La Mulţi Ani! Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti

[altmariustotal catolic]

Obişnuim ca, an de an, să ne felicităm cu ocazia aniversării zilei de înfiinţare a Episcopiei noastre de Iaşi, dar e bine să nu o neglijăm pe sora ei mai mare care este Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti, înfiinţată de acelaşi papă, Leon al XIII-lea (1878-1903), în aceeaşi zi de 27, dar cu 427 de zile mai devreme, în luna aprilie 1883.

Până la acea dată de 27 aprilie 1883, teritoriul Arhidiecezei de Bucureşti s-a aflat sub jurisdicţia episcopiilor catolice de Tomis, Milcov, Severin, Argeş, Bacău, Sofia şi Nicopole. Aşa cum urma să se întâmple şi pentru Biserica Catolică din Moldova, papa Leon al XIII-lea, prin bula apostolică Praecipuum munus, a separat Vicariatul Apostolic al Valahiei de Episcopia de Nicopole, iar Vicariatul Valahiei a devenit Arhiepiscopia de Bucureşti, cu sediul la Bucureşti, Prin acelaşi document papal, episcopul Ignaţiu Paolo, care din anul 1870 era episcop de Nicopole şi administrator apostolic al Valahiei, a fost numit arhiepiscop de Bucureşti. Patroană a Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti a fost aleasă Preasfânta Fecioară Maria, Neprihănit Zămislită, mister marian proclamat cu 29 ani mai devreme, la 8 decembrie 1854.

Ce a dus la acest decret de înfiinţare?

Ca şi în alte cazuri similare, trebuie să vedem două grupuri de influenţe. Pe de o parte era influenţa politică, mai ales după unirea Moldovei cu Valahia (1859) şi obţinerea independenţei României (1877). În ciuda opoziţiei unor ierarhi ortodocşi, mai mulţi miniştri ai Guvernului României, în frunte cu Ion Bălăceanu, ambasador la Viena pe lângă Imperiului Austro-Ungar, de la 11 septembrie 1878, au dus tratative pe lângă Sfântul Scaun pentru separarea juridică a Valahiei de Episcopia de Nicopole. Pe de altă parte, ierarhul acestei episcopii, Mons. Ignaţiu Paoli, a susţinut în multiple rânduri că pentru România separarea jurisdicţională, la nivelul Bisericii Catolice, înseamnă un pas important pentru independenţa statală şi pentru binele catolicilor din Valahia, dorind ca "aceste clarificări să fie făcute de autoritatea bisericească legitimă, după normele canonice în vigoare, şi nu în urma agitaţiilor separatiste".

Primul ierarh al Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti, Preasfinţitul Ignaţiu-Felix Paoli, s-a născut la 25 iulie 1818, fiind originar din Provincia Firenze, Italia. În anul 1843, a intrat în Ordinul Pasioniştilor, a fost sfinţit preot în anul 1859, după care a activat în Italia, Franţa, Anglia, Irlanda şi Statele Unite ale Americii. La 19 august 1870, papa Pius al IX-lea (1846-1878) l-a numit episcop de Nicopolis ad Hystrum şi administrator apostolic al Valahiei, cu reşedinţa la Bucureşti, la biserica Bărăţia. Aşa cum l-au caracterizat unii colaboratori, "pentru construirea catedralei şi-a dovedit marile sale calităţi de om providenţial, adevărat păstor, bărbat încercat şi harnic. Experienţa sa umană şi pastorală, alături de calităţile administrative au fost considerentele de care a ţinut seamă papa Leon al XIII-lea, atunci când l-a numit ca arhiepiscop de Bucureşti, la 27 aprilie 1883".

Opera cea mai impunătoare a arhiepiscopului Paoli este catedrala "Sfântul Iosif" din Bucureşti, construită în perioada 1873-1884 şi sfinţită la 15 februarie 1884. Construcţia catedralei a început în vara anului 1873, după ce, la 17 iulie, Primăria Bucureşti a eliberat autorizaţia de construcţie. Planurile au fost realizate de arhitectul vienez Friederich von Schmidt, optând pentru stilul romanic, cu elemente gotice, având următoarele dimensiuni: 40 m lungime, 20 m lăţime şi 22 m înălţime. Iniţial, lucrările de construcţie au fost coordonate de arhitectul Alfons Zegers, piatra de temelie fiind sfinţită în toamna anului 1875. Patron al catedralei a fost ales sfântul Iosif, soţul Preasfintei Fecioare Maria. Dintre alte realizări notabile, amintim: deschiderea primului Seminar pentru formarea clerului diecezan (toamna anului 1870) şi încoronarea primului rege al României, Carol I (10 mai 1881).

Aflându-se la Viena, pentru a face colecte necesare finalizării catedralei din Bucureşti, arhiepiscopul a murit în ziua de 27 februarie 1885. Aduse în ţară, osemintele sale pământeşti au fost înhumate în capela "Sfânta Ana" din cimitirul Bellu-catolic.

Episcopului Paoli i-au urmat la conducerea Arhiepiscopiei de Bucureşti încă şapte arhiepiscopi (dintre care trei cu titulatura de arhiepiscop-mitropolit), mai mulţi administratori apostolici şi ordinari substituti. Întrucât nu am găsit nicăieri lista acestora, am întocmit-o din mai multe studii, cu erorile inerente fiecărui cercetător.

Ierarhii Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti

• Arhiep. Ignaţiu-Felix Paoli (27 aprilie 1883 - 27 februarie 1885)

• Arhiep. Paul-Iosif Palma (19 mai 1885 - 2 februarie1892)

• Ep. Constantin Costa (2 februarie 1892 - 14 ianuarie 1894) - administrator apostolic

• Arhiep. Otto Zardetti (14 ianuarie 1894 - 25 aprilie 1895)

• Ep. Dominic Jaquet (26 iunie 1895 - 31 martie 1896) - administrator apostolic

• Arhiep. Francisc Xaveriu von Hornstein (31 martie 1896 - 3 iunie1905)

• Arhiep. Raymund Netzhammer (16 septembrie 1905 - 15 iulie 1924)

• Arhiep. Alexandru-Theodor Cisar (12 decembrie 1924 - 17 ianuarie 1949) - de la 5 iunie 1930: arhiepiscop-mitropolit

• Ep. Anton Durcovici (17 ianuarie 1949 - 26 iunie 1949) - administrator apostolic

• Ep. Alexandru-Theodor Cisar (26 iunie 1949 - mai 1950) - administrator apostolic

• Ep. Iosif Schubert (iunie 1950 - 21 februarie 1951)

• Pr. Ieronim Menges (21 februarie 1951 - 19 noiembrie 1951)

• Pr. Stanislau-Traian Iovanelli (1952 - 1959) - vicar capitular

• Mons. Francisc Augustin (1959 - 27 noiembrie 1983) - ordinarius substitutus

• Pr. Ioan Robu (1 decembrie 1983 - 25 octombrie 1984) - administrator diecezan

• Ep. Ioan Robu (25 octombrie 1984 - 14 martie 1990) - administrator apostolic

• Arhiep. Ioan Robu (14 martie 1990 - 21 noiembrie 2019) - arhiepiscop-mitropolit

• Ep. Cornel Damian (de la 31 octombrie 2003) - episcop auxiliar

• Arhiep. Aurel Percă (de la 21 noiembrie 2019) - arhiepiscop-mitropolit

Marcând acest eveniment istoric, care a fost o pecetluire a atâtor opere educaţionale şi pastorale care se desfăşurau deja în Vicariatul Apostolic al Valahiei şi o relansare a proiectelor edilitare şi organizatorice, suntem datori a-i mulţumi lui Dumnezeu pentru devotamentul atâtor ierarhi care au condus itinerarul Arhiepiscopiei de Bucureşti în istoria Bisericii Catolice, nutrind speranţa că se vor găsi cercetători care să pună în valoare bogata experienţă de trăire a credinţei catolice în acea zonă geografică a ţării noastre.

Pr. Alois Moraru

* * *

Cu această ocazie, apreciem efortul Centrului "Biserica şi Istoria" al Arhiepiscopiei Romano-Catolice de Bucureşti de a realiza şi publica pe youtube un film documentar de 16 minute intitulat "Biserica şi şcoala. Din istoria învăţământului catolic în Arhidiec....