In Memoriam Titanul de la Văleni. Nicolae Iorga, despre „Cele trei Dobrogi pe care le-am găsit”

[altmariuscultural]

https://www.ziuaconstanta.ro/fondul-documentar-dobrogea-de-ieri-si-...

27 Nov, 2020 00:00 Simona ANGHEL

Savant, istoric, critic literar, dramaturg, poet, memorialist, istoric al artelor, politician şi academician, recunoscut ca fiind un veritabil spirit enciclopedic al culturii române, Nicolae Iorga avea să fie ridicat de un grup de legionari şi ucis, pe 27 noiembrie 1940, lângă Strejnic (județul Prahova). La aflarea veștii despre asasinarea lui, 47 de universități şi academii din întreaga lume au arborat drapelul în bernă.
 
Născut pe 6 iunie 1871, la Botoșani, Nicolae Iorga a fost de la bun început cel mai implicat politician în rezolvarea problemelor existente, la acea vreme, în Dobrogea, din calitatea sa de parlamentar (numit în anul 1905).
Marele istoric român a fost prezent de numeroase ori în Dobrogea, și înainte de Primul Război Mondial. A fost surprins și fermecat de multi-culturalitatea acestui tărâm exotic, i-a întrevăzut potențialul extraordinar, s-a îndrăgostit de extraordinarul patrimoniu istoric, dar în același timp a criticat cu severitate problemele existente aici, atitudinea unora dintre locuitori, lipsa de unitate națională, indiferența.
 
Într-un discurs din 21 martie 1909, intitulat "Drepturile dobrogenilor" Iorga scria: „Avem noi în Dobrogea prea mulți români? Eu sunt convins că avem prea mulți neromâni. Și cred în existența  primejdiei străine în Dobrogea... Și trebuie să cheltuim încă multă muncă culturală pentru trezirea conștiinței naționale - la unii, și pentru împiedicarea conștiinței naționale dușmană nouă - la ceilalți (n.a. face referire îndeosebi la agenți și spioni ai Rusiei, infiltrați în județul Tulcea), până când Dobrogea să înceapă viața ei normală".
 
În lucrarea sa „Parlamentarul Nicolae Iorga despre Dobrogea I (1907-1913)”, Dan Prodan titrează: „Prin intervențiile sale, Dobrogea nu a mai fost ignorată, așa cum se obișnuise ani buni, iar locuitorii acestei provincii au reușit (chiar dacă treptat) să obțină drepturile ce li se cuveneau, egale cu cele ale românilor din alte provincii ale regatului. În anii de dinaintea Primului Război Mondial, prin discursurile sale, el a promovat o politică națională realistă, în conformitate cu interesul național român”.
 
„Dobrogea, în limitele strâmte ale teritoriului ei, are un întreit caracter”

În revista „Analele Dobrogei”, anul 3, nr. 1 din 1922 pe care o găsiți spre lectură în Biblioteca digitală ZIUA de Constanța, Nicolae Iorga se regăsește cu un articol intitulat „Cele trei Dobrogi pe care le-am găsit” și pe care l-a publicat mai întâi în „Neamul românesc” nr. 35 și 36 din 13 și 15 februarie 1919.
„Dobrogea, în limitele strâmte ale teritoriului ei, are un întreit caracter, care lămureşte rostul deosebit al desvoltării sale istorice şi al populaţiei sale într'o vreme mai apropiată.
De o parte este litoralul Marii, ai cărui locuitori şi a cărui soartă politică sunt în legătură cu vicisitudinile stăpânirii în Marea Neagră. Într'o vreme mai depărtată erau aici colonii ioniene şi doriene. Rămăşiţele acestei vechi populaţii s'au păstrat, cu întreruperile şi noile afluxuri care se pot uşor închipui, de-a lungul evului mediu. Cât despre stăpânirea maritimă, ea a aparţinut până în veacul al XIV-lea Bizantinilor, căci n'a fost niciodată vre-o flotă bulgărească în apele Pontului Euxin.
De altă parte este malul drept al Dunării, care, aici mai mult decât aiurea în cursul său de la Orşova încoace, cuprinde acelaşi neam ca şi cel care, din
depărtatele zile ale Dacilor şi ale coloniştilor romani, cu cari cei d'intâiu au trebuit să locuiască împreună după cucerirea lui Traian, a avut posesiunea necontenită a malului stâng. Dacă Bizantinii, stăpâni, pe urma înaintaşilor lor romani, ai fortăreţelor ce păziau malul, au putut să-şi întindă o influenţă politica asupra şesurilor muntene din faţă, prezenţa lor în aceste castele întărite n'a avut nici un efect asupra naţionalităţii locuitorilor Dobrogii dunărene, cari au trecut prin aceleaşi fase ca şi vecinii şi fraţii lor, cu cari au fost necontenite schimburi de populaţie.
 
CITEȘTE INTEGRAL REVISTA ANALELE DOBROGEI AN 3 NR. 1/1922
 
Şi, în sfârşit, între Iitoralui Mării şi malul dunărean este un mare drum militar, întrebuinţat într'un chip cu totul sporadic şi pentru negoţ. Acest drum, de Ia lsaccea sau de la Tulcea, prin Babadag către acel Bazargic, pe care Ioan lonescu, care a cercetat aceste ţinuturi în 1850, îl califică de Malines balcanic din causa centrului de căi de comunicaţie pe care le reprezinta, nu exista pe vremea bizantină, când circulaţia mărfurilor se făcea numai pe Mare, din pricina barbarilor. Acest drum n'a fost practicabil decât în ceasul când cei din urma dintre acești barbari rămaseră stăpâni ai țării întregi, de Ia Dunăre la Mare, când dominația turcilor otomani înlătură ultimele resturi ale înrâuririi politice creştine. Pentru a întreţinea şi, la întâmplare, a apăra acest drum, pentru a fi la îndemâna nevoilor ce aveau călătorii şi ostaşii, colonii au fost aşezate în veacul al XV-lea Turci, după
1600 Tătari, iar în ultimul timp, pe la Bazargic, şi Arabi (să se compare stabilirea de Cerchesi musulmani în interiorul Bulgariei). Raţiunea lor de a fi, chezăşie de păstrare şi chiar de progres, se găsia în durata acestei căi militare şi comerciale care-i adusese, aici ca şi în Macedonia şi în alte părţj europene ale Imperiului otoman. Această cale încetând, decăderea începu încă de la sfârşitul veacului al XVI-lea şi mai ales de la începutul veacului trecut; aceasta explică marele număr de sate părăsite, care a fost
constatat către 1850 de acelaşi Ionescu, sate care se regăsesc în parte pe harta lui Rigas, o jumătate de veac înainte. Când Turcia modernă trebui să părăsească provincia, mulţi dintre aceşti colonişti mahometani părăsiră vetrele lor; alţii rămaseră, dar numai pentru o decădere care nu putu să fie împiedecată nici de larga toleranţă, nici de sprijinul real şi simpatic al Statului român, care culese în acest punt moştenirea Sultanilor, reîntrând în vechile drepturi ale principatului muntean şi ale rasei”.
 
#Citește mai departe în Analele Dobrogei an 3, nr. 1 1922
 
Dacă în urmă cu 122 ani pionierul culturii românești în Dobrogea, Petru Vulcan, inaugura prima bibliotecă publică la Constanța, pe 23 noiembrie 2017, printr-o onorantă coincidență, cotidianul ZIUA de Constanța, conștient de rolul său pe tărâmul cultural dobrogean, a inaugurat prima BIBLIOTECĂ DIGITALĂ - Fondul Documentar „Dobrogea de ieri și de azi“.