Joi, 20 Ianuarie, ora 19.00
Jazzy hour La prima abordare, amalgamul dintre muzica vocală veche şi un saxofon care se exprimă într-un limbaj modern poate părea eretică. E o antiteză la mijloc, pare a nu avea sens. Totuşi, la mijlocul anilor ‘90, Jan Garbarek şi The Hilliard Ensemble au sfidat această ipoteză şi au înregistrat împreună albumul Officium, în 1994, urmat de « Mnemosyne », în 1999. Concertele s-au ţinut numai în locuri cu acustică specială, iar proiectul s-a dovedit foarte inspirat şi cum mult succes. Anul 2010 ne aduce continuarea acestei idei provocatoare prin albumul Officium Novum, care continuă această insolită viziune muzicală cu o colecţie de muzică armenească, preluată din adaptările lui Komitas Vardapet, compoziţii cu rădăcini atât în muzica sacră, cât şi în cea medievală, la care se adaugă tradiţia barzilor din Caucaz. O muzică în care e bine să te abandonezi fără prea multe pregătiri, un ansamblu de o rară puritate, la un nivel muzical foarte greu de atins, care aduce împreună muze ale unor afinităţi muzicale şi spirituale, de la tradiţia credincioşilor lipoveni până la muzica lui Nikolai Kedrov, fost elev de-al lui Rimsky Korsakov. Ansamblul vocal abordează piesele îndrăzneţ dar exact, iar saxofonul lui Garbarek completează vaporos, aproape hipnotic, vocile, devenind parte din cor. Dinamica pieselor este ascuţită de saxofon, care transpune gânduri aproximate în rugăciune. În partea a doua la Jazzy Hour vom avea un alt proiect masiv, desfăşurat în termeni mai accesibili în limbajul frecvent al muzicii moderne, dar impresionant ca abordare şi dimensiuni. Symphonica este albumul pe care Joe Lovano l-a transformat într-un concert pentru saxofon, big band şi orchestră, excelent orchestrat de Michael Abene. Somptuos şi cinematic, Symphonica prezintă piese scrise de Lovano, reorchestrate la dimensiunile acestui proiect, într-o atmosferă lirică, colorată de swing şi de accente specifice jazz-ului, sintetizând estetica saxofonului prin prezentarea mai multor influenţe şi stiluri dezvoltate de-a lungul anilor, într-un mix rafinat şi matur. Este mai mult o declaraţie de loialitate faţă de un instrument devenit arhetipal în jazz. Acest album înregistrat în concert excelează prin echilibrul dintre prestanţa solistică a saxofonului şi orchestraţiile rezonante, dar şi prin nivelul la care unii artişti îşi reprezintă limbajul muzical. Berti Barbera
|
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius