La Piaţa Unirii, după 54 de ani

[Bucuresti]

 27 septembrie 2012  [Raiden]  Bucurestii lui Raiden  

http://www.bucurestiivechisinoi.ro/2012/09/la-piata-unirii-dupa-54-...

 

Acum ceva vreme, dezvaluiam o serie de fotografii cu o mama si fiica ei la o plimbare lejera prin Piata Unirii si pe Dealul Patriarhiei, la finalul anilor ’50, pe cand zona arata cu totul altfel decat in prezent.

Deoarece, prin istoria ei extraordinara, Piata Unirii reprezinta un subiect inepuizabil, am mers mai departe si am dus totul la un alt nivel. Propun o incursiune in Piata Unirii din timpul Republicii Populare Romine, laolalta cu un experiment in premiera pe Rezistenta Urbana. Detalii, mai departe: –>

Piata Unirii este spatiul bucurestean cu cele mai dese schimbari de denumiri.S-a numit, pe rand, Piata Mare (nucleul initial), Piata Bibescu-Voda (portiunea dinspre Patriarhie), Piata Natiunii (denumire interbelica), Piata 8 Iunie (in cinstea Zilei Restauratiei), Piata 6 Septembrie (in cinstea proclamarii Statului National-Legionar in 1940), din nou Piata Natiunii pana in 1950, apoi Piata 28 Martie (ziua din 1945 cand au avut loc primele alegeri „libere” organizate de guvernul pro-comunist Petru Groza). Numele de Piata Unirii dateaza din 1960, desi in acest loc nu au avut loc evenimente legate de nicio unire. Existau eventual doar hoteluri/localuri/pravalii cu denumirea „Unirea” in zona, prin interbelic.

Spuneam, in finalul articolului initial, ca „timpul inca avea rabdare” cu orasul, desi auspiciile politice erau dintre cele mai rele. Privim de sus Piata 28 Martie, asa cum se prezenta ea in 1959. Cu culori am marcat bulevardele si strazile relevante pentru articol, iar cu numere si litere – principalele obiective, dintre care ma voi opri asupra unora din cele disparute/modificate.

In materie de strazi, b-dul Maria (George Cosbuc, in epoca) incepea de la intersectia cu str. Baratiei (zona Sf. Vineri), traversa Piata Unirii si mergea spre Rahova. Scurtat in anii ’80, la demolari. Astazi, incepe din bd. Unirii (terminalul de tramvai).

Calea Calarasilor incepea de la intersectia cu str. Baratiei. Tronson demolat si supralargit in anii ’80, redenumit b-dul Corneliu Coposu (pana la intersectia cu str. Mantuleasa si str. Mircea-Voda).

Calea Vacaresti incepea de la Piata Sf. Vineri (tronson disparut integral in anii ’80).

Calea Rahovei incepea din centrul vechi, traversa Splaiul Independentei (acoperit cu un planseu intre Natiunile Unite si Unirii, decopertat in anii ’80) si mergea spre cartierul Rahova-Ferentari.

B-dul I. C. Bratianu (1848, in epoca) incepea de la intersectia b-dului Cosbuc cu str. Halelor. Prelungit in anii ’60 pana la Tineretului, sub denumirea de Magistrala Nord-Sud (actual bd. Dimitrie Cantemir).

Strada Halelor pornea din Calea Rahovei, cotea dreapta si mergea pana in Splaiul Unirii, pe partea cealalta a Pietei. Casele de pe tronsonul Splai-Cosbuc au disparut in anii ’60, la trasarea Magistralei. Actual amplasament al benzii speciale pentru taxiuri din fata Magazinului Unirea.

Strada 30 Decembrie (actuala Franceza) cotea si ea dreapta si mergea aproape paralel cu str. Halelor, tot inspre Splaiul Unirii. Casele de pe tronsonul Splai-Cosbuc au disparut la finalul anilor ’60, la pregatirea terenului pentru ridicarea Magazinului Unirea.

Splaiul Unirii era bordat de case frumoase, rase in anii ’80. Este bordat in prezent de b-dul Unirii si blocurile aferente (pe stanga) si blocurile de pe malul drept.

In materie de cladiri, Azilul Domnita Balasa (3), element al Asezamintelor Brancovenesti, a fost demolat in 1984. Pe locul lui se gaseste o parcare, locul fiind viran.

Hanul lui Manuc (6) apare cu infatisarea de dinainte de inceputul anilor ’70, cand a suferit o transformare ce l-a adus la un aspect apropiat de cel initial, devenind in acelasi timp un fals istoric.

Biserica Sf. Ioan-Nou (7), initial pe coltul b-dului 1848 cu bd. Cosbuc. Mutata in 1986 si acoperita de actualul bloc cu Raiffeisen Bank la parter.

Biserica Sf. Gheorghe-Nou (9), cu aspectul degradat (ramasese doar cu turla mare, din spate) de dinainte de refacerea din 1984-1985, care i-a redat stilul initial, renuntandu-se la cel neogotic capatat in secolul 19.

Spitalul Coltea (10) a fost restaurat integral in 2010-2011, reconstruindu-i-se si cupolele laterale, disparute in anii ’40. Biserica Coltea a fost si ea restaurata dupa anul 2000. Comparatie via Lucian Vasile.

Fosta Primarie a Sectorului II Negru (11) a fost, in timpul comunistilor, Tribunalul Raionului Tudor Vladimirescu, al Sectorului 4, apoi al Sectorului 3 – demolata in 1985. Pe locul ei este astazi terminalul de tramvai.

Biserica Sf. Vineri-Hereasca (12), daramata in 1987, la ordinul expres al Elenei Ceausescu („Jos porcaria!”). Clopotnita fusese demolata in anii ’50, pentru largirea strazii Sf. Vineri. Foto via Vlahul.

Partea a doua a articolului o reprezinta experimentul in premiera. Practic, am reunit mama si fiica pentru a reface cadrele din 1958 in aproximativ aceleasi amplasamente. Vedem in continuare cum s-a scurs mai bine de jumatate de secol (54 de ani) peste personaje. S-au schimbat si ele odata cu Piata Unirii.

Poza A. In Dealul Patriarhiei. Fiica a crescut, mama a imbatranit, mediul inconjurator s-a schimbat.

In 1958, pe fundal apareau casele de pe strazile Halelor si 30 Decembrie – cu pravalii la parter, specifice zonei comerciale. Mergand cu 26 de ani inapoi, Willy Pragher ne ofera niste cadre din 1932 de la Piata 8 Iunie:

Tiganci pe str. Halelor, la cotitura spre Splaiul Unirii. In dreapta-sus, frontul de cladiri de pe str. Carol (ulterior 30 Decembrie, actuala Franceza), de pe locul Magazinului Unirea. Se vede si intrarea pe ceea ce este azi b-dul Coposu.

Vanzator in axul actualului bd. Coposu. In dreapta, prima casa de pe str. Halelor, tronsonul de pe actuala banda de taxiuri din fata Magazinului Unirea.

Vanzatori sarmani pe str. Halelor, in fata caselor de pe actuala banda de taxiuri din fata Magazinului Unirea. Cu punctul rosu am marcat casa Bazaca, ce marca zona strazii comerciale Bazaca, disparuta la finele anilor ’30 pentru trasarea b-dului Brancoveanu (ulterior 1848, actual Bratianu).

Aproximativ aceeasi perspectiva in zilele noastre. Casa Bazaca (punctul rosu) este inca in picioare, scapand la limita de demolare in anii ’80.

Revenind la poza cu cele doua protagoniste, pe fundal se mai observa frumosul complex de 3 blocuri art-deco datand din anii ’30, ridicate de aceeasi antrepriza. Ele exista si azi, dar modernitatea le-a uratit: termopane care au inchis balcoane, izolari termice, bannere, antene, aparate de aer conditionat, etc. – vis-a-vis de Bershka, New Yorker, KFC si Zara!

Tot in poza din 1958 se observa gardul de pe Aleea Marii Adunari Nationale (actualmente Aleea Mitropoliei), frumos si „cuminte”, datand de la sistematizarea Pietei 8 Iunie, din anii ’30. A fost inlocuit in 2010, la cererea expresa a Patriarhiei, cu un gard brutal, asemenator cu cel de la Cotroceni. Foto via Hungry Mole.

Spre surprinderea mea, pavelele din anii ’30, fotografiate in 1958, exista si astazi! Acest model poate fi intalnit in mai multe zone din oras, fiind o metoda eleganta de pavare a trotuarelor altcumva decat cu anostul asfalt.

Per total, si Aleea Mitropoliei a avut de suferit in anii ’80, fiind scurtata de trasarea b-dului Victoria Socialismului (actual Unirii) si bordata, in capatul dinspre Piata, de blocuri apartinand noului Centru Civic ceausist. Vederea de mai sus dateaza din timpul unei manifestatii legionare din noiembrie 1941.

Poza B. In 1958, mama a imbracat fiica cu o jacheta, spre deosebire de cadrul precedent. Mama ofera de asemenea un exemplu de moda feminina din epoca – sobra si eleganta.

Pe fundalul pozei vechi – ansambul Spitalului Brancovenesc, alcatuit din 3 corpuri: cel din 1838, cele din 1842 si 1858 (modernizate si extinse in 1904) – demolate in 1984-1985. Varful cupolei din poza din 1958 se observa si in fotografia lui Cristian Popescu din 1984 (in stanga).

Cam asa arata in zilele noastre amplasamentul Spitalului Brancovenesc: breteaua de circulatie care face legatura Splai-bd. Unirii.

Cadru mai larg cu amplasamentul majoritatii Asezamintelor Brancovenesti in prezent (spital + azil, biserica Domnita Balasa a scapat de demolare), ocupat de bd. Unirii. Blocul masiv din acest loc apare si pe imaginea refacuta in 2012, fundalul fiind absolut dezolant.

Poza C. Protagonistele se pozeaza cu o alta femeie, in dreptul fantanii mari (F1), de la baza Aleei Mitropoliei – parte a sistematizarii incepute in anii ’30 si niciodata finalizate. In cadrul din prezent, a treia persoana nu mai apare.

Iata si o imagine din prezent, vedere spre locul din care a fost facuta poza din 1958 – terminalul de tramvai si intrarea pe bd. Maria.

Pe aceeasi panorama aeriana a Pietei Unirii din 1959 (sus), comparativ cu situatia actuala (jos), am marcat cu linie rosie traseul bd. Unirii si cu buline amplasamentele celor trei fotografii refacute. Se observa cat de greu au fost de repozat cadrele B si C, dat fiind ca se gasesc in puncte dificile in zilele noastre – terminalul de tramvai si mijlocul bulevardului!

Bulevardul Unirii cu fantanile sale este vedeta actuala a Pietei Unirii, vechea organizare a zonei fiind total, brutal si ireversibil modificata in anii ’80. Piata Unirii trebuia sa fie un nod important al noului Centru Civic bucurestean.

Ianuarie 1985 la Piata Unirii si inceputul demolarilor. Aleea Mitropoliei nu fusese inca scurtata, se lucra la noua albie a Dambovitei. Spitalul Brancovenesc inca se intindea in lungul b-dului Cosbuc si am fost surprins sa constat ca cel putin una din fantanile circulare (f2) de la sistematizarea din anii ’30 inca exista (probabil nefunctionala). In dreapta, Hala Unirii, inca in picioare, era aproape de sfarsit si ea. In diagonala, din dreapta-sus in stanga-jos, aceasta perspectiva este brazdata in prezent de bd. Unirii.

Privire generala asupra Pietei Unirii in zilele noastre – un spatiu vast si anost, polulat de blocuri anonime, foarte aglomerat si murdar. Fantanile din anii ’80 nu au niciun efect, „parcul” central este un surogat trist, circulatia auto este ineficient gandita, iar atmosfera patriarhala din 1958 a disparut complet. Locul s-a schimbat, la fel si oamenii.

Daca fiica este oarecum obisnuita cu actuala configuratie a zonei, mama nu a prea recunoscut locurile, intrucat harta pe care o stia din tinerete nu mai este valabila. Au fost surprinse amandoua, la modul pozitiv, de rezultatul acestui experiment.

Le multumesc, asadar, celor doua protagoniste ca au acceptat atat de deschis sa refaca pozele din 1958 pe o caldura insuportabila, la inceput de vara!