Folosim scrisul în fiecre zi: tăstăm mesaje, redactăm articole, eseuri, lucrări dar și scrisori de dragoste, mâzgălim jurnale și liste de cumpărături. Așa cum spune un proverb latin: „Verba volant, scripta manent” scrisul e singurul care rezistă trecerii timpului. De la banalele scrijelituri pe băncile școlii până la marile romane ale literaturii universale scrisul poartă o poveste ce nu vrea să fie uitată. Dar cum s-a născut scrisul?
Primele forme de scriere sunt desenele din era preistorică care deși sunt la granița dintre artă și scriere reprezintă cea dintâi încercare de a păstra pentru generațiile viitoare istoria vănătorilor din paleolitic. Cercetările au demonstrat că la vremea când picturile erau realizate cu degetele și cu peneluri din fibre vegetale sau de lemn, homo sapiens apăruse deja. Pentru a putea fi absorbită culoarea, se foloseau materiale ca păr de animale sau mușchi vegetal. Singurele culori folosite erau ocrul în toate nuanțele sale, de la galben la brun aurit, dar și culoarea cărbunelui de lemn. Pentru că la vremea aceea oamenii erau vânători picturile reprezintă animale.
Peștera Lascoux din Franța este un exemplu renumit al artei preistorice , care a fost denumită protoscriere.
Scrierea cuneiformă
Sumerienilor li se atribuie cea mai veche scriere din lume. La începuturi desenau imagini pe tăblițe mici de argilă. Cu timpul scrierea s-a transformat în simboluri în formă de ace sau de cuie, de unde și denumirea acestui sistem. Colecțile de tăblițe descoperite la sfârșitul secolului XIX formează cea mai veche bibliotecă din lume, care conține și cel mai antic manual de medicină. Sumerienii sunt primii care redau în scris limbile vorbite pe întreg teritoriu al statului. În total sumeriana se compunea din 500 de semne: logograme și silabe. Logogramele erau
semnele- cuvinte care reprezentau un obiect sau o acțiune. Cu timpul acestea sunt înlocuite cu simboluri abstracte inscripționate pe lutul moale cu vârful unei trestii.
Orientarea scrierii se făcea vertical, de la dreapta la stânga; odată cu creșterea dimensiunii tăblițelor, scrierea se făcea pe orizontală de la dreapta la stânga. Scribii exercitau o meserie grea deoarece pentru a te perfecționa în scrierea tuturor semnelor, care uneori erau polivalente, dura foarte mulți ani. Ei aveau o poziție socială privilegiată și pentru că nu voiau ca altă parte a populației să aibă același tratament, au complicat scrierea sumeriană și au făcut și mai greu accesul la cultură.
Scrierea hieroglifică
În Egipt, scrierea a fost influențată de obsesia pentru viața de dincolo a civilizației antice. Scrierea a fost utilizată pentru textele magice ale defuncților, care îi apărau în lumea de dincolo- Lumea lui Osiris. Așa că pe malul Nilului scrierea s-a dezvoltat rapid și a devenit o adevărată artă, practicată cu profesionalism de scribi. Dincolo de Textele Piramidelor, Textele Sarcofagelor sau Cartea Morții, scrisul a susținut și monarhia egipteană, deoarece înregistrările acțiunilor faraonilor au avut rolul de a le consolida puterea.
Egiptul cunoaște ca primă formă de scriere hieroglifele. Acestea erau un sistem lingvistic care alătura ideograma (semn-cuvânt) și semnul fonetic (semn-sunet). Cu toate că existau suficiente semne pentru a scrie orice, nu a fost realizat un alfabet. Hieroglifele au ornat obiectele funerare și construcțiile monumentale ale conducătorilor, dar durata de executare a acestor semne era foarte mare. De aceea pentru scrierea cotidiană a apărut un tip simplificat de semne, denumit de greci scrierea hieratică, care spre sfârșitul evoluției sale a fost folosită doar pentru textele religioase.
Cele două forme de scriere enumerate anterior coexistă pentru o perioadă de timp îndelungată.
În ultimele secole ale civilizației, scrierea hieratică a fost înlocuită cu o altă scriere mult mai rapidă din punct de vedere al execuției: demonica. La început a fost utilizată doar pentru documentele private, dar cu timpul s-a impus în sistemul oficial și a fost forma de caligrafiere specifică perioadei ptolemeice și a celei romane.
Datorită posibilității oferite de papirusul care creștea în mlaștinile Nilului, egiptenii și-au dezvoltat scrierea pe hârtie de papirus, care rezista mai mult decât tăblițele de argilă și a ajutat la perpetuarea complicatelor caractere hieroglifice pe toată durata civilizației. Scribi aveau un rol important în imortalizarea curții regale și de aceea beneficiau de un tratament preferențial, cum ar fi faptul că nu trebuiau să se alăture armatei.
Primul alfabet
Nu se cunoaște cu exactitate unde și de cine a fost inventat alfabetul. Unii cercetători sunt de părere că primele forme de litere au fost derivate din scrierea hieroglifică. În zona mediteraneană evoluția scrierii a atins punctul maxim când s-a concretizat un sistem cu 20-30 de litere care permitea descompunerea și scrierea unei limbi.
La jumătatea mileniului al II-lea î.Hr, sunt prezente două forme de alfabet: cel cuneiform din Ugarit (acum Siria) și cel linear fenician.S-a crezut mult timp că alfabetul fenician, care datează din 1.000 î.Hr ar sta la apariția multor alfabete actuale precum cel latin, grec și ebraic, dar această ipoteză a fost abandonată după descoperirea alfabetului din Ugarit în 1920. Atunci, au fost descoperite tăblițe de argilă datând fie din secolul al XV-lea î.Hr., fie din 1300 î.Hr. Unele erau inscripționate cu o formă de scriere cuneiformă cunoscută și altele cu o scriere necunoscută.
De la Grecia la China Antică
Majoritatea cercetătorilor cred că alfabetul grecesc s-a format după adoptarea celui fenician. Primele inscripții grecești datează din 770-750 î.Hr. și corespund unor caractere feniciene. Noutatea alfabetului grecesc este dată de faptul că există semne diferite atât pentru consoane cât și pentru vocale. Odată cu extinderea Imperiului lui Alexandru Macedon, cultura grecească se răspândește în tot bazinul mediteranean. Biblioteca de la Alexandria, înfințată în 300 î.Hr. a adunat la un loc manuscrisele marilor gânditori grecești, dar care au dispărut odată cu incendiul care a mistuit Biblioteca în 391 î.Hr. Atunci multe papirusuri care puteau spune povestea alfabetului, dar și a înțelepciunii grecești au fost pierdute pe vecie.
În spațiul cuprins de Imperiul Roman, s-au găsit semne ale pătrunderii alfabetului micenian, dar apariția scrierii alfabetizate a apărut între sfârșitul secolului VIII și secolul VII î.Hr. Din alfabetul calcidezilor (originari din insula Euboea, Grecia) a apărut alfabetul etrusc. Romanii au preluat alfabetul calcidezilor, dar nu se știe dacă prin intermediul etruscilor sau nu.
Primele inscripții cu scriere chineză sunt datate în 1.500 î.Hr. și prezintă ideograme nemaiîntâlnite în alte spații antice. Evoluția scrierii chineze este complicată și este marcată de diferite schimbări în forma caracterelor. Limba vorbită s-a despărțită în multe dialecte, scrierea fiind singura care a ajutat la comunicarea între spațiile divizate lingvistic.
Cele mai vechi dovezi de scriere din Europa au fost găsite în România
Cea mai veche scriere din Europa și poate și din lume este cea de pe Tăblițele de la Tărtăria, județul Alba. Acestea sunt 3 plăcuțe din lut: două sunt găurite și a treia are o formă de scris pictografică, reprezentată de o capră. Determinările, e adevărat indirecte, au datat tăblițele în 5.000 î.Hr, cu mult înainte de scrierea sumeriană. Din cauza faptul că tăblițele au fost arse în cuptor și conținutul de carbon este prea mic, nu se poate realiza o analiză exactă. De aceea părerile sunt împărțite în două tabere. Unii consideră că plăcuțele discoidale de la Tărtăria ar fi niște falsuri, iar alții tind să creadă că scrierea s-a inventat în sud-estul Europei și nu în Mesopotamia. Mai sunt și cei care cred că obiectele au fost aduse din Orientul Apropiat în urma unor relații economice sau de oricare alt tip.
Alte tăblițe asemănătoare cu cele românești au fost descoperite în sud-estul și nord-vestul Bulgariei, dar despre ele se cunoaște că ar proveni din mileniul III î.Hr.
Descifrarea Tăblițelor de la Tărtăria este imposibilă, deoarece, chiar dacă s-ar cunoaște fonetica semnelor, combinațiile de cuvinte sunt nenumărate și ar fi poate nevoie de un număr minimal de zeci sau chiar sute de tăblițe pentru a decodifica limba.
Dezvoltarea scrierii diferă în funcție de spațiul în care s-a produs și a ajutat la progresul societății. Astfel s-a schimbat fața lumii și prin evoluții complexe și de durată alfabetele și sistemele de scriere s-au perfecționat până în la formele pe care le cunoaștem azi. Acum, scrierea se împarte în funcție de familii de limbi și vorbește despre parcursul istoric al fiecărui popor.
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius