Leopold I al Sfântului Imperiu Roman

[altmariusistoric]

Leopold I al Sfântului Imperiu Roman

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Leopold I
Împărat al Sfântului Imperiu Roman; Rege al Germaniei
Domnie	18 iulie 1658 – 5 mai 1705
Încoronare	1 august 1658, Frankfurt
Predecesor	Ferdinand al III-lea
Succesor	Iosif I
Rege al Ungariei
Domnie	1655-5 mai 1705
Încoronare	27 iunie 1655, Pressburg
Predecesor	Ferdinand al IV-lea
Succesor	Iosif I
Rege al Boemiei
Domnie	1656-5 mai 1705
Încoronare	14 septembrie 1656, Praga
Predecesor	Ferdinand al IV-lea
Succesor	Iosif I
Rege al Croației; Arhiduce de Austria
Domnie	2 aprilie 1657– 5 mai 1705
Predecesor	Ferdinand al III-lea
Succesor	Iosif I
Căsătorit(ă) cu	Margareta Theresa a Spaniei Claudia Felicitas de Austria Eleonore-Magdalena de Neuburg
Urmași
Maria Antonia, Electoare de Bavaria Iosif I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Arhiducesa Maria Elisabeta Maria Anna, regină a Portugaliei Arhiducesa Maria Theresa Carol al VI-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman Arhiducesa Maria Magdalena
Nume complet
Leopold Ignaz Joseph Balthasar Felician
Casa regală	Casa de Habsburg
Tată	Ferdinand al III-lea, Împărat al Sfântului Imperiu Roman
Mamă	Maria Ana of Austria
Naștere	9 iunie 1640 Viena
Deces	5 mai 1705 (64 de ani) Viena
Înmormântare	Kapuzinergruft, Viena

Leopold I (n. 9 iunie 1640, Viena - d. 5 mai 1705, Viena) din Casa de Habsburg a fost împărat al Sfântului Imperiu Roman între 1658-1705. A fost de asemenea rege al Ungariei, Boemiei, Croației etc.^[1][2]
Leopold este cunoscut de asemenea și prin conflictele sale cu Franța, prinRăzboiul de nouă ani și Războiul Spaniol de Succesiune. În acesta din urmă, el a sperat să pună în aplicare Tratatul celei de-a doua partiții, care dădea scaunul de domnie al Regatului Spaniei fiului său, Arhiducele Carol. Leopold a condus războiul extrem de bine, monarhia habsburgică obtinând victorii decisive la Schellenberg și Blenheim. Ulterior moarții sale, survenită în 1705, tronul a revenit fiului său cel mai mare, Iosif I, Împărat al Sfântului Imperiu Roman.

Originea și studiile

A fost al doilea fiu al împăratului Ferdinand al III-lea și al Mariei Anna de Spania(fiica lui Filip al III-lea al Spaniei și a Margaretei de Austria).

A fost bunicul împărătesei Maria Terezia.

A fost educat și format pentru a urma o carieră bisericească, dar în urma decesului fratelui său mai mare, a devenit moștenitor al tronului.

Cariera politică

În 1655 a fost ales rege al Ungariei, în 1656 rege al Boemiei, în 1657 rege alCroației și în iulie 1658, la mai mult de un an de la decesul tatălui său, a fost ales împărat romano-german la Frankfurt, în ciuda intrigilor cardinalului francezJules Mazarin care dorea să îl impună pe tronul imperial pe Ferdinand Maria, prinț elector de Bavaria, pentru a opri ascensiunea Habsburgilor.

Politica ecleziastică

Împăratul Leopold I a acordat privilegii deopotrivă creștinilor uniți cu Roma (așa numitele diplome leopoldine), cât și ortodocșilor. Aceștia din urmă au primit dreptul de liberă alegere a mitropolitului, precum și dreptul de a avea mai multe episcopii. În baza așa numitelor privilegii ilirice emigranții sârbi în frunte cu patriarhul Arsenie al III-lea Crnojevic au părăsit teritoriul aflat sub stăpânire otomană și s-au așezat în ținutul Sirmiei, administrat de austrieci. Pe baza privilegiilor leopoldine sediul mitropoliei ortodocșilor sârbi a fost mutat anul 1713de la Krusedol la Carloviț.^[3]

Note

1. ^ Titulatura completă, în facsimil (în latină)
2. ^ Titulatura în facsimil (în germană)
3. ^ de Tischler, Ulrike (2000). Die habsburgische Politik gegenüber den Serben und Montenegrinern. München: Oldenbourg. ISBN 978-3-486-56525-6Pag. 294

Vezi și

• Listă de principi ai Transilvaniei
• Listă de domnitori ai Transilvaniei