Înfricoșate veaste aduc domniilor voastre

[Letopiseț]

https://www.facebook.com/Letopiset/posts/2760686160705005?__xts__%5...

Letopiseț

Înfricoșate veaste aduc domniilor voastre- că la ceasurile vecerniei au eșit boiar Vela naintea norodului cu ucaz ostășesc; deci au cetit den acesta întâi stătătorul Vorniciei Dinlăuntru iară tot natul s-au spăimântat de așa legiuire, că au căutat și au adeverit împreună cu toți dregătorii domniiei sale, în rândul acestora aflându-se și boiar Arafatul, cumcă norodul are să șadză bland la locurile lor și n-are să se mai preumble fară căpătâi prin prăvălii. Deci đice înfricoșată legiuirea cumcă, întru zădărnicirea molimei den Chitai, de mâine încolo au să se ferece cu șapte lacăte înfricoșătoarele bolnițe de măsele, afară numai când te dai de ceasul morții de durere; ci au mau pus lacăt de nu-l deschide nice iarba fiarelor și pre prăvăliile cele mari de le đice “moale”, afară numai de locurile unde vând acestea de-ale gurii au doftorii, pentru oameni au pentru dobitoace. Ci nu numai că au rânduit aceștia ferecarea prăvăliilor și a locurilor de caznă a rostului, ci au hotărât cumcă mai mult de trei inși nu iaște legiuit a te aduna, afară numai de lăcuiesc aceștia în aceleși bordei. Iară între ceasurile șase ale utreniei și orele đece ale vecerniei, au dat aceștia sfat ca omul să nu easa den bordei mai departe de a-și dezmorți picioarele, au de a-și duce câinele la umblătoare (că mâțele se grijesc singure de aceasta), au să ia de-ale gurii pentru dânșii au dobitoace de-i lovește foamea, au să meargă la bolniță de dă preste dănșii molima cununii au altă molimă au li se rupe apa, au de au mort, au de se duc la truda de đi cu đi, aceia carii nu pot trudi den liniștea chiliei așa cum trudește hronicarul Letopisețului.

Iară când se lasă întunerecul, nu i se îngăduie norodului a colinda pre uliță fără rost, deci de te oprește potera iaște trebuincios a-i đice fără tăgadă ce nevoi te-au scos den casă, ale dumitale au ale dumnealui cânelui. Ci mâțele, dupre legea lăsată de la Domnul, au dezlegare de a colinda dupre voia sufletului lor, mai ales acmu în vremea împreunării, căci altfel cum am avea mâțișori? Numai noi, suflarea omenească, nu avem îngăduința a ne mai împreuna afară de nevasta ce-o au în casă aceia de n-au avut norocul liniștei.

Ci au mai đis aceștia că la Svânta Besearecă au să slujească doar preoții în Svântul Altar, iară credincioșii au să ramâie la casele lor ascultând Liturghia den depărtare; iară cuminecătură au să primească bolnavii la bordeiele lor, iar de vroiesc unii să se însoare, mai mult de opt oameni nu pot intra în besearecă.

Ci au mai pus aceștia legiuire, ca aceia ferecați cu bănuială de boală de au călătorit den țeri lovite de molimă să nu carea cumva să easă den locul unde zac, că îi paște gloabă mare ba chiar temnița. Că au trimes Domnul pacoste preste noi toți lotrii și calicii și desfrânatele carele au plecat în alte țeri, iară în đilele carele s-au scurs s-au înturnat aceste paseri călătoare să se oblojească,măcar că n-au plătit dările către eforia boalelor, deci mulți dentre aceștia iaște cu putință a ne molipsi și pre noi cu înfricoșată molima.

Ci de n-are să binevoiască norodul să șadă liniștit în casele lor, ba are să-i mănânce în censtitele cururi să se preumble prin cetate întâlnindu-se cu alt norod și amirosindu-le răsuflarea, iaște cu putință să se înrăutățească molima den molipsire, deci iaște cu putință și să ne lege stăpânirea de glie cacum au făcut-o Mihai Vodă Viteazul, carele đicea cum “care pe unde va fi, acela să fie rumân veşnic unde se va afla”. Deci de așa soartă bunul Dumneđeu să ne ferească, ba – cum đice vornicul – să blagoslovească Domnul țeara Românească, amin.

[Letopiseț]

Petronel Stanciu 

Să blagoslovească Domnul țeara Românească, să blagoslovească, da' mai iaște trebuincios și de norod, că Nicolae Steinhardt, ovreul, đicea: „Un singur lucru nu poate Dumnezeu: să ne mântuiască fără consimțământul nostru.“