În felul ei, mai discret sau chiar mai tăinuit, filosofia continuă să ne ghideze vieţile în secolul XXI. Nu pare, dar e acolo, cu soclul tradiţiei cu tot, cel din zorii unei modernităţi care a trecut deja de 100 de ani. Mai mult, în ultima jumătate de veac, filosofia s-a tras tot mai aproape de cabinetele care iau decizii, caşi de singurătatea omului derutat de o lume prea complexă şi prea variată pentru inerţia simplităţii în care a fost el educat. « Bătrâna » filosofie a întinerit uluitor ! Şi-a adjudecat căile ştiinţei, a vizitat principiile dreptului, a disecat limbajul şi a scormonit în biserica vie, instalându-se uneori ca un chiriaş de lux în anticamera politicii. A vorbit şi vorbeşte în toate registrele – e cinică, autoritară, intuitivă, profesorală, amicală, acru logicistă
sau subtil spiritualistă, după caz. Portretul pe care i-l face Andrei Marga în această panoramă cuprinde toate trăsăturile ei de până alaltăieri. Şi toate referinţele utile celor care vor să aprofundeze o linie anume, o operă, o mare temă. Cum, din păcate pentru noi, avem un acces foarte sărăcăcios la módele recente de pe piaţa gândirii, un asemenea gest de « introducere » într-un câmp determinant pentru l’air du temps al deceniilor care vin are valoarea unui lanţ de chei pus în mâna tinerilor şi a formatorilor lor. Pentru că la pasivul urât pe care li-l lăsăm moştenire merită să ne străduim să adăugăm şi câteva fire pe care să poată merge căutând ieşirea din labirint, speranţa, lumina.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius