Fotograful care a ilustrat articolul National Geographic din mai 2012 „Delta dintre blocuri”, dar și un activist extrem de hotărât pentru ideea creării Parcului Natural Văcărești, a răspuns la câteva întrebări după ceremonia de inaugurare a Centrului de Observare:
Ești bucuros de acest triumf?
Cred că încă nu realizez. Am început acum 3 ani și jumătate și primul an și jumate l-am petrecut fotografiind de unul singur pe aici. A fost mai întâi o fotografie cu gunoaie și stuf ars. Apoi a venit primăvara, locul a înflorit, a înfrunzit și a început să îmi încolțească în minte gândul unei rezervații. Dar trei ani au însemnat o muncă don quixotească. Cu toate că ecuația e simplă – orașul are nevoie de un astfel de loc, locul eistă și poate aduce mari beneficii orașului – am întâmpinat o rezistență incredibilă. Din fericire, pe traseu am întâlnit și oameni care au văzut că avem dreptate.
Stau să mă gândesc când a fost acel point of no return, după care am știut că se va întâmpla. Cred că după ce am primit avizul administrativ al Primăriei, iar la două zile după aceea premierul a dat o declarație de presă favorabilă.
Până atunci te-ai temut?
Bine înțeles, tot timpul. De fapt a fost o combinație de emoții. În multe zile îmi spuneam că e absolut imposibil să nu se facă, iar în altele că, deși e absurd, e totuși posibil să nu reușim.
Un pas important a fost când am făcut documentarea despre zone umede și arii protejate urbane, când am descoperit câte astfel de locuri sunt în toată lumea – poate nu atât de vizibile, pentru că atunci când te duci la Londra sau la Lisabona zona umedă nu e chiar prima atracție pe care o vizitezi. Pe măsură ce le descopeream pe rând mi-am dat seama că acesta devenea unul din argumentele principale.
Pentru moment, cred că o să am o mare cădere de adrenalină, după atâta vreme de stat în tensiune. Dar cred că acesta e doar punctul de plecare. Vrem ca Parcul Văcărești să devină un model pentru celelalte orașe din România.
Cum e să vezi că fotografia ta are un asemenea efect?
Am realizat pe parcurs că e important să produci și un efect practic cu imaginile tale. Poți face fotografii doar de dragul artei, doar de dragul de a le face, dar satisfacția e infinit mai mare când ceva se întâmpla datorită fotografiilor tale.
Dar n-ai fost doar fotograf, lupta ta s-a purtat nu doar din spatele camerei…
Nu s-a putut doar cu fotografiile, pentru că eu în viața de zi cu zi fac altceva. Automat m-am angajat să duc cauza Parcului Văcărești și în alte direcții, am avut reații profesionale care m-au ajutat, a fost și un context favorabil în Congresul RAMSAR de la București (care ne-a adus sprijinul lui Tobias Salathé)
Cel mai important element a fost echipa. Deși a fost construită ad-hoc, pe bază de voluntariat, s-a dovedit o îmbinare perfectă de abilități – unul a numărat păsări, altul a numărat insecte, unul a făcut fotografii, unul a vorbit cu presa, unul și-a pus la bătaie relațiile. Niciunul n-ar fi reușit singur.
Ce a însemnat să lucrezi pentru National Geographic
Bineînțeles, fără National Geographic nici n-aș fi făcut asta. Timp de 12 ani am trecut zilnic pe lângă zidul de beton fără să îmi arunc un ochi în spatele lui. Abia când Cristian Lascu a spus că revista ar fi interesată de subiect am cuplat și eu pe idee. Dar în tot ce am făcut, modul de lucru și prestigiul NG au contat enorm, lumea s-a uitat altfel la fotografii pentru că aveau greutatea dată de revistă.
Te mai vezi stând pe balta Văcărești, în neopren, și făcând poze?
Ba da, mă văd făcând asta, dar într-o arie protejată. Anul ăsta e primul în care am reușit să salvăm și copacii de la tăiere (erau tăiați în fiecare an pentru foc), așa că natura va fi tot mai puternică. Vreau să fac fotografii de natură, să surprind procesul de creștere al primului parc natural urban din țară. Misiunea nu s-a încheiat, nici cea foto, nici cea de administrare. Sper să fac parte în continuare din grupul care va gestiona acest loc.
– a consemnat Domnica Macri
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius