6 - 10 aprilie 2015
Dacă doriţi să evadaţi puţin din atmosfera agitată a secolului nostru vă propun 5 plimbări sonore printr-o capitală nu neapărat mai liniştită, ci mai încărcată de dorinţa de a asculta muzică de bună calitate şi de patosul oamenilor de a se implica în aceste acte de cultură. Ion Heliade Rădulescu scria într-un articol apărut în Curierul românesc,publicație fondată în 1829 în București, astfel: "dacă idei politicești mă tulbură, un andante grazioso mă liniștește. Dacă vreun cuget de gelozie sau furie mă necăjește, un adagio sostenuto mă face să-mi cunosc amăgirea și să vărs lacrimi de căință. De aceea învăț flautul, pentru a putea cânta, de pildă, frumosul duet al lui Mozart, acela dintre Don Giovanni și Donna Ana".
Ion Heliade Rădulescu şi muzica (luni - 6 aprilie)
...este cel care datorită înflăcărării sale patriotice va întocmi în casa lui Dinicu Golescu proiectul viitoarei societăți filarmonice alături de Ion Câmpineanu și Constantin Aristia. Dar până la acest vis - adică o școală de literatură, declamație și muzică vocală - realizat în 1833, Eliade Rădulescu a parcurs mai multe etape. În aprilie 1829 tipărea primul număr al Curierului românesc, iar un an mai târziu cumpăra tipografia doctorului Caracaș pentru a putea răspândi mai ușor articolele sale despre cultură. În 1832 publica în ziarul său regulamentul școlii publice - un învățământ structurat pe patru niveluri - cursuri începătoare, umanioarele - adică clasele umanistice în care erau incluse istoria, geometria, latina, greaca, istoria literaturii, logica, morala, arheologia și muzica, apoi învățătul complementar și un ultim nivel - cursurile speciale superioare.
Turneul lui Franz Liszt din 1846 - 1847 (marţi, miercuri şi joi - 7, 8, 9 aprilie)
"Vestitorul românesc" și "Bukarest Deutsche Zeitung" - două publicații bucureștene anunțau în toamna anului 1846 un mare eveniment artistic, și anume apropiata sosire în țara noastră a marelui pianist și compozitor Franz Liszt. Publicul bucureștean a primit știrea cu multă bucurie și în același timp cu nerăbdarea de a-l vedea și a-l asculta pe unul dintre cei mai renumiți pianiști ai vremii, cunoscut în țara noastră datorită unor articole apărute în 1842 în "Curierul românesc", care relatau despre concertele date de Liszt în scopuri de binefacere.
Timișoara, Arad, Lugoj, Sibiu, Cluj-Napoca, Aiud, București și Iași - acesta a fost itinerarul pianistului Franz Liszt din țara noastră din noiembrie 1846 până în prima lună a anului 1847.
Turneul lui Franz Liszt de pe meleagurile noastre a avut un organizator - Jean Belloni, un italian ce a trăit mai mult timp în Franța, impresar și secretar al marelui pianist, iubitor de muzică, omul care făcea pregătirile necesare bunei desfășurări ale recitalurilor lui Liszt. Jean Belloni se ocupa de publicitate, alegea sălile în care urma să cânte Liszt și aduna informații despre înalta societate din localitățile prin care poposea. Era curios să intre în contact cu oamenii de rând și să afle obiceiurile și preferințele lor. De aceea a ales să se cazeze în București la un hotel cu tradiție, de fapt un vestit han - cel al lui Manuc.
Evident, Liszt a primit numeroase aplauze și a câștigat inimile întregii asistențe, iar ca dovadă a faptului că publicul român a lăsat o impresie excelentă în memoria marelui pianist stă dovadă o scrisoare trimisă de Liszt unui prieten ..."oricât de obișnuit sunt cu succesele, mărturisesc că am trăit în Țările Române clipe deosebit de emoționante... Am locuit la București în palatul pus la dispoziție de principele Mihai Ghica, una dintre cele mai frumoase case bucureștene. Timpul petrecut aici va rămâne gravat ca o plăcută amintire din viața mea!"
Incendiul din 1847 (vineri - 10 aprilie)
În 1847 sărbătoarea Învierii Domnului la ortodocşi a picat destul de timpuriu, în 23 martie după calendarul iulian. Locuitorii Bucureștiului încă mai păstrau în memorie minunatele lucrări pe care Liszt le interpretase în Sala Momolo la sfârșitul anului 1846. Pentru că vremea era destul de neprielnică în martie 1847, cu vânt tăios și zăpadă, lumea stătea mai mult prin case cu gândul la plimbări de primăvară, la iarbă verde. În case se cam simțea frigul iernii pentru că gospodinele, cu ocazia curățeniei de Paști, scoseseră din uz burlanele sobelor. Se pregăteau de zor bunătăți pentru marea sărbătoare, iar în noaptea de 23 martie - locuitorii Bucureștiului au luat parte la slujbă...
Chiar în ziua Învierii Domnului, 23 martie 1847, când domnii stăteau tolăniți în fotolii - ca urmare a mesei îmbelșugate și bineînțeles stropite cu vin roșu din abundență, în liniștea ulițelor se auzeau niște glasuri disperate Iangân Vaar!, Iangân Vaar!, adică mai pe înțelesul zilelor noastre - foc, foc, săriți, apă!
Dintr-odată sărbătoarea, masa și tihna au fost uitate, căci ardea orașul, ardea Bucureștiul, iar populația s-a grăbit să iasă pe ulițe pentru a ajuta la stingerea incendiului ce se extindea destul de repede... De la ce a pornit cel mai mare foc din istoria capitalei veţi afla de la Lelia Zamani - muzeograf.
Aşadar, dacă doriţi să (re)ascultaţi cele 5 ediţii ale Bucureştiului muzical de altădată trebuie să vă notaţi în agendă sau pe telefonul mobil ora 18,30 şi zilele de 6, 7, 8, 9 şi 10 aprilie 2015, când preţ de o jumătate de oră vom retrăi împreună momente fericite, sau mai puţin fericite, din viaţa muzicală şi nu numai a capitalei.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius