Ingerul pazitor

[altmariustotal catolic]

Îngerul Păzitor

 

                 

Un italo-american rezident în California, îi încredinţa Îngerului său Păzitor să îi vestească lui Padre Pio ceea ce credea că trebuie să cunoască. Într-o zi, după spovadă, îi ceruse lui Padre Pio dacă simţea într-adevăr ceea ce el îi spunea prin înger. “Iar Padre Pio i-a repetat ceea ce putine zile mai înainte îi făcuse cunoscut prin intermediul Îngerului său. Padre Lino povestea: “Stăteam rugându-mă Îngerului meu Păzitor ca să intervină pe lângă Padre Pio în favorea unei doamne ce se simţea foarte rău, dar mi s-a părut că lucrurile nu s-au schimbat deloc. Padre Pio, l-am rugat pe Îngerul meu Păzitor ca să ţi-o recomande pe acea doamnă – i-am spus şi abia l-am văzut – e posibil ca să nu fi ascultat? – “Şi ce crezi, că este neascultător ca mine şi ca tine?””

Parintele Lino povestea: Mã rugam îngerului meu pãzitor sã intervinã pe lângã Padre Pio în favoarea unei doamne care se simþea foarte rãu, dar mi s-a pãrut cã lucrurile nu s-au schimbat deloc. Când l-am vãzut pe Padre Pio, i-am spus: M-am rugat îngerului meu pãzitor, pentru cã aºa mã rugase acea doamnã, dar e posibil sã nu se schimbe nimic? Ce crezi, cã el este neascultãtor ca mine sau ca tine?

Padre Eusebio povestea: Mergeam la Londra cu avionul, contra sfatului lui Padre Pio care nu dorea să folosească acest mijloc de transport. În timp ce survolau canalul Mânecii o furtună violentă puse avionul în pericol. În teroarea generală am recitat actul de durere şi, neştiind ce să fac, l-am trimis pe Îngerul Păzitor la Padre Pio. Întors la San Giovanni Rotondo am mers să-l vizitez. “Ştrengarule” – îmi zise – “Cum eşti? Totul a decurs normal?” – “Padre, m-am speriat groaznic” - “Şi atunci, de ce nu asculţi?” – “Dar l-am trimis pe Îngerul Păzitor...” –“Dinfericire a ajuns la timp!”

Un avocat din Fano se întorcea acasă de la Bolonia. Era la volanul maşinii sale în care se afla soţia şi cei doi fii ai săi. La un moment dat, se simţea foarte obosit, ar fi voit să fie înlocuit la condus, dar fiul cel mare, Guido, dormea. După câţiva kilometri, în apropiere de San Lazzaro, a adormit şi el. Când s-a trezit a observat că se afla la o distanţă considerabilă de Imola. Plin de teamă a început să strige: “cine a condus maşina? Nu s-a întâmplat nimic?”... –Nu i-au răspuns în cor. Fiul mai mare care era lângă el s-a trezit şi a spus că a dormit foarte adânc. Soţia şi fiul mai mic, neîncrezători şi uimiţi, au spus că au constatat un mod diferit de condus, decât cel obişnuit: uneori automobilul era gata să se ciocnească cu alte vehicule, dar în ultimul moment le evita cu manevre perfecte. Chiar şi maniera de a lua curbele era diversă. “Mai ales”, spunea soţia “ne-a mirat faptul că tu ai rămas nemişcat mai mult timp şi nu ai răspuns la întrebările noastre...”, “Eu – o întrerupse soţul – nu puteam să răspund pentru că dormeam. Am dormit curs de 15 kilometri. Nu am văzut şi nu am simţit nimic deoarece dormeam... Dar cine a condus maşina?... Cine ne-a ferit de catastrofă?... După câteva luni,  avocatul s-a dus la San Giovanni Rotondo. Padre pio, abia l-a văzut, i-a pus o mână pe umăr, zicându-i: “Tu dormeai şi Îngerul Păzitor îţi conducea maşina.” Misterul a fost descoperit.

O fiică spirituală a lui Padre Pio traversa un drum de ţară care ar fi condus-o la Conventul capucinilor, unde o aştepta însuşi Padre Pio. Era una din acele zile de iarnă, înălbite de fulgii mari de zăpadă care cădeau pe pământ, făcând şi mai greoi drumul. De-a lungul străzii, total înzăpezite, doamna avu certitudinea că nu ar fi ajuns la timp la întâlnirea cu fratele. Plină de credinţă, îl însărcină pe Îngerul ei Păzitor să-l înştiinţeze pe Padre Pio că din cauza timpului nefavorabil, va sosi cu destulă întârziere. Ajunsă la convent a putut constata cu mare bucurie că fratele o aştepta în spatele unei ferestre , de unde, surâzând, o saluta.

Cateodata, Padre Pio, in sacristie, se oprea si saluta chiar sarutand pe cate un amic sau fiu spiritual iar eu, povestea cineva, privind cu sfanta invidie la acel norocos, imi spuneam mie insumi: “ Fericitul!... daca as fi eu in locul lui! Fericitul!” In 24 decembrie 1958 eram in genunchi, la picioarele lui, pentru spovada. La sfarsit, il privesc si in timp ce inima imi batea plina de emotie am indraznit sa spun: “Padre, azi e Craciunul, pot sa va fac urarile dandu-va un sarut? Iar el, cu o amabilitate care nu poate fi asternuta pe hartie ci doar imaginata, mi-a suras si mi-a spus:”Grabeste-te, fiule, nu ma face sa pierd timpul!” si m-a imbratisat. L-am sarutat si ca un porumbel, vesel, mi-am luat zborul spre iesire plin de bucurii ceresti. Si ce sa povestesc despre bastoanele in cap? De fiecare data, inainte de a pleca de la San Giovanni Rotondo doream un semn preferential. Nu numai binecuvantarea sa dar si doua bastonate in cap, in semn de mangaieri paterne. Trebuie sa subliniez ca niciodata nu m-a lipsit de aceste gesturi iar eu, ca un copil, eram bucuros sa le primesc. Intr-o dimineata, eram multi in sacristia micii biserici si in timp ce Padre Vincenzo, cu voce puternica si cu severitatea-i cunoscuta, ne invita spunand: “nu va impingeti ... nu strangeti mana lui Padre .. retragetiva!”, eu indispus, am repetat ca pentru mine:”Voi pleca, de data asta, fara bastoanele in cap “ Nu voiam sa ma resemnez si am inceput sa ma rog la Ingerul Pazitor ca sa fie el mesagerul meu si sa-i repete  lui Padre Pio textual:”Padre, eu plec, doresc binecuvantarea si cele doua bastoane pe cap ca intotdeauna. Unul pentru mine si unul pentru sotia mea. “Faceti loc, faceti loc”, repeta Padre Vincenzo timp in care Padre Pio a inceput sa vina. Eu eram nerabdator. Il priveam cu tristete. Iata, se apropie, imi surade si primesc inca o data cele doua bastoane si chiar si mana ca s-o sarut. – “ Ti-as da multe bastoane tie, multe!” Asa mi-a spus prima data.

O femeie era asezata in piata bisericii capucinilor. Biserica era inchisa. Era tarziu. Femeia se ruga in gand si repeta in inima sa: “Padre Pio, ajuta-ma! Ingerul meu, mergi la Padre si spune-i sa vina in ajutorul meu pentru ca altfel sora mea moare!”. De la fereastra de sus se auzi vocea lui Padre Pio:”Cine ma cheama la ora asta? Ce e?” Femeia a povestit despre boala surorii sale, Padre s-a deplasat prin bilocatie si a vindecat bolnava.

O persoana i-a spus lui Padre Pio:” - Eu nu pot sa vin mereu la dumneavoastra. Salariul meu nu-mi permite cheltuieli pentru calatorii atat de lungi.” Padre Pio i-a raspuns: “ Si cine ti-a spus sa vii aici? Nu ai Ingerul tau pazitor? Ii spui ce vrei, il trimiti aici si vei avea imediat raspunsul”.

Padre Pio cand era preot tanar ii scria confesorului sau spunand: “ noaptea chiar inaninte de a inchide ochii, vad deschizandu-se in fata mea Raiul. Inveselit de aceasta viziune, dorm cu un suras  dulce de beatitudine pe buze si intr-un calm perfect asteptand ca micul meu prieten din copilarie sa vina sa ma trezeasca si astfel sa inaltam laudele pentru placerea inimilor noastre”.

Intr-o zi veni parintele Alesio la Padre Pio tinând în mâna niste scrisori si voind sa obtina niste lamuriri. Padre Pio l-a întrerupt sec: nu vezi ca sunt ocupat ? Lasa-ma în pace ! Pr.Alessio s-a retras cu umilinta. Padre Pio si-a dat seama de acest lucru, îl chema mai târziu la el si-i zise:“N-ai remarcat îngerii care ma înconjoara ? Ei sunt îngerii pazitori ai fiilor mei duhovnicesti. Au venit si mi-au adus mesajele lor iar eu ma pregateam sa le raspund.“

Un medic l-a întrebat pe Padre Pio:“In jurul Dvs. sunt o multime de îngeri. Nu va deranjeaza totusi ? Nu, raspunde Padre Pio, ei sunt foarte docili“.

Odata Padre Pio spuse unui om:“Ne vom ruga pentru mama Dvs. Ingerul ei pazitor mi-a zis ca va fi cu ea“.

Unul din fii sai spirituali spunea odata:“Padre Pio asculta totdeauna pe cei care apeleaza la el“. Intr-o seara o grupa cunoscuta de oameni vizita biserica San Giovanni Rotondo si vorbeau despre harurile pe care voiau sa le ceara prin intermediul îngerilor lor pazitori. A doua zi, dupa sf. Liturghie, Padre Pio zâmbind, îi mustra cu amabilitate:“Nu ma puteti lasa în pace nici noaptea ?“ Au inteles imediat ca rugaciunile lor au fost ascultate.

Un alt om îl întreba pe Padre Pio:“Chiar poti auzi ce-ti vorbeste îngerul pazitor? Pio raspunse: Sigur ca da sau credeti ca sunt neascultatori ca Dvs ? Trimite-l pe îngerul tau pazitor la mine!“

Nu trebuie sa-mi scrii, nu-ti pot raspunde întotdeauna. Trimite-mi-l pe îngerul tau pazitor. Asa pot face orice pentru tine.

Ingerul pazitor mi-a povestit câte ceva despre tine. Am inteles lipsa ta de încredere.

Daca-l invoci pe îngerul tau pazitor, el te va lumina si te va calauzi. Din acest motiv l-a asezat Domnul lânga tine. Foloseste-te de el.

Daca misiunea îngerilor este mare, misiunea mea e sigur mai mare caci el este ca un profesor pentru mine ajutându-ma sa învat si celelalte limbi.

Trimite îngerul tau pazitor la mine. El nu are nevoie de bilet de tren iar încaltamintea lui nu se rupe..

Ingerul pazitor este la dispozitia tuturor, mai ales pentru cei parasiti si singuratici.

Într-o zi, în mânăstire, Părintele Pio ședea în grădina de lângă chilia lui. Părintele Alessio Parente, datorită faptului că erau singuri în grădină, i-a cerut sfatul în legătură cu un răspuns pe care trebuia să-l dea la o scrisoare pe care o primise. Dar Părintele Pio i-a spus pe un ton aspru: „Lasă-mă te rog în pace. Nu vezi că sunt ocupat?“ Sincer vorbind, Părintele Alessio nu vedea pe nimeni prin jur și nu a spus nimic, dar s-a gândit: «De ce a spus asta dacă nu este nimeni pe aici? Doar răsfoiește rozariul.» Știind ce gândește Părintele Alessio, Părintele Pio i-a replicat: «Ai văzut toți acei îngeri păzitori ai fiilor mei spirituali care stăteau în fața mea? Ei vin și pleacă fără să mă lase singur un moment.» În orice caz, el nu a ezitat să-i dea Părintelui Alessio răspunsul pe care îl aștepta. ” Îngerul păzitor obișnuia să-l ajute pe Părintele Pio în lupta sa împotriva Diavolului. Într-o scrisoare  de-a Părintelui Pio către părintele său spiritual, putem citi: „Cu ajutorul îngerului meu păzitor am putut să citesc scrisoarea pe care mi-ai trimis-o. Tot el m-a sfătuit să stropesc plicul cu agheasmă înainte de a-l deschide. Diavolul vrea să mă învingă, dar va fi nimicit. De asemenea, îngerul păzitor mă asigură că Dumnezeu este cu noi. Noaptea trecută, Diavolul mi s-a arătat în chipul starețului mânăstirii și mi-a spus să nu îți scriu nici o scrisoare, pentru că este împotriva legământului de sărăcie și, de asemenea, o piedică serioasă în calea perfecțiunii. Dragul meu Părinte, îmi mărturisesc slăbiciunea, și am plâns mult pentru greșeala de a crede că acest lucru este adevărat. Nu mi-a trecut prin gând nici o clipă că ar fi putut fi o înșelătorie diavolească, dar îngerul meu păzitor mi-a deschis ochii asupra acestei minciuni. Numai Isus Hristos știe cât m-am străduit să mă las convins. Acest prieten al copilăriei mele, Îngerul Păzitor, întotdeauna s-a străduit să mă ajute și să-mi semene speranță în suflet.” (Ep. 1, p. 321). Îngerul Păzitor obișnuia să traducă în limba franceză pentru Părintele Pio, care nu studiase niciodată această limbă. Odată, PărinteleAgostino l-a întrebat pe  Părintele Pio: „Poți să mă lămurești asupra unui lucru, te rog: cine te-a învățat limba franceză ? Căci ție nu ți-a plăcut nicio dată această limbă, dar acum îți place.”  (scrisoarea din data de 20.04.1912) Îngerul Păzitor obișnuia de asemenea, să traducă în limba greacă pentru Părintele Pio. Preotul din  Pietrelcina (orașul din care venea Părintele Pio) i-a trimis o scrisoare Părintelui Pio, scrisă în limba greacă întrebându-l pe parcursul scrisorii: „Ce părere ai despre această scrisoare? Poate că Îngerul tău Păzitor te va ajuta să o citești.” Referitor la această întâmplare, acest preot a făcut o declarație oficială: „Pietrelcina, 25 August 1919. Declar sub jurământ că după primirea scrisorii, Părintele Pio mi-a tradus literal conținutul scrisorii. L-am întrebat pe Părintele Pio cum de a fost posibil ca el să citească această scrisoare, din moment ce nu a studiat în viața lui alfabetul grecesc. La care el mi-a răspuns: «Știi,  Îngerul Păzitor mi-a tradus-o.»…”

În scrisorile Părintelui Pio se poate citi: „Îngerul Păzitor a venit să mă trezescă pentru ca să ne rugăm împreună lui Dumnezeu în zorii zilei.” (Ep. 1, p. 308) Odată  Părintele Pio s-a plâns Îngerului Păzitor, iar acesta i-a răspuns: „Dragul meu, mulțumește-i lui Isus pentru că El te-a pus să treci printr-o asemenea încercare. Văd cu bucurie și emoție ceea ce Isus face cu tine. Și sunt bucuros să te văd trecând prin această încercare, pentru că este înspre binele tău. Isus l-a lăsat pe Diavol să se apropie de tine, pentru că El dorește ca tu să fii asemeni Lui atunci când s-a chinuit în Deșert, în Grădină și pe Cruce. Nu te îngrijora, sunt lângă tine.” (Ep. 1, p. 330-331)

 

 

[CIOBOTARIU MARIA]

Cu deosebit interes !

[Convergențe - Lumina]

Regret ca, datorita dimensiunilor mari in original, nu poate fi vizualizat complet acest articol!

[Virginia Stanciu]

Nu se vede o parte din text, dar esentialul nu lipseste. Multumiri.