu.
6 De aceea te roagă orice credincios *
în timpul strâmtorării.
Chiar de s-ar dezlănţui potop de ape, *
la el nu vor ajunge.
7 Tu eşti pentru mine un loc de scăpare, †
tu mă scoţi din strâmtorare, *
mă înconjori cu cântări de bucurie pentru eliberare.
8 Îţi voi da înţelepciune †
şi îţi voi arăta calea pe care să mergi; *
voi aţinti ochii mei asupra ta.
9 Nu fiţi asemenea calului şi catârului, lipsiţi de pricepere, *
ale căror fălci le strângi cu zăbală şi frâu, altfel nu vin după tine.
10 De multe dureri are parte cel rău, *
dar pe cel care nădăjduieşte în Domnul îndurarea îl va înconjura.
11 Bucuraţi-vă, drepţilor, în Domnul şi veseliţi-vă! *
Strigaţi de bucurie, toţi cei curaţi cu inima.

Ant. Fericit este omul căruia Domnul nu-i ia în seamă păcatul.

Ant. 3 Domnul i-a dat puterea şi cinstea şi domnia şi toate popoarele îi vor sluji.

Cântarea Ap 11,17-18; 12,10b-12a
Judecata lui Dumnezeu

11,17 Îţi mulţumim ţie, *
Doamne, Dumnezeule atotputernic,
cel care eşti şi care erai, *
căci ai luat în mână puterea ta cea mare şi ai început să domneşti.
18 Şi s-au mâniat neamurile, *
dar a venit mânia ta şi timpul să-i judeci pe cei morţi
şi să dai răsplata slujitorilor tăi, profeţilor şi sfinţilor, *
şi celor ce se tem de numele tău, mici şi mari.
12,10b A venit acum mântuirea şi puterea şi împărăţia Dumnezeului nostru *
şi puterea Unsului său,
căci a fost alungat acuzatorul fraţilor noştri, *
care îi acuza în faţa Dumnezeului nostru zi şi noapte.
11 Iar ei l-au învins prin sângele Mielului *
şi prin cuvântul mărturiei lor;
şi nu şi-au iubit viaţa *
până la moarte.
12a De aceea, bucuraţi-vă, cerurilor, *
şi voi, care locuiţi în ele!

Ant. Domnul i-a dat puterea şi cinstea şi domnia şi toate popoarele îi vor sluji.

LECTURA SCURTĂ (1Pt 1,6-9)
Pentru aceasta vă bucuraţi, deşi acum, pentru puţin timp, trebuie să vă întristaţi de felurite încercări pentru ca valoarea credinţei voastre, mai preţioasă decât aurul pieritor, care se încearcă în foc, să fie un motiv de laudă, mărire şi cinste la arătarea lui Isus Cristos. Pe el, fără să-l fi văzut, îl iubiţi; fără a-l vedea, dar crezând în el, tresăriţi de o bucurie negrăită şi preamărită, încredinţaţi că veţi ajunge la ţelul credinţei voastre: mântuirea sufletelor.

RESPONSORIUL SCURT
R. Ne-a hrănit Domnul * din lamura grâului. Ne-a hrănit.
V. Şi ne-a îndestulat cu miere din stâncă; * din lamura grâului. Slavă Tatălui. Ne-a hrănit.

Ant. la Magnificat Domnul i-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei smeriţi.

Cântarea din Evanghelie – Magnificat Lc 1,46-55
Tresăltarea de bucurie a sufletului în Domnul

46 Sufletul meu *
îl preamăreşte pe Domnul
47 şi duhul meu tresaltă de bucurie *
în Dumnezeu, mântuitorul meu,
48 căci a privit la smerenia slujitoarei sale. *
Iată, de acum toate popoarele mă vor numi fericită,
49 căci mi-a făcut lucruri mari Cel Atotputernic, *
şi numele lui e sfânt.
50 Milostivirea lui dăinuie din neam în neam *
peste cei ce se tem de el.

51 A arătat puterea braţului său, *
i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,
52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici *
şi i-a înălţat pe cei smeriţi;
53 pe cei flămânzi i-a copleşit cu bunuri, *
iar pe cei bogaţi i-a lăsat cu mâinile goale.

54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul său, *
amintindu-şi de îndurarea sa,
55 după cum a promis părinţilor noştri, *
lui Abraham şi urmaşilor lui în veci.

Slavă Tatălui şi Fiului *
şi Sfântului Duh.
Precum era la început şi acum şi pururea *
şi în vecii vecilor. Amin.

Ant. Domnul i-a dat jos de pe tron pe cei puternici şi i-a înălţat pe cei smeriţi.

RUGĂCIUNEA UNIVERSALĂ
Să-l lăudăm pe Dumnezeu, cel ce ne ajută şi în care ne-am pus toată speranţa, şi să-l invocăm cu evlavie:
Priveşte, Doamne, la fiii tăi!
Doamne, Dumnezeul nostru, care ai încheiat cu poporul tău un legământ veşnic,
– fă-ne să lăudăm pururi faptele tale minunate.
Desăvârşeşte-i în iubirea ta pe toţi preoţii
– şi păstrează-i mereu pe credincioşii tăi în unitatea Duhului prin legătura păcii.
Dă-ne harul să construim cetatea pământească împreună cu tine,
– ca să nu trudească în zadar cei care o zidesc.
Trimite lucrători în secerişul tău,
– ca numele tău să fie preamărit la toate neamurile.
Primeşte-i alături de sfinţii tăi pe prietenii şi binefăcătorii noştri răposaţi
– şi uneşte-ne şi pe noi, la vremea cuvenită, cu fericiţii din ceruri.
Tatăl nostru.

Rugăciunea de încheiere
Dumnezeule, care luminezi noaptea şi faci să strălucească lumina după întuneric, dă-ne harul să petrecem această noapte fără a fi tulburaţi de cel rău, iar în ceasul dimineţii să venim în faţa ta spre a-ţi aduce mulţumire. Prin Domnul.