Jaffa (III)

[altmariusistoric]

Instituții, monumente și obiective turistice

• Muzeul de antichități al Yaffei

aflat într-o clădire otomană cladită în secolul al XVIII-lea care a devenit la începutul secolului al XIX -lea (ca.1811) sediul guvernatorului Abu Nabut și cunoscut mai târziu ca Vechiul Serai. Ea s-a ridicat pe ruinele unei citadele cruciate. După ce în 1890 guvernământul orașului s-a mutat la Seraiul Nou din Piața Ceasului, edificiul a slujit până în 1948 drept casă familiară și fabrică de săpun, proprietate a familiei arabe creștin-ortodoxe Demyani.

Muzeul a fost înființat în anii 1970 de către arheologul Yaakov Kaplan. El cuprinde obiecte antice începând cu mileniul 6 î.C. Între exponate se pot menționa: ușorii porții orașului din perioada egipteană, cu o inscripție conținând numele faraonului Ramses al II-lea , statuete, unelte de lucru și domestice, ulcioare, lămpi de ulei, etc unele produse locale , altele provenind din alte localități de pe coasta de est a Mării Mediterane. De asemenea se pot vedea pietre de mormânt din cimitirul evreiesc antic din secolele II-V e.n.

• Bulevardul Yerushalaim (numit în trecut Sultan Abdül Hamit, apoi King George)

artera principală de transport și comercială a orașului de azi, clădită de guvernatorul otoman Hassan bek în 1915. Elevi ai școlii agricole evreiești Mikve Israel din vecinătate au participat la plantarea palmierilor la începuturile acestui bulevard. Aici se află moscheea Al Nuzha și alte instituții musulmane. sinagogi ortodoxe și centrul cultural al iudaismului reformat Ruth Daniel,fostul cinema Alhambra, Teatrul Gesher (fost cinema „Noga”), "Clubul Teatrului" (fostul cinema „Irshid”) etc. Se remarcă clădirea monumentală a Poștei, proiectată de arhitectul britanic Austin Harrison.

• Piața de vechituri și de obiecte antice- Shuk hapishpeshim ( Piața de purici, ajungând printr-o curioasă metamorfoză de traducere să fie numită în ebraică "Piața de ploșnițe")
• Hanul Manoli pe strada Beit Eshel
• Strada Yefet (în trecut strada Ghaza) - strada principală a zonei arabe a orașului, în estul orașului, de-a lungul traseului fostului zid al cetății.

Aici se află moschei, numeroase biserici și mănăstiri, școli, magazine și restaurante.

• Strada Eilat (continuată spre vest cu strada Raziel) - în nord, la limita cu Tel Avivul

numită în trecut strada Bustrus, după omul de afaceri libanez Najib Bustrus, care a construit aici mai multe clădiri si magazine. Înainte de dezvoltarea Tel Avivului multe din aceste magazine au aparținut unor evrei. Într-una din clădiri se afla Oficiul palestinian al Agenției Evreiești - focarul activității sioniste din Palestina în timpul dominației otomane. De asemenea pe această stradă s-a aflat primul sediu al Gimnaziului ebraic .

Mai multe case din această stradă servesc Institutul Avni, una din cele mai importante școli superioare de arte plastice.

În apropiere se afla fosta gară Yaffa , aflată în prezent în renovare și care este destinată a deveni centrul unui noi zone de comerț și agrement. Autoritățile britanice au construit pe o parte din stradă o cale ferată pentru transportul de mărfuri din port spre gara Jaffa, folosind o locomotivă specială mânată prin forță eoliană.

• Piața Ceasului

• Cimitirul Tassu

numit așa dupa proprietarii armeni ai terenului până la sfârșitul secolului al XIX-lea - familia Tassu, este un cimitir musulman aflat pe strada Tel Giborim, lângă autostrada Ayalon. Aici se află conservat aproape intact sistemul vechi de aprovizionare cu apă care a ajutat la irigarea livezilor de protocali în secolul al XIX-lea.

Moschei și locuri de cult islamice

Sabil Suleiman, clădit în 1809

• Moscheea Mahmudiye,cunoscută ca Moscheea cea Mare (Al Masjid al Kabir) la vest de piața Ceasului, la intrarea în strada Ruslan, ridicată în 1730 și lărgită semnificativ în anii 1811-1812 de către Abu Nabut, astăzi principala moschee a locuitorilor din Yaffa. Conține o sală centrală și mai multe mici locuri de rugăciune suplimentare în curtea clădirii.

Trei din pereții externi ai moscheii sunt parte din zidul cetății. În construcția moscheei au fost folosite materiale, inclusiv coloane de marmură prelevate din edificii cruciate din Cezareea și Ascalon. Lângă ea a fost clădit în acelaș timp un han „Han al Kamkh” destinat pelerinilor și vizitatorilor. Sabil Suleiman (1809), situat în apropiere în partea de sud a Marii moschei și destinat ablațiunilor rituale, a fost și el clădit de Abu Nabut. Zona din sudul Moscheii Mari, unde Abu Nabut a înființat bazaruri, a devenit centrul orașului și locul de unde au pornit procesiunile religioase musulmane, inclusiv în timpul răscoalelor din prima jumătate a secolului al XX-lea.

• Moscheea Al Nuzha, clădire impunătoare în bulevardul Yerushalaim, foarte activă în viața comunității musulmane, construită în secolul al XX-lea. Aici se afla sediul tribunalului religios musulman și o bibliotecă islamică.
• Moscheea Adjami ridicată în veacul al XVIII-lea, este numită după Ibrahim Al Adjami, al cărui mormânt se află în preajmă. A fost renovată in anii 1970.
• Moscheea Hassan Bek,aflată azi în Tel Avivul propriu zis,lânga cartierul yemenit Kerem Hateymanim. A fost zidită în 1916 de guvernatorul Hassan Bek al Bassri al Ghabi.

Dupa căderea minaretului în 1983, în 2000-2001 a fost renovată și redată după o pauză de zeci de ani uzului cultului islamic.

• Moscheea Mării Masjid al Bahr sau al Mina (a Portului) așezată pe marginea mării lângă port. renovată în anii 2000. Ea era în trecut moscheea pescarilor.
• Moscheea Siksik, lângă Shuk Hapishpeshim, adăpostește la ora de față un atelier.
• Moscheea Graniței (Masjid al Abiad), la limita dintre Jaffa și Bat Yam era neterminată, și adăpostește începând din anul 1948sinagoga evreiască Zikhron Kedoshim.
• Sabil Abu Nabut

Făntână rituală din vremea guvernatorului Abu Nabut din 1815, în stil "rococo otoman", prevăzută cu trei cupole mari și patru mici, e situată astăzi pe strada Ben Tzvi din sudul Tel Avivului. Călători și caravane de cămile își potoleau aici setea în drumul spre Ierusalim.

Biserici și mănăstiri

Interiorul bisericii Sf.Petru din Jaffa cu pictura "Viziunea Sf. Petru" de Talarn i Ribot

• Biserica și Mănăstirea franciscană Sfântul Petru, (în arabă Qala'ah - a Cetății) cea mai proeminentă clădire din orașul vechi Jaffa.

în piața Kedumim, str Mifratz Shlomo 1. situată pe acropolisul, vârful colinei Jaffa . Piața Kedumim este pe locul fostei kasbe arabe aruncată în aer de către armata britanică mandatară în timpul rebeliunii arabe din 1936.

Biserica și mănăstirea Sf Petru s-au construit în amintirea învierii văduvei Tabitha sau Dorkas de către apostolul Simon Petru. (Faptele,9,36-43) Clădirea actuală în stil baroclatino-american, a fost construită prin grija regatului Spaniei în anii 1888-1894^[11] și sfințită în anul 1891 . Vechea clădire, dinainte, fusese o mică mănăstire - han numită Casa Nova, Casa libera sau Hospiciul Latin, ridicată în 1654 pe locul citadelei cruciate din secolul al XIII-lea care veghea asupra localității și al unei prime mănăstiri franciscane ctitorite prin 1252-1253 de către regele Ludovic al IX-lea al Franței (Sfantul Ludovic). În pivnița mănăstirii se pot vedea resturi din cetățuia cruciată. La intrarea in mănăstire se află o statuie a Sfântului Ludovic . Biserica conține vitralii create de artistul bavarez Franz Xaver Zettler (1841-1916) precum și, deasupra altarului, tabloul reprezentând viziunea lui Petru, operă a pictorului și sculptorului catalan Domènec Talarn i Ribot (1812 - 1902).

Aici se țin slujbe divine în limbile engleză, spaniolă, italiană și portugheză.

• Casa lui Simon tăbăcarul (Beit Shimon Ha'burskí)

legată de un episod din viața apostolului Petru,(Faptele,10) a fost până în 1948 un loc de cult musulman, moscheea Budrus sau Jamiya at Tabiye. Se află în proprietatea familiei armene Zakarian. Aici Simon Petru a avut viziunea animalelor curate și necurate care l-a făcut să meargă la Caesarea în vizită la casa centurionului Cornelius. Lăcașul este considerat sfânt de către cultul latin și armean.

În apropierea locului se află farul construit de britanici.

• Biserica Sf. Anton de Padova (biserica italiană San Antonio di Padova) , pe strada Yefet 25.

Construit în stil neo-gotic în 1932, este principalul centru parohial al romano-catolicilor din Jaffa, cu servicii divine în arabă și engleză, aparținând ca și Biserica St Petru Custodiei Țării Sfinte administrată de Ordinul fraților franciscani sau minori. Ea are un turn cu ceas iar din complexul de clădiri anexe face parte și Mănăstirea și Școala Terra Santa. Biserica deservește și comunitățile de religie romano- catolică din rândurile lucrătorilor străini, ca de pildă din Filipine și America Latină.

• Biserica Sf. Mihail

situată la vest de biserica armeană, restaurată în anul 1994, Biserica Sf Mihail este o biserică ortodoxă care deservește comunitățile ortodoxe de limbă română și rusă.

• Biserica Sf. Gheorghe (St.George) (Aios Ghiorghios)

principala biserică greco-ortodoxă din Yaffa, situată la colțul străzilor Pasteur (nr.1-5) și Yefet, a fost construită la finele secolului al XIX-lea și se distinge printr-o clopotniță înaltă. La sfârșitul secolului al XIX-lea comunitatea elenă din oraș a înființat piața Suk-a-Dir cu prăvălii de închiriat, la estul zonei Turnului cu Ceas. Acesta piață, numită și „piața grecească”, a slujit la finanțarea întreținerii edificiilor religioase din domeniul bisericii Sf. Gheorghe.

• Mănăstirea și capela St.Nicolae

aparținând bisericii armene În 1905 trăiau la Yaffa circa 100 armeni de rit gregorian. Mănăstirea armeană Sf Nicolae se află pe cheiul așa numit „al cele de-a doua Aliya”, mai jos de biserica franciscană Sf Petru. Mănăstirea și hanul armean au fost lărgite în 1663 din ordinul patriarhului armean din Ierusalim. Ele au slujit multă vreme drept han pentru pelerini. În 1799 l-au adăpostit pe Napoleon și apoi pe soldații săi loviți de epidemia de ciumă, precum și pe prizonierii otomani. Aici au loc săpături arheologice care au pus în evidență construcții din epocile precedente - bizantină și cruciată.

• Biserica și mănăstirea ortodoxă rusă a Sfântului Apostol Petru, în arabă - Moskobiye, în ebraică - Biserica rusă, sau Petrus, כנסיית פטרוס, הכנסייה הרוסית; lângă ea - Mormântul Sfintei Tabitha, în preajma grădinii zoologice și a Liceului de științe naturale.

Este situată lângă strada Herzl, în cartierul Abu Kabir, aflat în prezent in Tel Avivul propriu-zis, pe o colină în mijlocul anticului cimitir evreiesc din perioada romană-bizantină, care se întindea în vechime până la actuala stradă Kibutz Galuyot și la Sabil Abu Nabut, .

Biserica a fost construită în anii 1888-1894 lângă o catacombă dezvelită în anul 1834 și pe care tradiția bisericii pravoslave a identificat-o ca fiind mormântul sfintei Tabitha, văduva milostivă Dorkas , cea înviată de apostolul Simon Petru la Jaffa. Terenul pe care a fost zidită biserica a fost cumpărat de Misiunea ecleziastică rusă datorită eforturilor arhimandritului Antonin (Kapustin), renumit bizantinolog și arheolog. În 1914, după izbucnirea primului război mondial, personalul rus a fost expulzat ,iar biserica a fost rechiziționată de autoritățile otomane pentru militarii turci. După 1918 ea a intrat în posesia Biserici "rușilor albi" din exil. După întemeierea Israelului în 1948,patriarhia rusă din Moscova a luat biserica în controlul ei.

• Biserica anglicană din Jaffa la colțul străzilor Yefet nr48 și Rauf al Bitar. Înconjurată de o grădină, ea a încetat să mai funcționeze odată cu încheierea mandatului britanic asupra Palestinei în 1948.

Biserica maronită din Jaffa

• Biserica maronită Sfântul Anton

Creștinii maroniți. originari din Liban au fost prezenți la Yaffa, se pare, încă din 1099, odată cu prima cruciadă. În 1855 doi călugari au fondat prima biserică și mănăstire în orașul vechi, în apropierea portului. În anul 1895 s-a construit un nou edificiu al mănăstirii pe o suprafață de 1600 m², dar și el a fost demolat și înlocuit apoi de o clădire mai mare și mai frumoasă căreia i s-a pus oficial prima piatră în 1904, și a cărei construcție a fost desăvârșită, între altele, din cauza vicisitudunilor războiului mondial, abia în 1920. Înainte de 1948 au trăit in Yaffa circa 800 de maroniți, în prezent numărul lor este de numai 60.^[12]

• Biserica coptă Sf Antonie cel Mare în cartierul Adjami, clădită în 1850, împreună cu un han și o grădină și făntână, se distinge prin cupola ei roșie. Ea a deservit în trecut mica obște coptă a Jaffei precum și pelerini egipteni. După 1948 au încetat să mai vină pelerini copți din Egipt,iar locuitorii copți au părăsit Jaffa în cursul războiului. Până în anii 2000 a trăit aici un singur călugăr. În prezent hanul e în paragină, iar în biserică arareori au loc nunți ale unor familii copte din orașele Lod șiRamla.

 

Sinagogi

Intrarea sinagogii evreilor libieni la Jaffa

• Sinagoga evreilor din Libia (str.Mazal Daggim 2)

este cea mai veche sinagogă din orașul unit Tel Aviv-Yafo. În anul 1740, în apropierea portului Jaffa, din inițiativa unui comitet al evreilor din Constantinopol a fost ridicat unhan destinat pelerinilor și imigranților evrei în Țara Sfântă. El a fost cunoscut ca „Beit Zonana”, după numele lui Rabbi Yaacov ben David Zonana, notabilul evreu care l-a achiziționat. Hanul slujea și pentru rugăciuni și era prevăzut cu o baie rituală evreiască -mikvé. ^[14] În 1757 locul a fost vizitat de rabinul Haim Yosef David Azulay care îl amintește în scrierile sale ("Maagal tov"). După câțiva ani casa a fost luată în stăpânire de arabi musulmani din vecinătate,(dupa mărturia vizitatorului, rabinul Simha ben Rabbi Yehoshua din Zalazitz sau Zalozce,1764) care au permis pentru o vreme evreilor să se roage acolo trei zile în tot anul. Apoi și această permisiune a fost retrasă. În cursul veacurilor casa a avut mai multe întrebuințări, fiind, între altele, fabrică de săpun. Locuitorii arabi obișnuiau însă să-i spună "Casa evreiască". Clădirea a fost recuperată de evrei odată cu cucerirea Jaffei în perioada Războiului arabo-evreiesc din 1948-1949 , și din anul 1948 ea a devenit sinagoga imigranților evrei din Libia care au fost cazați în oraș. Legenda povestește că atunci când acești imigranți căutau în Jaffa un loc de rugăciune, au întâlnit un călugăr franciscan care le-a dăruit cheia casei, spunându-le ca ea a fost odată loc de rugăciune evreiesc. ^[15] Abia în anul 1980 clădirea a fost identificată cu hanul din 1740. Schimbări demografice în cartier au dus la abandonarea locului de către o mare parte a credincioșilor, care s-au mutat în altă parte. El a mai fost folosit cu prilejul unor sărbători. În anul 1995 partea lui de răsărit a devenit o parte a Muzeului de artă Ilana Gur. ^[16] În ultimii ani mișcarea religioasă hasidică Habad încearcă să obțină încăperea pentru credincioșii ei.

Jaffa în creații artistice

Jaffa și fostul cartierul limitrof de nord Manshiye au fost teatrul scenelor unor filme israeliene populare - unele în regia lui Menahem Golan (locuitor al Jaffei) - "Eldorado" (1963), musicalul "Casablan" (1973) pe muzica lui Dubi Seltzer si având în centru povestea unor bande de strada de tineri noi imigranți originari din Maroc, și unde rolul principal l-a jucat cântărețul Yehoram Gaon, și "Regina trotuarului" (1971) cu actrița Gila Almagor. Filmul israelian "Polițistul Azulai" (1971) al lui Ephraim Kishon, câștigător al premiului „Globul de Aur”, a fost de semenea turnat la Jaffa.