L-am cunoscut pe Ceaușescu (III)…

[altmariusistoric]

http://www.rador.ro/2019/09/09/l-am-cunoscut-pe-ceausescu-iii/

„Privirea lui Ceaușescu era ucigătoare. Când se uita  la tine, simţeai că te străfulgeră.”

de Octavian Silivestru

În iunie 1956, Biroul Politic al Comitetului Central al Partidului Muncitoresc Român a hotărât ca studenții să aibă propriile asociații. S-a dat iluzia independenței, dar, în realitate,  asociațiile studențești au funcționat sub strictul control al  organizatiilor UTM (Uniunea Tineretului Muncitoresc). Ele trebuiau să coordoneze și să supraegheze prin ochii partidului activitatea cercurilor ştiinţifice,  activitatea cultural-artistică şi sportivă în rândul studenţilor.  Conducerea acestor asociaţii studenţești a fost încredinţată unor  membri de partid cu o pregătire politică  corespunzătoare, iar cei care s-au evidențiat, au fost promovați în structurile de partid (de exemplu: Virgil Trofin, Ștefan Andrei, Cornel Burtică). Asociaţiile studenţeşti, asemenea tuturor organizaţiilor de tineret, au participat la activităţi impuse de linia partidului : 1 Mai, 23 August, Ziua Marinei, Ziua Aviaţiei.

De pregătirea înființării acestor asociații din partea Comitetului Central s-a ocupat Nicolae Ceaușescu. El a purtat discuții cu studenții pentru a-i lămuri ce se dorește. Unul dintre participanții la aceste ședințe a fost studentul politehnist Ștefan Bârlea.

Ștefan Bârlea: „În iunie 1956 eram student la Politehnică.  Mă trezesc cu un telefon de la Comitetul Central să mă duc până acolo. „Să fii atent! Să nu te pună dracu’ să întârzii, că e prăpăd!” Când am auzit, să îngheţ! Eu vă redau sentimentele vremii! ,,Cum, la partid?”  (…) Am luat-o la goană, am trecut strada Buzeşti și mai departe, pe  Aviatori am ajuns. Nu m-am dus la clădirea principală şi la poarta principală! Mi-era ruşine! Şi eram cu teamă. Comitetul Central! M-am dus la uşa laterală. Când mă uit, un ofiţer de Securitate. ,,Bună ziua!” ,,Bună ziua.” ,,Eu sunt de la Politehnică, numele meu este Bârlea, am fost chemat aici.” Zice: ,,Da, e o şedinţă, dar nu e aici. Duceţi-vă la poarta principală! Şi  spuneţi că ați venit pentru şedinţă la tovarăşul Ceauşescu.”  La Comitetul Central [al UTM] fusesem, dar aici niciodată. Frumos, un hol foarte primitor. Un ofiţer de Securitate mă întreabă: ,,Aveţi vreo legitimaţie la dumneavoastră?” ,,Am buletinu.” „Foarte bine, staţi un pic că vine cineva să vă ia.” Politicos. Intru într-un lift elegant, urc la etajul doi. Când ajung la etajul doi, văd o sală mai mare şi sînt poftit în sala respectivă. Mă uit: era prezent secretarul de la Universitate şi  secretarul meu de partid [de la Politehnică],   secretarul de la Agronomie …  continuau să tot vină… ,,Ce facem noi aici?” ,,Ne-a chemat tovarăşul Ceauşescu, vrea ceva cu reorganizarea în învăţământ! O consultare!”   Vine un băiat care era şeful de cabinet al lui Ceauşescu. Tânăr, simpatic…   Vine cu nişte documente, vreo patru-cinci pagini, în vreo cincisprezece – douăzeci de exemplare. Şi ne spune: ,,Tovarăşi, aţi fost convocaţi de tovarăşul secretar al Comitetului Central, Nicolae Ceauşescu, care doreşte să vă consulte într-o  problemă. Problema în care vrea să vă consulte  o găsiţi dumneavoastră în acest document. Fiecare institut aveţi câte un material. Şi după ce citiţi o să aveţi întâlnirea cu dânsul.” Am stat, am citit, m-a fascinat ideea. Era un material scurt, dar concis. ,,Să se constituie asociaţiile [studențești]…” (…) Intră secretarul care ne întreabă dacă am terminat [de citit]. ,,Am terminat.”  ,,Poftiţi în sala de şedinţe!” Ne-am dus într-o sală frumoasă, lungă.  Şi ne spune: ,,Dumneavoastră veţi sta pe partea asta, tovarăşii care vor veni vor sta pe partea cealaltă. O să staţi ca să dea mâna cu dumneavoastră şi după aia o să staţi cum doriţi! Când vă întinde mâna, să spunem cine sunteți şi de unde”! Am stat aşa. Văd cum vine unul mititel cu privirea puţin agitată. Se uită la noi și întreabă: ,,Au venit toţi tovarăşii?” ,,Au venit.” ,,Bun! ” A dat mâna cu noi, s-a aşezat în faţă.  ,,Tovarăşi! V-am convocat pentru o consultare! Conducerea partidului doreşte  să înfiinţăm o uniune a asociaţiilor studenţilor sau o asociaţie a studenţilor! V-am chemat aici ca să vă spuneţi părerea”. Ne-a explicat şi el ce conţinea materialul, dar foarte sumar, şi pe urmă ne-a spuns: ,,Eu trebuie să vă spun deşchis”! Am simţit imediat agramatismele! ,,Nu putem, tovarăşi, să construim nici socialismul, nu putem să facem nici o dezvoltare a ţării fără să avem o intelectualitate puternică şi ataşată clasei muncitoare.”  (…) ,,Trebuie să vă spunem că stăm foarte slab cu primirea în partid… uite, am o listă acia…”, ,,acia”… „am primit în partid șase  studenţi! Nu se poate asta!  De aia v-am chemat!  Să lăsăm la o parte dosarele şi originea socială, că nu trăim cu originea socială, trăim cu oamenii!” Vă dau cuvântul meu, aproape astea au fost cuvintele!  „Acum să vă auzim pe voi! Cine începe?  Poate auzim Politehnica”!  M-am ridicat în picioare. Ceaușescu: ,,Nu. Stai jos! Suntem acili-şa într-o discuţie…” Mai se poticnea puţin ca vorbire, dar nu deranjant, în afară de faptul că schimonosea anumite cuvinte. Privirea era însă ucigătoare, când se uita cu ochii la tine, simţeai că te străfulgeră! Avea o lucire, o scânteiere în ochi teribilă! M-am aşezat emoţionat! ,,Ce părere ai despre proiect”? ,,Eu vă spun deschis: îmi place foarte mult cum este prezentat [proiectul], înţeleg că  sindicatele rămân separat pentru profesori. Bani, mijloace, vom avea”? ,,Cum să nu! Toată adimistrarea trebuie să fie a voastră! Voi trebuie să vă adimistraţi, de la A la Z.” (…)

Înainte să încheie, a  scos un carneţel, l-a deschis şi-mi amintesc şi acum privirea foarte pătrunzătoare pe care o avea. S-a uitat la mine, a scris acolo ceva, s-a mai uitat nu ştiu unde, a mai scris ceva. ,,Carneţelul negru”… nu era neapărat negru! Uneori era negru, albastru, roşu. Era  o agendă de buzunar! Cu hârtie foarte fină. Nota nume, data şi locul unde s-a petrecut! Pe cine remarca îl nota în carneţel.  Și, într-un fel sau altul, îl căuta, în decursul timpului, pentru diverse activităţi de partid… să-l promoveze… S-a ridicat, a venit, a dat mâna din nou cu toţi.  Am plecat fascinat, şi de persoană, şi, drept să vă spun, şi de idee. M-a impresionat! Era tânăr, a vorbit foarte deschis…. a fost foarte amical. Când a dat mâna ne-a prins de mână, se uita la tine. Pe urmă, la plecare, a făcut gestul tipic, care îl caracteriza, cu mâinile  ridicate.  Am trăit cu sentimentul că l-am îndrăgit de prima dată, nu ştiu dacă sunt înţeles! Mi-a rămas o foarte bună impresie! Am plecat! Toţi aveau aceeaşi bună impresie! Ne-a captivat!”

[Arhiva de istorie orală. Interviu realizat de Octavian Silvestru,  2002]