Istoria colivei

[Convergențe - Lumina]

Theologica

http://ziarullumina.ro/istoria-colivei-142456.html

Pr. Ciprian Florin Apetrei, 16 Martie 2019

În Biserica Ortodoxă, astăzi este sâmbăta Sfântului Mare Mucenic Teodor Tiron, când aflăm din sinaxar cum a apărut coliva în istoria Bisericii.

În timpul domniei împăratului Iulian Apostatul (361-363), acesta a ordonat să se stropească cu sângele animalelor sacrificate idolilor toate produsele vândute în cetate pentru a întina astfel prima săp­tămână din Postul Mare a creș­tinilor. În acest sens, Sinaxarul ne istoriseşte: „În vremea împăra­tului Iulian Apostatul, care, do­rind să-i batjocorească pe creș­tini, a dat ordin guvernatorului orașului Constantinopol să stro­pească toate proviziile din piețele de alimente cu sângele jertfit ido­lilor, Sfântul Teodor, mucenicul lui Hristos, apărându-i în vis Arhi­episcopului Eudoxie al Constantinopolului, i-a poruncit să-i anunțe pe creștini să nu cumpere nimic din piață, ci mai degrabă să mănânce grâu fiert amestecat cu miere și fructe, până ce va trece urgia. Iar Iulian, văzând că vicle­șugul său nu a ținut și comerc­i­anții din piețe erau în pragul revoltei pentru că nu cumpăra nimeni, a lăsat libertate creștinilor”. Astfel, Sfântul Mucenic Teodor este cel care i-a salvat pe creştinii din Constantinopol de întinarea idolatriei şi aşa a apărut în istoria Bisericii coliva. În urma acestei minuni, arhiepiscopul a stabilit să serbeze în fiecare an, la înche­ierea primei săptămâni a Postului Mare, sâmbăta Sfântului Teodor. De atunci, în amintirea minunii sfântului, se aduc în sâmbăta aceasta la biserici colive de grâu fiert, fie în amintirea unor sfinţi, fie întru pomenirea celor ador­miţi.

Minunea Sfântului Teodor Ti­ron legată de colivă are o adâncă însemnătate. Coliva, prin mulţi­mea boabelor de grâu, reprezintă mai întâi de toate unitatea tuturor creştinilor, prin credinţă şi dra­goste. Iar faptul că ea se face din grâu fiert înseamnă călirea cre­dincioşilor în focul ispitelor, mai ales din timpul postului. Este o ofrandă ce se aduce pentru sufletele celor adormiți la zilele rânduite de Biserică întru pomenirea lor și o expresie materială a cre­dinţei în nemurire şi înviere.

Mântuitorul nostru Iisus Hristos a înfăţişat bobul de grâu ca simbol al învierii trupurilor celor ador­miți. După cum bobul de grâu ca să încolţească şi să aducă roadă trebuie să se îngroape mai întâi în pământ, tot aşa şi trupul omenesc mai întâi se îngroapă pentru ca să învieze apoi întru nestrică­ciune la a doua venire a Domnului.