Jertfă pentru Hristos de timpuriu pe teritoriul ţării noastre

[Convergențe - Lumina]

Theologica

http://ziarullumina.ro/jertfa-pentru-hristos-de-timpuriu-pe-teritor...

Pr. Ciprian Florin Apetrei, 07 Iulie 2018

Viaţa creştină pe teritoriul de astăzi al României datează de acum 2.000 de ani, de la vestirea Evangheliei pe aceste plaiuri de către Sfântul Apostol Andrei. De atunci, mii de mucenici au sfinţit pământul acestei ţări pentru credinţa în Hristos. Primii martiri despre care avem date sunt Sfinţii Epictet şi Astion, pe care îi cinstim mâine în Biserica noastră. Potrivit datelor din actul lor martiric, ei şi-au dat viaţa pentru Hristos în nordul Dobrogei, la Halmyris, în ziua de 8 iulie a anului 290, ca urmare a persecuţiei dezlănţuite de împăratul Diocleţian (284-305).

Moaştele lor au fost descoperite în anul 2001, în data de 15 august, la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, în urma săpăturilor întreprinse de arheologii Mihail Zahariade şi Ovidiu Bounegru pe şantierul arheologic al anticei cetăţi Halmyris, ce au dus la descoperirea unei cripte în care se aflau moaştele Sfinţilor Epictet şi Astion. Acad. prof. univ. dr. Emilian Popescu s-a ocupat în mod deosebit cu studiul datelor istorice legate de Sfinţii Epictet şi Astion și afirmă că în actul lor martiric se spune că Astion a fost monah. Profesorul arată că în cazul în care indicaţia corespunde realităţii, atunci ea ar fi cea mai veche ştire datată privind existenţa monahismului pe teritoriul Dobrogei. Domnia sa merge mai departe şi spune că nu este exclus ca amândoi să fi fost monahi, şi anume, unul preot, celălalt simplu călugăr. În acest sens argumentează cu afirmaţia Sfântului Ioan Casian, originar din Dobrogea şi bun cunoscător al vieţii călugăreşti, care spune că monahismul a apărut aici chiar în perioada apostolică: „Prin exemplul vieţii lor şi tăria credinţei, pecetluită cu moarte mucenicească, Sfinţii Epictet şi Astion au împodobit literatura aghiografică din primele secole şi s-au înscris în calendarul religios al românilor ca două nestemate, demne de cinstirea tuturor timpurilor”.