altmarius

cultură şi spiritualitate

https://deieri-deazi.blogspot.ro/2014/05/la-ghicitoareii.html

Oraşele noastre adăpostesc astăzi, ca şi acum 100 de ani, un număr mare de ghicitoare în cărţi, în cafea sau în palmă, clarvăzătoare, cititoare în globuri de cristal, în horoscoape, în stele sau în… ochi de bufniţă. Nici în acest “domeniu” nu s-au schimbat foarte multe lucruri. Poate doar mijloacele de publicitate utilizate azi (mediul virtual dar nu numai el fiind supraaglomerat de astfel de oferte), aspectul şi mărimea caselor ghicitoarelor “de top”. Astăzi, ca şi acum un veac, ghicitoarele şi clarvăzătoarele sunt la mare căutare şi “mii de suflete îşi alină durerile, îşi împletesc nădejdile sau îşi fac capul calendar…” în lumea magiei. Vom pleca aşadar împreună în căutarea unei “cărturărese” (aşa erau numite ghicitoarele în cărţi pe la începutul veacului trecut) conduşi de mai vechiul nostru prieten, reporter al “Ilustraţiunii Române” – Ion Tik şi de fotoreporterul Ignat:
Palatul unei ghicitoare din 1929
"Palatul" unei cărturărese (1929)
“Un cartier nou, la capătul unor străzi de mizerie şi de sălbăticie, îmi face impresia unui om zdrenţuit şi prăfuit, purtând o pălarie nouă, frumoasă. Ne întoarcem în strada Raion gândindu-mă la fantezia acelora care au botezat astfel o stradă care n'are nirnic comun cu nomenculatura interioarelor de prăvalie. Gropi, praf, mizerie spectacolul banal, invariabil şi nesfârşit al străzilor noastre ce duc spre periferie. Cobor în faţa unor bordeie de abia ieşite din pământ, un fel de căsuţe de liliputani, făcute de copii în ceasurile lor de jocuri nevinovate. Un asemenea bordei a fost cândva palatul unei cărturărese vestite în tot cartierul. Vecinii spun că la această cărturăreasă veneau cucoane cu echipaje cât bordeiul de mare. Şedeau echipagiile şi automobilele la rând ca într’o staţie de trăsuri. Cărturareasa avea o specialitate: ghicea numai de dragoste şi numai femeilor cu părul blond. Gura mahalalei spune şi coana Chiriaca, venerabila “ureche a cartierului" confirmă, că ghicitoarea nu şi’a asigurat celebritatea prin ghicit ci prin farmece de care nu putea şti nimeni decât acelea care în schimbul unor sume rotunde beneficiau de această putere supraomenească. Cărturăreasa a dispărut într’o bună zi sub grozava învinure de a fi fost multă vreme gazdă de hoţi, iar la urmă, complice într’un omor. Cărturăreasa a dispărut, dar bordeiul a rămas, aşa dărăpănat cum fusese locuit pe vremuri şi unde multe cucoane din elita Capitalei şi-au cheltuit ceasuri de înfrigurare în aşteptarea cărţilor năzdrăvane.

CĂRTURĂREASĂ  “AUTORIZATĂ"
 
Pornim în altă direcţie. Iată-ne traversând străzi cu nume curioase: Barbărasă, Siminoc, un logofăt, pe cât îmi aduc aminte Tăutu şi alte câteva asemănătoare. La o răscruce de drum o bătrână ne îndreapta spre Vitan
- Este una bătrână, bătrână de tot. Catinca cărturăreasa care face şi desface farmecele...
Cercetăm zadarnic Vitanul, celebrul Vitan cu flăcăiandrii săi cu freza întoarsă pe frunte în semn de întrebare, cu fetişcanele cu picioarele goale şi cu părul tuns “a la garçonne", cu gospodari de treabă  tulburaţi ici şi colo de bătăuşi cu reputaţie bine stabilită. Exploarăm o fundătură. O ţigancuşă cu garoafa prinsă sub tulpanul alb care contrasteaza atât de puternic cu tuciul feţei sale îşi manifestă nedumerirea.
- Căutăm o cărturăreasă; dar una bună să ne ghiceasca ceva...
Ţiganca râse cu hohote; apoi răspunse:
- Asta caut şi eu boierule de multă vreme! Caut una să-mi dea de dragoste, dar nu găsesc nici una care să fie ghicitoare bună. Mai multe parale face o ţigancă de a noastră care ghiceşte cu ghiocul.

Rașela - "Cărturăreasă autorizată"
Câteva fete tinere se strânseră în jurul nostru, atrase de grupul de "boieri" rătăciţi în această parte a oraşului.
- Ştiu eu una care ghiceşte şi numele şi anul în care te-ai născut. A ghicit surorei mele. Trei zile soră-mea a umblat ca zăpăcită, înfricoşată de puterea carturăresei căreia nu poţi să-i ascunzi nici o taină. Dar ca să poţi pătrunde până la dânsa trebuie să ai mare noroc sau în orice caz răbdare foarte multă. Trebuie să te înscrii şi lumea aşteaptă ca la pomană...
- Dar unde locuieşte?
- În strada Epuri, 45.
Pornim spre strada Epurilor. În drum întâlnim o altă cărturăreasă a carei firmă ne atrage în chip deosebit: RAŞELA ARONOVICI – Cărturăreasă autorizată. lată prin urmare că am făcut şi o descoperire de un interes deosebit: sunt şi cărturărese autorizate. De cine? Cărturărese autorizate… Doar sunt dentişti autorizaţi, instalatori autorizaţi, contabili autorizaţi, de ce n'ar fi şi cărturărese autorizate? Dar care să fie oare criteriul de autorizare şi care este autoritatea competentă? Raşela-Abramovici, după cum ne înştiinţează firma, este oricum autorizată, un fel de cărturăreasă de lux. O casă măricică, curată, elegantă, dovedeşte ca... treburile-i merg bine. N'am putut să-i fac cunoştinţa pentru că nu căzusem... în orele de primire.

ÎN STRADA EPURI
 
Ne îndreptăm spre strada Epurilor, la celebra cărturăreasă care ghiceşte prezentul, trecutul, viitorul, numele, anul de naştere şi toate câte le poate ghici o femeie cu puteri... divine. Maşina opreşte în dreptul numărului 45. O curte cu două camera făcute din pământ, cu geamuri care de abia se ţin în lemnăria cioplită de o mână nedibace; alte câteva încăperi sărăcăcioase construite la fel, în genul bordeielor mai răsărite; în fund câteva magherniţe de lemn, bucătării de vară şi de iarnă. Un băiat cu faţa murdară, ieşit ca dintr-o pivniţă cu cărbuni ne întâmpină binevoitor. 
- Aţi venit la cărturăreasă?  Dar aţi venit prea devreme. Nu primeşte la această oră. Dealtfel are orele date şi publicul aşteaptă de multă vreme.
La început credeam că  băiatul îşi bate joc de noi. În decorul de mizerie refuzul de a primi un “muşteriu" mi se păru ceva curios!

O firmă... atrăgătoare
- Dar unde este publicul?
- În “sala de asteptare".
Curiozitatea mă împinge în sala de aşteptare - una din cele două încăperi ale cărturăresei. Într’o “intenţie" de cameră aproape pătrată de doi pe doi metri, cinci-şase domnişoare "îşi aşteaptă rândul". Au aerul îngrijorat - acea atmosferă de îngrijorare ce domneşte în sălile de aşteptare ale medicilor, înainte de clipa consultării în care doctorul pronunţă sentinţa... Aşteaptă fetele şi femeile ca cineva să le spună cu un ceas mai devreme ceea ce se va întâmpla cu dragostea sau cu iubitul lor. Altele să le spună ce ochi va avea copilul ce se va naşte peste şapte luni: verzi, negrii, căprui sau albaştrii. Prezenţa unui bărbat într’o asemenea “sală de aşteptare" este oarecum supărătoare. De aceea mă întreţin cu Fănuţă, băiatul care face pe directorul întreprinderii.
- Dar tu ce faci aici?
- Ţiu rândul, fac curăţenie şi dacă boierul este darnic îi fac rost să nu aştepte prea mult...

LA RÂND, CA LA MOARĂ
 
 - De regulă trebuie să aştepţi mult?
- Oho! Dacă vrei să stai la rând, te înscrii şi-ţi vine rândul a doua zi. Dar cum eu fac înscrierile şi dau orele, înţelegi că pot şi eu ceva.
De la acest personagiu am aflat, în cele din urmă câteva amănunte de preț: Cărturăreasa, stăpâna sa, se numeşte Maria Bazinschy, “cunoscută nu numai în Capitală ci şi în alte oraşe". Că, în schimbul unui foarte modest onorariu, ghiceşte tot ceea ce doreşti. Ea nu dă greş niciodată pentru că de cele mai multe ori nu spune decât lucruri plăcute care impresionează mai ales lumea fetişcanelor frământate de visuri şi de amăgiri. Sunt totuşi două lucruri foarte neplăcute la această doamnă Bazinschi “cărturăreasă" renumită: întâi faptul că trebuie să stai la rând ca la moară atunci când nu eşti dispus să corupi pe tânărul şef de cabinet cu atribuţie de Director al întreprinderii. Al doilea, că eşti obligat să bei o cafea pe care o face chiar cărturăreasa, o cafea pe care ai plăti-o pentru o sumă de motive de două ori cât ţi se cere, numai să n'o bei. Dar lumea misterelor care prezidează tot secretul cărţilor de ghicit, revendică şi acest sacrificiu, oricare ţi-ar fi stomacul, buzunarul sau dispoziţia. În cele din urmă Doamna Bazinschi atrasă de conversaţia cu tânărul care-i aranja clientela, ne risipi speranţa de a-i putea admira talentul în acea zi.
- Imposibil domnilor. Am “date" toate orele. Pentru mâine sunt la dispoziţia dv. Pot să vă fixez ore convenabile.
Am mulţumit pentru “concesie” şi am plecat la o altă cărturăreasă despre care ne vorbise un gospodar din partea locului".
Ghicitul în cafea
Cam atât pentru azi. Ne vom continua într-un alt articol călătoria prin lumea ghicitoarelor de altădată, cu amănunte despre ghicitul în palmă şi în cafea, despre ghioc… 
LA ANA MOLDOVANCA
“Pornim spre strada Traian, la adresa renumitei “cărturarese" Ana Moldovanca. Automobilul opreşte în fața unei firme pe care o reproducem în fotografia din acest reportaj şi pe care se vede distinct emblema profesiunei - cele trei carţi de joc. În strada Traian numărul 18 între "două case cu geamurile la stradă”, se face o străduţă îngustă de câteva palme prin care pătrunzi într’o curte încercuită de camere, magazii, magazioare, încăperi sărăcăcioase de oameni nevoiaşi care-şi ţin o parte din lucruri în curte din cauza strâmtoarei. De aceia curtea îţi dă aspectul unei hale de vechituri în care doar gâştele jumulite, fulgii ce se desprind din şorţurile gospodinelor şi mulţimea de câini cât mai schimba decorul.
Ghicit
Ana Moldovanca -
ghicitoarea în cărţi
În primul apartament "locuieşte”  Ana Moldovanca. Două perechi de cărţi înfipte în uşă reprezintă cea mai sugestivă şi mai lămurită carte de vizită. Un interior curat de om nevoiaş. Intrarea, o marchiză de lemn, serveşte de sală de aşteptare, de bucătărie şi de cămară de provizii. Două cununi de ceapă spânzurate deasupra capetelor noastre primesc ca un adevărat arc de triumf al biruinţei noastre: am găsit o “cărturăreasă” care să ne ghicească! 
Interiorul “camerei de consultaţie" modest, dar curat. O femeie bătrână, cu ochii stinşi dar cu privirea totuşi scrutătoare, ne întâmpină cu amabilitate. Se recomandă, Ana Moldovanca, cărturăreasă, fără şiretlicuri şi fără vrăjitorii. Ne roagă să-i spunem ce anume dorim să ne ghicească: de dragoste, de afaceri, de încurcături familiare, de boală şi sănătate, de inimă rea...
 
Presentul. trecutul și viitorul...
Ana Moldovanca îşi ia o mutră gravă, misterioasă, apoi cu vocea aproape supărată ne spune:
- Îmi veţi răspunde adevărul şi numai adevărul. Cine încearcă să mă încurce sau să râdă de meseria mea “îmi taie” cărţile şi poate să-şi aducă nenoroc.
- Înainte de a ghici, ne dai voie să te întrebăm ceva?
- Mă rog, mă rog...
- Câţi ani ai?
- Şaptezecişidoi.
- Şi de câti ani profesezi cărturăria?
- Am uitat de câţi ani. În orice caz de mulţi ani.
- Şi de ce-ţi zice Moldovanca?
- Pentru că sunt din Moldova, din Bot'şeni. Şi la urma urmei de ce mă întrebi atâtea, ce, eşti judecător de instrucţie?
Bătrâna făcu o mutră acră ca şi când ar fi înghiţit o întreagă ladă cu lămâi. În cele din urmă ne împăcarăm şi bătrâna începu să amestece cărţile vechi şi atât de unsuroase încât grăsimea lor ar fi putut stârni invidia oricărui fabricant de lumânări. În timpul amestecului, bătrâna bombăni un întreg descântec pe care nu-l putură auzi decât doar “urechile” cărţilor. Din când în când ochii bătrânei, din care dispăruse acea vioiciune hipnotică pe care cărturăresele o folosesc pentru subjugarea “subiectelor” încercau să ne arunce fulgere scurte, pătrunzătoare urme din vlaga de odinioară a acestei femei pe care valurile vieţei o făcuseră cărturăreasă. Vocabularul binecunoscut al acestor «cărturărese» presărat cu formule cabalistice, cărora bătrâneţea le dă un colorit special începu să-mi gâdile urechea.
Drum de seară - temei - un crai de tobă care'mi iese înainte pe drum de seară, «scârba» pe care o dau la spate, vorbe, bucurie într'o adunare, lacrimi de durere, un drum peste o apă mare şi în sfârşit... dragoste la aşternut.
N'am prea înteles bine ceea ce spunea, pentru că gândul meu sbura spre lumea aceasta de naivi sau de oameni care se lasă cu tot dinadinsul prostiţi de dragul unei vorbe în doi peri, plini de speranţe nedesluşite. Ana Moldovanca mă privea cu neîncredere şi cu aer de dojană pentru că observase cât de puţin convins ascultam profeţiile ei. Dar despre păsul care mă roade nu mi’a spus nimic.
- Mai deunăzi era să'mi tai iubita ca pe un pepene galben, în felii. Aşa mi-a venit într’o zi o bănuială grozavă care...
- Dumneata mă'ncurci cu fantezii; ştiu eu: dumitale nu'ţi este nici de dragoste, nici de cărturărie. Nu eşti şi nu poţi fi clientul meu pentru că dincolo de ochii cu care mă priveşti, ai alte gânduri.
- Asta ai ghicit-o în cărţi?
- Nu. Presupun eu după cum mă întrebi şi după cum mă priveşti.

GHICITUL ÎN PALMĂ ŞI ÎN CAFEA
Deopotrivă de interesante şi de amuzante sunt ghicitoarele «în palmă» sau în cafea. Sunt deaproape înrudite cu cărturăresele; dar una mai bătrână şi mai isteaţă le face pe toate. Liniile palmei sau liniile pe care drojdia cafelei le face atunci când răsturnăm ceşcuţa cu gura în jos sunt baza de “operaţie” a acestor ghicitoare. Mulţimea este dispusă să creadă toate profeţiile brodate pe analiza acestor linii cărora li se spune “drumuri”, cu cât şi oameni de bună condiţie şi chiar intelectualii se ocupă`cu misterele celui de al şaselea simţ. Mi-a ghicit şi mie în cafea o asemenea ghicitoare. În fumul celor trei tigări pe care le-a fumat una după alta şi cu glasul răguşit şi tenebros, mi-a povestit ceea ce povesteşte, desigur tuturor, agravând sau atenuând profeţiile după natura clientului. Mi-a vorbit de căsătoria mea. Când i-am replicat că eram căsătorit de multă vreme mi-a spus că aşa se întâmplă cu toţi acei cari nu cred în profeţiile ceşcuţei cu cafea şi cari, pe deasupra îşi propun să deruteze ghicitul prin indicaţiuni mincinoase... Bătrâna ghicitoare, la gândul că i-aş putea zeflemisi meseria, mi-a povestit cu un aer de legitimă mândrie:
Ghicit in palma, linia vietii
O ghicitoare în palmă
- Eu nu fac şarlatanii, nu dau la gazete notiţe că sunt înrudită cu diavolul sau cu Dumnezeu şi nu abuzez de naivitatea celor ce mă consultă. Slavă Domnului că până acum, în casa mea, nu 'mi-a spus nimeni că fac scamatorii. Eu sunt, Domnule, femeie care am avut cinstea să ghicesc celor mai ilustre persoane, printre care Fuad - Prinţul Egiptului, Ristan - Pașă turc, John Wilborton - celebrul prinzător de lei, Braun - fostul Director al Circului cu acelaşi nume şi câte alte persoane, pe care discreţia profesională mă obligă să le trec sub tăcere. O singură dată în lunga mea carieră am avut un incident regretabil, scandal provocat de o cucoană, care se pretindea atotştiutoare şi care mi-a făcut buclucul. O cucoană între două vârste îmi ceru într'o zi o consultaţie condiţionându-mi să-i ghicesc la ea acasă şi numai în cafeaua pe care şi-ar prepara-o singură. Am primit propunerea mai ales că mi se făgăduia un onorariu destul de rotund. I-am ghicit, după toate reguliie. Dar la un moment dat, când i-am spus că va avea noroc în dragostea pe care o încearca în taină, a sărit străpunsă ca de un stilet. Din câteva lovituri a sfărâmat masa în mii de bucăţi, a spart câteva lucruri şi m'a luat la bătaie. Urla ca o fiară rănită şi din tot urletul n'am descifrat decât cuvântul mincinoasă. Nici până astăzi nu ştiu ce s'a petrecut în capul clientei mele. În urmă a depus o reclamaţie la poliţie contra mea, acuzându-mă de vrăjitorie. Reclamaţia s'a clasat fără multe cercetări pentru că Doamna în chestiune suferea de mania persecuţiei. Precum vezi am avut o singură neplăcere şi aceea  - cum era şi firesc - cu o persoană bolnavă.
Ghicit in zat de cafea
O ghicitoare în cafea

CU GHIOCUL
Deopotrivă de interesante sunt tigăncile care ghicesc cu ghiocul. Am stat de vorbă cu o asemenea ghicitoare cu faţa de bronz, cu ochii strălucitori şi cu dinţii de fildeş. Vorbindu-i de taina ghicitului, ţiganca a protestat energic contra tuturor celorlalte sisteme, jurându-se în cele două limbi, româneşte şi ţigăneşte, că singur ghiocul spune adevărul. Când i-am spus că şi ghicitul în ghioc este o şarlatanie, a început să se bocească şi să se bată cu pumnii în piept de ţi se rupea inima. Iar când i-am spus că ghicitul ei poate fi prilej de a'mi şterpeli portofelul, țiganca isbucni într’un atac furios contra părului ei şi contra zdrenţelor cu care era îmbrăcată. Smulgându-şi părul şi hainele, şi scuipând mereu în sân, ţipa cât o lua gura de insulta pe care i-am făcut-o şi de discreditul adus meseriei ei. Ne-am împăcat în cele din urmă astupând gaura ghiocului cu trei poli şi cu făgăduiala de a asculta ceea ce îmi ghiceşte.
Cu ghiocul...
LUMEA CREDE...
După ce colindasem atâtea cărturărese şi văzusem cu ochii mei lumea care aleargă de la un cap la altul al Capitalei numai să găsească o cărturăreasă bună, mă gândeam la rolul acestor femei care întreţin curiozitatea atâtor suflete, risipesc atâtea speranţe şi sădesc atâtea iluzii. Am văzut fete tremurând în faţa ceşcuţei cu cafea, în aşteptarea sentinţei; altele zâmbind, încrezătoare în «steaua» lor care nici în ceaşca de cafea nu le-ar putea părăsi. Am văzut cucoane cutreierând cărturăresele cum cutreieră femeile fără treburi, dimineaţa, prăvăliile. O lume întreagă care crede în puterea ghicitului, în puterea supranaturală a celor ce posedă al şaselea simţ, o lume care crede fără să cerceteze, care se mulţumeşte cu ceea ce produce fantezia cărturăreselor şi care, în definitiv, s'ar simţi stingherită fără acest condiment al sbuciumului şi al mulţumirilor cotidiene”
Mi-a plăcut mult acest articol. Nu numai datorită imaginii pe care a transcris-o în lumea vorbelor ziaristul, ci şi pentru bucăţica uitată de cotidian interbelic pe care o devoalează. O particică din lumea mahalalei bucureştene de altădată. Pentru că de fapt asta încerc eu să fac pe blog: să caut “imagini” din cotidianul României de ieri, să “extrag” mici fragmente din acea lume, piese mici de puzzle din care, cu puterea imaginaţiei, să încercăm să recompunem lumea de atunci. Dacă reusesc sau nu – o să îmi spuneti voi. Să nu uit să precizez că nu aş fi reusit acest "joc" fără ajutorul unor ziarişti adevăraţi din perioada interbelică, cărora trebuie să le mulţumesc pentru articolele scrise. Dacă nu ar fi pus în paginile gazetelor chipuri şi imagini interesante din “lumea lor”, acestea  s-ar fi pierdut. Şi sigur nu ar fi ajuns, în nici un caz, în lumea virtuală de astăzi.

Sursa: articolul “La cărturărese” semnat Ion Tik, publicat în numărul din 17 octombrie 1929 al revistei “Ilustraţiunea Română”, citit din colecția Bibliotecii Digitale a Bucureştilor.

Vizualizări: 480

Adaugă un comentariu

Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !

Alătură-te reţelei altmarius

STATISTICI

Free counters!
Din 15 iunie 2009

200 state 

(ultimul: Micronesia)

Numar de steaguri: 264

Record vizitatori:    8,782 (3.04.2011)

Record clickuri:

 16,676 (3.04.2011)

Steaguri lipsa: 42

1 stat are peste 660,000 clickuri (Romania)

1 stat are peste 100.000 clickuri (USA)

1 stat are peste 40,000 clickuri (Moldova)

2 state au peste 20,000  clickuri (Italia,  Germania)

1 stat are peste 10.000 clickuri (Franta)

6 state au peste 5.000 clickuri (Olanda, Belgia, Marea Britanie, Canada, UngariaSpania )

10 state au peste 1,000 clickuri (Polonia, Rusia,  Australia, IrlandaIsraelGreciaElvetia ,  Brazilia, Suedia, Austria)

50 state au peste 100 clickuri

16 state au un click

Website seo score
Powered by WebStatsDomain

DE URMĂRIT

1.EDITURA HOFFMAN

https://www.editurahoffman.ro/

2. EDITURA ISTROS

https://www.muzeulbrailei.ro/editura-istros/

3.EDITURA UNIVERSITATII CUZA - IASI

https://www.editura.uaic.ro/produse/editura/ultimele-aparitii/1

4. PRINTRE CARTI

http://www.printrecarti.ro/

5. ANTICARIAT ALBERT

http://anticariatalbert.com/

6. ANTICARIAT ODIN 

http://anticariat-odin.ro/

7. TARGUL CARTII

http://www.targulcartii.ro/

8. MAGAZINUL DE CARTE

http://www.magazinul-de-carte.ro/

9. ANTICARIAT PLUS

http://www.anticariatplus.ro/

10. CARTEA DE CITIT

http://www.carteadecitit.ro 11. ANTICARIAT ON-LINE
http://www.carti-online.com/

12. ANTICARIATUL DE NOAPTE

 http://www.anticariatuldenoapte.ro/

13. ANTICARIATUL NOU

http://www.anticariatulnou.ro

14. ANTICARIAT NOU

https://anticariatnou.wordpress.com/

15. ANTICARIAT ALEPH

https://www.anticariataleph.ro/

16. ANTIKVARIUM.RO

http://antikvarium.ro

17.ANTIKVARIUS.RO

https://www.antikvarius.ro/

18. ANTICARIAT LOGOS

http://www.anticariat-logos.ro/

19. ANTICARIAT.NET

http://www.anticariat.net/informatii-contact.php

20. TIMBREE

www.timbree.ro

21. FILATELIE

 http://www.romaniastamps.com/

22 MAX

http://romanianstampnews.blogspot.com

23. STAMPWORLD

http://www.stampworld.com

24. LIBMAG

https://www.libmag.ro/oferta-carti-polirom/?utm_source=facebook-ads-7-99-polirom&utm_medium=banner-facebook&utm_campaign=7-99-polirom-facebook&utm_content=new-3

25. DAFFI'S BOOKS

https://www.daffisbooks.ro 26. MAGIA MUNTELUI

http://magiamuntelui.blogspot.com

27. RAZVAN CODRESCU
http://razvan-codrescu.blogspot.ro/

28.RADIO ARHIVE

https://www.facebook.com/RadioArhive/

29.NATIONAL GEOGRAPHIC ROMANIA

https://www.natgeo.ro/revista

30. SA NU UITAM

http://sanuuitam.blogspot.ro/

31. MIRON MANEGA
http://www.certitudinea.o

32. CERTITUDINEA

www.certitudinea.com

Anunturi

Licenţa Creative Commons Această retea este pusă la dispoziţie sub Licenţa Atribuire-Necomercial-FărăModificări 3.0 România Creativ

Note

Hoffman - Jurnalul cărților esențiale

1. Radu Sorescu -  Petre Tutea. Viata si opera

2. Zaharia Stancu  - Jocul cu moartea

3. Mihail Sebastian - Orasul cu salcimi

4. Ioan Slavici - Inchisorile mele

5. Gib Mihaescu -  Donna Alba

6. Liviu Rebreanu - Ion

7. Cella Serghi - Pinza de paianjen

8. Zaharia Stancu -  Descult

9. Henriette Yvonne Stahl - Intre zi si noapte

10.Mihail Sebastian - De doua mii de ani

11. George Calinescu Cartea nuntii

12. Cella Serghi Pe firul de paianjen…

Continuare

Creat de altmariusclassic Dec 23, 2020 at 11:45am. Actualizat ultima dată de altmariusclassic Ian 24.

© 2021   Created by altmarius.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor