Învãtãmântul în Bucureştii secolului al XVIII-lea

[altmarius]

Învãtãmântul în Bucureştii secolului al XVIII-lea

Luni, 2 Mai 2011 
 http://www.radioromaniacultural.ro/articole/art.shtml?a=113681&...

In secolul al XVIII-lea, sub impulsul transformărilor economice si sociale, dobândirea unei culturi solide era în Tãrile Române o necesitate si se făceau eforturi serioase pentru extinderea învãtãmântului în rândul tuturor pãturilor sociale. Învãtãmântul, în ambele sale forme, elementar si superior, s-a bucurat de sprijinul domniei. Acest efort era cu atât mai important cu cât în sudul Dunării, în pasalâkurile otomane nu existau scoli publice pentru creştini. Mulţi tineri din sudul Dunării veneau si urmau cursurile şcolilor elementare sau ale Academiei domneşti existente la Bucureşti.

Pentru fiii mestesugarilor, ai lucrătorilor sau ai micilor negustori, învãtãmântul se reducea la instrucţie elementarã de pe lângă bisericile Sfântul Gheorghe, Coltea si Udricani.

Şcoala de la Coltea, înfiintatã odată cu spitalul, între anii 1703-1707, de către Mihai Cantacuzino, avea doi dascăli, unul pentru stiinte si altul pentru învãtãmântul elementar.

Vechea scoală de slovenie de la Sfântul Gheorghe, pregătea diacii, logofeţii sau grãmãticii necesari cancelariei si visteriei domneşti. Din aceastã scoală vor ieşi toţi traducătorii din veacul al XVIII-lea, ai actelor slave. Un Lupu dascãlu, un Stanciu Iereul sau Popa Floarea sunt formaţi aici.

La 23 ianuarie 1792 domnul Mihail Sutu acordã privilegii dascălilor de la şcoala slavo-românã de la Sfântul Gheorghe pentru cã acolo învãtau alături de "copiii pământenilor si alţi străini dintr-o altã tarã veniţi."

Cursuri se ţineau în chiliile de pe lângă bisericã si aveau loc mai ales vara. Lecţiile erau predate pe abecedare ce se numeau azbucoavne. După învãtarea acestora, se trecea la rugăciuni din ceasloave, apoi la psaltire si în sfârşit la citirea psaltichiei. Timpul studiului era de la răsăritul soarelui până la amiazã si după masã până la apusul soarelui. Dascălul avea întotdeauna o vargã, atât pentru a menţine disciplina între elevi, cât si pentru a bate tactul atunci când ei cântau.

Mai mult pe: http://www.bucurestiivechisinoi.ro

Simona Sălceanu