Istoricul revistei Vatra

[altmariuspress]

La 1 ianuarie 1894, a apărut revista „Vatra”- foaie ilustrată

La 1 ianuarie 1894, apare la Bucureşti, bilunarul „Vatra” (Foaie ilustrată pentru familie), publicaţie culturală şi literară de orientare tradiţionalistă, fondată de I. Slavici, I.L. Caragiale, G. Coşbuc. Revista a apărut până în august 1896, 44 de numere.
Revista poate fi înscrisă într-o serie care include Dacia literară şi Tribuna, publicul ţintă fiind cel din Transilvania, de unde proveneau doi dintre conducătorii ei.
Greul editorial l-a dus George Coşbuc, care a fost susţinut şi de socrul său, C. Sfetea (1863- Braşov – 4 iunie 1924, Karlsbad), care s-a remarcat ca un temerar editor, după ce ucenicise în conducerea unei tipografii din Ploieşti (până în 1891), ca apoi să-şi dezvolte afacerea sa proprie în Bucureşti, ca tipograf, litograf, editor şi librar.
Articolul program al revistei „Vatra”, „Vorba de acasă” (semnat de toţi cei trei, dar poartă amprenta stilului coşbucian!) stabileşte direcţiile de orientare a revistei şi publicul căruia i se adresează, consolidând „sentimentul românesc al fiinţei”, în condiţiile în care o bună parte a teritoriilor locuite de români fuseseră înscrise în graniţe nefireşti, străine.
Deşi n-a avut viaţă lungă, rolul „Vetrei” a fost major în menţinerea aspiraţiilor de unitate naţională, în creşterea gradului de cultură şi civilizaţie în teritoriile locuite de români, în cultivarea limbii literare româneşti, imperativul programatic fiind: "Trebuia să ne întoarcem, pe cât întoarcerea mai e cu putinţă, la vatra strămoşească, la obârşia culturală a noastră", accentul fiind fără echivoc, stabilit în articolul program: „Aşa cum în desvoltarea limbii noastre numai prin întoarcerea la graiul viu al poporului am putut să ajungem la stabilitate şi unitate, şi în desvoltarea noastră culturală vom ajunge la statornicie şi la unitate numai dacă vom ţine în toate 
lucrările noastre seama de gustul poporului”.
Greul publicaţiei l-a dus George Coşbuc, atât pe partea editorială, cât şi prin contribuţiile literare proprii.
Revista a avut colaboratori de prestigiu, între aceştia numărându-se Şt. Basarabeanu, Traian Demetrescu, P. Dulfu, N. Iorga, Sextil Puşcariu, S. Fl. Marian.
NICOLAE BĂCIUŢ