Iubite poet florentin, (din volumul Scrisori catre eternitate)

[Ionescu Ion]

Când în vara anului 1321 ai plecat ca ambasador la Ravenna, nu te-ai gândit nicio clipă că peste câteva luni viaţa ta se va sfârşi tragic la numai cincizeci şi şase de ani şi pareu luni, având la căpătâi în ultimele clipe pe fiica ta cu numele divin al fostei iubite, Beatrice.
Moartea ta a zguduit întreaga Italie, toţi te-au plâns şi te-au idealizat, ţi-au ridicat statui şi te-au cântat în poezie, ramasiţele tale pamânteşti ţi-au fost furate, crezându-le atinse de divinitate!
Gloria ta, Divina Comedie, cea mai mare capodoperă a literaturii universale, a făcut ca tu să împlineşti, într-o zbuciumată epocă, o mare îndatorire a poporului italian: formarea limbii italiene.
În centrul operei tale ai pus lumea istorică şi cea fantastică a timpului tău şi te-ai aşezat tu ca un zeu unind cerul cu pământul.
Călatorind în lumea morţilor, tu tragi după tine toate pasiunile celor vii, întreg pământul şi cerul. Ai unit lumea antică cu cea modernă. Continuînd să povesteşti despre Ulise, despre Ceres, despre Orfeu tracul, despre Eneea, creatorul poporului tău, şi citind biblia, ai extras chintesenţa lumilor şi ai topit-o în acestă operă mareaţă.
Dar înainte de toate, Divina Comedie este o flacără de iubire care arde sufletele noastre. de la început până la ultimul vers, răsună marile ecouri ale iubirii tale pentru Beatrice. Te sui pe înăltimile Purgatoriului cu prietenul tau, Virgiliu, pentru a o întâlni pe Beatrice. Apariţia ei în paradisul pământesc te înspăimântă. În finalul Purgatoriului îi închini cele mai frumoase versuri de dragoste din lume, exaltându-i extraordinara frumuseţe şi bunătate. Când ea se ridică la ceruri alături de Dumnezeu, tu suferi ca un proscris, dar eşti mândru că ai spus despre ea lucruri care n-au mai fost spuse despre o altă femeie pe lume!

Iubiţii mei, ,,vreţi să fiţi mişcaţi, vreţi să ştiti până unde poate să se întindă imaginea durerii, vreţi să cunoaşteţi poezia chinurilor şi imnurilor cărnii şi sângelui, coborâţi în Înfernul lui dante!"

Ion Ionescu-Bucovu (din volumul Scrisori catre eternitate)

Tags:

Share Twitter