Legendele sunt cele care creează aura istoriei. Ori ce faptă petrecută în trecut povestită şi repovestită este îmbrăcată şi înflorită potrivit talentului naratorului. Cele mai multe din ele devin opere literare după ce au fost colportate de trubadurii epocii medievale. Studierea şi descifrarea lor este un capitol frumos al ştiinţei istorice şi nu de multe ori naraţiunea redusă la banalul fapt care l-a generat, este întâmpinat cu neîncredere de publicul larg. Adevărul este că legendele ca şi basmele, plac, idealizarea lor face parte din universul cotidian al comportamentului într-o societate, în care cititul şi scrisul era apanajul unui grup foarte restrâns de oameni.
Rămânem însă pe tărâmul legendelor.
În raiul din mitologia nordică, în Walhala, se spune că cei ajunşi aici îşi petreceau timpul bând bere. Dar, să coborâm din idilica Walhala şi să rămânem în îndepărtatul mileniu I. cu frământata lui istorie, uitată de cei mai mulţi.
În anul 784 cronicarul Paul Diaconul, (Paul le Diacre) scrie o cronică intitulată „Istoria episcopilor de Metz”. Dintre aceştia se distinge puternica personalitate politică a începutului de secol VII, episcopul Arnoul de Metz cunoscut şi sub numele de Sfântul Arnoulf sau Arnold trăitor între anii 582-640 şi a cărei viaţă a fost detaliată într-o ală scriere din secolul X „Vita Arnoulfi” scrisă de un călugăr, Ummo. Arnoulf provenea dintr-o familie nobilă de origine francă care îşi avea domeniul în partea de răsărit a Franţei undeva între Verdun şi Metz. Tatăl său, care se numea Bodogisel, a fost ambasadorul franc la Bizanţ. După o tumultoasă viaţă politică, asociat în luptele şi intrigile de la sfârşitul dinastiei merovingiene, Arnoulf se retrage în călugărie, nu înainte de aş fi măritat cele două fete: Angelgisel şi Begga cu Arnoul şi, respectiv cu Pepin. Acesta din urmă este considerat a fi întemeietorul dinastiei carolingiene iar Arnoul strămoşul familiei nobiliare care-i poartă numele. Revenind la Arnoulf, regele Clothar al lII-lea îl numeşte episcop de Metz, care este şi capitala regatului Austrasiei. Este cel de al 29-lea episcop de Metz între ani 613 – 628. În 629 se retrage definitiv din viaţa publică şi moare în anul 640.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius