Liturghia de dinainte de Crăciun celebrată de Cardinalul Bagnasco pentru parlamentari

[altmariustotal catolic]

21.12.2016, Roma (Catholica) - Recentele evenimente tragice din Berlin și Ankara și dilemele omului contemporan, vrăjit de religiile seculare, au constituit centrul predicii Cardinalului Angelo Bagnasco în cadrul Liturghiei celebrate înainte de Crăciun cu parlamentarii în capela Montecitorio. „Experiența noastră este marcată încă o dată de evenimente tragice care au însângerat Germania și Turcia, trezind în toți indignare și disperare”, a afirmat președintele Conferinței Episcopale Italiene. „În timp ce ne rugăm pentru victime, pentru răniți și pentru popoarele marcate de violență, să cerem de la Prințul păcii propuneri și angajamente de dreptate și reconciliere”.

În continuare Cardinalul Bagnasco a reflectat asupra faptului că „bucuriile” și „cuceririle personale” nu au „puterea de a umple inimile”. Acest fapt trezește o serie de întrebări: „Ce lipsește așadar valorilor umane precum bunăstarea, sănătatea, vârsta, poziția, sentimentele? De ce experimentăm faptul că totul este mereu puțin pentru inima noastră, și ne simțim împinși mereu spre mai mult?” Răspunsul stă în experiența pe care o trăim în „momentele frumoase”, care se dezvăluie mereu „incomplete și trecătoare”, când în realitate le dorim „depline și definitive”.

Nu putem trăi aplatizați asupra prezentului, „circumscriși unor obiective uneori mediocre, deoarece sunt legate de mici interese individuale… Dacă totul este destinat să se năruie, merită cu adevărat să îți sacrifici viața?” Atmosfera de astăzi, a observat președintele CEI, este marcată de „o permanentă distragere, adesea mascată de angajamente serioase, responsabilități importante”. Scopul aceste culturi „care vrea să ne facă să trăim distrași” pare a fi acela de „a ne împiedica să gândim, să ascultăm vocile care ies din străfundul sufletului, întrebările radicale despre sensul ființei noastre, al existenței, al morții și al lumii de dincolo „, a spus Cardinalul, citând din Mitul lui Sisif de Albert Camus.

A asculta în schimb aceste întrebări „înseamnă a avea acces pe plaja adevărului, a lucrurilor așa cum sunt și nu așa cum ne fac alții să credem că sunt, sau cum noi înșine dorim să ne iluzionăm; înseamnă că conștiința s-a trezit la libertate și în sfârșit vede ceea ce are valoare și ceea ce este aparență strălucitoare”. „A gândi în adevăr devine periculos pentru narațiunea goală construită nu pe realitate ci pe interese”, și totuși, chiar și „omul concret”, cu toate „cuceririle științei și ale tehnologiei”, este conștient că nu poate „să se creeze cu propriile mâini, că plinătatea și durabilitatea nu sunt opera sa, ci vin din altă parte, de sus, ca un dar” care s-a revelat luând numele Isus, cel care „a intrat în timpul nostru pentru a ne deschide față de veșnicie, în finit pentru a ne dărui infinitul, în smerenie pentru a ne face măreți, în sărăcie pentru a ne îmbrăca în bogăția fiilor lui Dumnezeu”.