altmarius

cultură şi spiritualitate

Legendă și istorie la Schitul Cetățuia din Râmnicu Vâlcea (I)

Autor: Dr. Florin Epure • Rubrica: PermanenţeTimbru Vâlcean • Mar 2016  Printează acest articol

Dr. Florin Epure

http://www.revistaclipa.com/11774/2016/03/permanente/legenda-%C8%99...

Pe drumul ce urcă spre Călimănești și apoi spre Sibiu, la ieșirea de nord a Râmnicului, se află un deal cu o formă deosebită pe care se înalță un lăcaș de cult, dar și o incintă fortificată care a purtat dintotdeauna denumirea de Schitul sau Biserica Cetățuia, locul unde, conform legendei, au fost uciși voievodul Radu de la Afumați și fiul său Vlad, la anul 1529.

Vechimea Schitului Cetățuia nu ne este cunoscută. Este posibil să fie o ctitorie basarabească, de la începutul secolului al XVI-lea1, în perimetrul unei străvechi așezări, al unor situri arheologice descoperite aici, ce merg din epoca bronzului până în vremurile noastre. Pe culmea Dealului Cetățuia s-au descoperit mai multe fragmente dacice, iar pe terasa dealului locuirea dacică s-a suprapus unei bogate așezări preistorice. Istoricii au acreditat ideea că în secolele XII-XIII d.Hr., la Râmnic, exista o obște teritorială în zona actualului oraș, și anume în perimetrul cuprins înspre nord, între Dealul Cetățuia, râul Olt spre est, dealurile Capela și Troianu spre vest, iar spre sud se întindea până la Stolniceni2.

Radu Voievod, tabloul votiv,

Mănăstirea Curtea de Argeș

Așezarea fortificată medievală de la Cetățuia din Râmnic are o corespondență în timp cu o altă cetate, aflată pe partea cealaltă a Oltului. Legenda culeasă de Grigore Tocilescu, de la o anume Uța Logofeteasa, ne aduce în discuție zona cartierului de azi Goranu, la Malul Alb – unde a existat o cetate puternic fortificată a cărei distrugere istoricii o plasează în secolele XIII-XIV, în timpul năvălirii mongole. Tradiția populară vorbește, așadar, despre o căpetenie locală care își avea reședința în jurul Râmnicului. Acesta era în permanent conflict cu „descălecătorul” și întemeietorul de țară, Basarab voievod: „Olea face o[a]le/ Basarabă i le sparge/ Olea oale o mai face/ Basarab i le va sparge”3. Se poate vedea și astăzi, în partea de nord a bisericii de la Cetățuia, gura unui tunel subteran, despre care se spune că făcea legătura cu așezarea fortificată de la Goranu, pe sub râul Olt. Cercetările au arătat că era doar un loc, adânc de 5 metri, unde călugării își țineau provizii. Și în privința fortificației de la Goranu, tradiția este întărită de investigațiile arheologilor. În 1980, cu prilejul unor lucrări de terasare, au fost scoase la iveală două diademe din aur care se află la Muzeului Național de Istorie a României4.

Peste Olt, în punctul numit „Cetățuia”, s-au descoperit în anul 1978, cu ocazia reamplasării unor bazine de apă potabilă, mai multe materiale arheologice aparținând culturilor Sălcuța IV, Coțofeni III, Glina III, Verbicioara, Hallstatt și cultura geto-dacică5.

În anul 1994 a fost trasată o secțiune pe culmea dealului, în apropierea bisericii și cimitirului din zonă, fiind identificat stratigrafic doar un strat de cultură medieval și altul geto-dacic. Ceramica medievală târzie este foarte rară aici, mult mai bine reprezentată este perioada de tranziție de la neolitic la epoca bronzului. Dintre materialele aparținând perioadei La Tène pot fi amintite fragmentele ceramice lucrate cu mâna între care se disting profile de vase borcan și oale ornamentate cu brâuri alveolate6. În stratul de cultură geto-dacic au fost descoperite resturile a două locuințe cu mult chirpic ars și trei gropi; inventarul consta dintr-o gamă variată de fragmente ceramice lucrate cu mâna și la roată, o lamă de cuțit din fier și un ac de la o fibulă din bronz. Ornamentarea ceramicii este bogată. Ca motive decorative, predominant este brâul alveolar așezat imediat sub buza vasului sau pe corp, brâul crestat sau simplu, butonii pastilă sau cei alveolați, precum și decorul incizat și lustruit (pe fragmentele ceramice lucrate la roată), în special, din linii simple, valuri și benzi. Vestigiile arheologice de la Cetățuia au similitudini cu materialul arheologic descoperit la Ocnița și poate fi datat în secolele II-I î.Hr. Prezența geto-dacilor în așezările de la Cetățuia și Capela este pusă în legătură cu supravegherea marelui drum natural de pe cursul Oltului, ele fac parte din cadrul marelui complex de locuire ce a dăinuit în zonă până la cucerirea romană7.

Din cea de-a doua jumătate a secolului al XVI-lea, datează cei opt dirhemi turcești (aspri) descoperiți în anul 1968, cu ocazia lucrărilor de modernizare a drumului de acces spre biserica din nordul Râmnicului8.

Nici documentele și nici descoperirile arheologice nu ne ajută să cunoaștem evoluția schitului și a vieții monahale de aici în perioada secolelor XV-XVI. E posibil ca lăcașul de cult să se fi ruinat atât de rău încât voievodul Radu de la Afumați (1522-1523; 1524-1529) să-l reclădească din temelii, în cea de-a doua domnie. Viteazul domnitor, care a purtat nu mai puțin de douăzeci de războaie și i-a învins în mai multe rânduri pe turci, a sfârșit asasinat în urma complotului boieresc de la 2 ianuarie 1529.

Cronica veche a Țării Românești arată că: „Vornicul Neagu și postelnicul Drăgan s-au ridicat împotriva lui și au venit cu ostași în taină împotriva lui Radu-voievod. Domnul a prins de veste, dar n-a avut vreme să-și strângă ostașii și a fugit cu fiul său Vlad-voievod ca să se ducă la banii de Craiova. Dar, când a ajuns la Râmnic, boierii l-au ajuns din urmă, l-au prins, l-au legat și au tăiat capul lui și capul fiului său Vlad-voievod, și i-au ucis împreună la Râmnic, în anul 7037[1529] al lumii”9.

Cetățuia

Cei care puseseră la cale complotul erau rude prin alianță ai lui Radu de la Afumați, fiind căsătoriți cu două verișoare primare pe linie paternă ale acestuia: Neagoe din Periș, care îl slujise inițial în 1522 cu ,,dreaptă și credincioasă slujbă” pe Radu10, ce îl considera din ,,casa” sa, păstrându-l în toate sfaturile sale ca mare postelnic, vistier și în cele din urmă vornic, și Drăgan din Merișani-Bucșani, mare postelnic în 1523-1525. Nu cunoaștem care au fost cauzele asasinării primului domn român de către boieri.

Chiar din acele timpuri și până astăzi, s-au emis tot felul de păreri, începând cu intrigile Porții și chiar ale lui Mehmed-bey (care l-ar fi vrut domn pe fiul său), din pricina înclinării lui Radu către imperiali, și până la ura boierimii de la Est de Olt împotriva domnului, chipurile pentru favorizarea Craioveștilor11.

Dintr-o scrisoare trimisă, la 27 ianuarie 1529, de către Johann Weymann, judele de Sibiu, lui George de Brandenburg, ce se găsea la Buda, aflăm că „turcii au luat Țara Românească, că au decapitat pe Radu Voievod și pe căpitanul [Boyna] din cetatea Poenari și au trimis ambele capete împăratului turcesc [Soliman Magnificul, la Istanbul]” 12. Trupurile celor doi, tată și fiu, au fost îngropate la Mănăstirea Curtea de Argeș, ctitoria lui Neagoe Basarab, în ziua de 4 ianuarie 1529.

Istoria a mai consemnat un episod funest când un al domnitor a fost ucis într-un lăcaș de cult. Mihnea cel Rău, fiul lui Vlad Țepeș, era ucis cu sânge rece de trimișii Craioveștilor, chiar pe treptele Bisericii Evanghelice din Sibiu. Fiul său, Mircea, venea în întâmpinarea tatălui său, care tocmai ieșea de la slujbă. A ajuns, însă, prea târziu pentru a-l mai ajuta. Pisania de pe piatra de mormânt a lui Radu cel Rău din Biserica Evanghelică din Sibiu consemnează: „Tâlharilor moarte fusesem, hoții au simțit al meu bici,/ Țineam cu tărie în mână al cumpenei drept paloș,/ Când mă alungă din scaun ginta cea mult înșelătoare/ Care pe turci sprijinită mă-ndepărtă la Sibiu” (12 martie 1510).

Moise Vodă, fiul lui Vladislav, este succesorul său la tron. Acesta îi va suprima pe ucigașii lui Radu de la Afumați și pe alți adversari, chiar în toiul nunții sorei sale cu Marele Ban al Craiovei Barbu II Craiovescu, care a avut loc la data de 13 februarie 1530.

Așa cum am văzut, Letopisețul Cantacuzinesc indică Râmnicul drept loc unde a fost asasinați Radu de la Afumați și fiul său, fără să aducă altă precizare. Nici documentele emise în perioada secolelor XVI-XVII nu aduc clarificări ci doar amintesc stereotipal: „Radu Voievod care a pierit la Râmnic”. Acest fapt a dat naștere mai multor opinii, lansate de-a lungul timpului, chiar dacă varianta Cetățuiei, cunoscută cu precădere de la jumătatea secolului al XIX-lea, este cea mai agreată dintre toate. În anul 1858, Alexandru Pelimon, în urma vizitei prin Râmnic, lasă în impresiile sale de călătorie, câteva rânduri despre Cetățuia: „[...] aproape de Râmnic, la nord-vestul orașului se află un deal foarte interesant cu o bisericuță în vârfu-i; aici mai înainte a fost o cetate și care și până azi poartă această numire! [...] Înăuntru ei fu ucis Radu de la Afumați, și p-ai căriia muri se conservă până mai încoa pete însăși din sângele său, care rămâne ca o pată și ca un blasfem ce cerea răzbunare asupra trădătorilor!”13.

Cetățuia

Un an mai târziu călătorul francez Théodore Margot aduce aminte, în însemnările sale despre drama de la Cetățuie, în aceeași cheie romantică: „Spre nordul orașului, pe un deal, se zărește o frumoasă bisericuță, Cetățuia. O potecă lată conduce cotind până în culmea sa până unde se înalță biserica. Odată exista pe acest deal o cetate ce corespundea cu o alta asemenea pusă pe malul Oltului. În biserica cea veche se comise omorul lui Radu Vodă de la Afumați, ucis la 1528 (corect 1529) de către boierii Negoe vornicul și Drăgan postelnicul, oameni pizmăreți și trădători, carii apucându-l în goană îi tăiară capul, atât lui cât și fiului său Vlad Vodă, chiar în lăuntrul bisericii unde se refugiaseră ei [...]”14.

Nicolae Iorga nota, la 1902, că „pe un deal în față se vede micul lăcaș al Cetățuii, unde săbiile boierilor răzvrătiți ar fi făcut să țâșnească pe icoanele sfinților sângele lui Radu Vodă de la Afumați și al fiului său”15.

(Continuare în numărul viitor)

NOTE:

1 V. Drăguț, Dicționar enciclopedic de artă medievală românească, București, 1976, p. 261.

2 Gh. Dumitrașcu, C. Tamaș, Râmnicul medieval. Studiu şi documente, Râmnicu Vâlcea, 1995, p. 7.

3 N. Bănică-Ologu, Veacul de aur al Râmnicului, București, 2000, p. 25.

4 L. Dumitru, Tezaurul de la Goranu, în „Mag. Ist.”, Anul XXXIV, nr. 8 (413), aug. 2001, p. 72-73.

5 Gh. P. Govora, O preistorie a nord-estului Olteniei, Râmnicu Vâlcea, 1995, p. 14-15.

6 M. Iosifaru, Descoperiri arheologice geto-dacice pe raza municipiului Râmnicu Vâlcea, în „Buridava“, vol. IV, Râmnicu Vâlcea, 1982, p. 28.

7 M. Iosifaru, Cercetări arheologice la Râmnicu Vâlcea, în Cronica cercetărilor arheologice din România, http:www.cimec.ro.

8 E. Isăcescu, Tezaurul monetar din a doua jumătate a sec. al XVI-lea, descoperit la Râmnicu-Vâlcea, în „Buletinul Societății Române”, LXX-LXXIV (1976-1980), nr. 124-128, București, 1981, p. 331.

9 V. Cândea, Letopisețul Țării Româneşti (1292-1664) în versiunea arabă a lui Macarie Zaim, în „Studii”, XXIII, nr. 4, Bucureşti, 1970, p. 685.

10 D.R.H., B, II, p. 409-410.

11 C. Rezachevici, Cronologia critică a domnilor din Țara Românească și Moldova, București, 2011, p. 172.

12 Nicolae Stoicescu, op. cit., p. 141.

13 Apud. C. Mateescu, Râmnicul de odinioară, Râmnicu Vâlcea, 1993, p. 82.

14 Ibidem, 82-83.

15 Nicolae Iorga, Drumuri și orașe în România, București, 1904.

Vizualizări: 362

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

200 state 

(ultimul: Micronesia)

Numar de steaguri: 264

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Steaguri lipsa: 42

1 stat are peste 660,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 100.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

2 state au peste 20,000  clickuri (Italia,  Germania)

1 stat are peste 10.000 clickuri (Franta)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

16 state au un click

Website seo score
Powered by WebStatsDomain

DE URMĂRIT

1.EDITURA HOFFMAN

https://www.editurahoffman.ro/

2. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

3.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

https://www.editura.uaic.ro/produse/editura/ultimele-aparitii/1

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

6. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

7. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

8. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

9. ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

10. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro 11. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

12. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

13. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

14. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

15. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

16. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

17.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

18. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

19. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

20. TIMBREE

www.timbree.ro

21. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

22 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

23. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

24. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

25. DAFFI'S BOOKS

https://www.daffisbooks.ro 26. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

27. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

28.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

29.NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Hoffman - Jurnalul cărților esențiale

1. Radu Sorescu -  Petre Tutea. Viata si opera

2. Zaharia Stancu  - Jocul cu moartea

3. Mihail Sebastian - Orasul cu salcimi

4. Ioan Slavici - Inchisorile mele

5. Gib Mihaescu -  Donna Alba

6. Liviu Rebreanu - Ion

7. Cella Serghi - Pinza de paianjen

8. Zaharia Stancu -  Descult

9. Henriette Yvonne Stahl - Intre zi si noapte

10.Mihail Sebastian - De doua mii de ani

11. George Calinescu Cartea nuntii

12. Cella Serghi Pe firul de paianjen…

Continuare

Creat de altmariusclassic Dec 23, 2020 at 11:45am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Ian 24.

© 2021   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor