In memoriam SEBASTIAN BARBU BUCUR (6 februarie 1930 – 1 aprilie 2015)

[altmarius]

 

Publicat: Ieri, 19:54

Maestrul SEBASTIAN BARBU BUCUR a murit…

Dincolo de prestigiul profesional extraordinar (caci este, alaturi de Titus Moisescu, unul dintre uriasii bizantinologi din cea de-a doua jumatate a veacului trecut), ma leaga de domnia sa amintiri extraordinare.

In primul rand, efortul urias pe care l-a facut intru intemeierea Sectiei de Muzica religioasa la UNMB, mai bine spus sectia de muzica psaltica. Acolo, in 1990 ne-am adunat tineri si foarte tineri, laici si seminaristi, preoti sau cantareti … in prima generatie de bizantinologi postdecembrista. Iar Maestrul venea, greu si neobosit, cu servieta doldora de partituri in notatie neumatica si europeana. Tone de partituri s-au pierdut in nebuniile noastre, ratacite prin pupitre sau uitate pe holuri. Neabatut, ne aducea intotdeauna partituri noi, sa avem dupa ce citi si paralaghisi…
Bineinteles ca ne amuzam copos cu acel “ni-vu-di-vu-niii” adica do-mi-sol-si-dooo, banalul arpegiu vest european botezat dupa traditia greceasca. Toate nebuniile noastre s-au dus, insa temelia asternuta de Maestrul SEBASTIAN BARBU BUCUR a ramas.

A lasat in urma sa zeci de tomuri care prezinta si analizeaza CREATIA ROMANEASCA in hotarele noastre sau pe Sfantul Munte Athos.

A lasat o clasa de muzica bizantina condusa acum de discipolii sai dragi.

A lasat in urma pasiunea extraordinara pentru valoarea si frumusetea muzicii noastre plazmuita din ceaslov, fum de tamaie, rugaciune, senin, strana, stalp de altar, pridvor plin cu colaci, licar de lumanari aprinse intru odihna celor dragi sau pentru sanatatea celor vii si privire ridicata smerit catre icoane, ferestrele noastre catre Dumnezeire.

Fotografia pe care am ales-o este ultima realizata cu Domnia sa, in 11 dec 2013 cand l-am invitat in Oaza de muzica unde ne-am strâns cativa dintre discipolii sai:Valentin Marin (manager Radio Antena Satelor), Virgil Ianţu, Nicolae Gheorghiţă (conferenţiar la UNMB şi ofiţer de muzică la Serviciul Muzicilor Militare), Elena Chircev (prof.univ la Academia de Muzica” Gh. Dima” din Cluj Napoca), Dan Stonescu (tenor în Corul Academic Radio)

Pentru tot ce a facut Domnia sa pentru noi.. si pentru toate amintirile dragi pe care le am …ii inchin acum una dintre rugaciunile invatate la cursurile sale, Troparul glas I.

Mantuieste Doamne poporul Tau
Si binecuvinteaza mostenirea Ta
Biruinta binecredinciosilor crestini
Asupra celui potrivnic daruieste
Si cu crucea Ta pazeste pe poporul Tau!

Sorina Goia

*****

SEBASTIAN BARBU BUCUR 

(6 februarie 1930 Talea,  jud Prahova- 1 aprilie 2015,Bucureşti)

Arhidiacon, profesor universitar, compozitor,

protopsalt, muzicolog-bizantinolog, dirijor 

 

STUDII:

 A absolvit Școala de Cântăreți Bisericești din Mănăstirea Căldărușani (1941-1945) unde i-a avut ca profesori de Muzică Bisericească și Tipic pe Silvian Nistor și Chiril Arvinte, apoi Seminarul Teologic Monahal, Mănăstirea Neamț (1948-1952) cu Atanasie Dinică și Victor Ojog (Muzica Bisericească), Institutul Teologic Universitar București (1953-1957), cu profesorii de elită: Nicolae Lungu (Muzica Bisericească), Ene Braniște (Liturgică și Tipic), Teodor M. Popescu (Istoria Bisericii Universale), Gheorghe Moisescu (Istoria Bisericii Române), Dumitru Stăniloae (Dogmatica) și Iustin Moisescu (Studiul Noului Testament). În anul 1950 este călugărit la Mănăstirea Cheia, jud. Prahova. În anul 1952, este hirotonit diacon iar în 1959 arhidiacon pe seama aceleiași mănăstiri. Între anii 1957-1963 urmează Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu” din București, fiind studentul maeștrilor Victor Iusceanu și Ioan Șerfezi (teorie-solfegii), Gheorghe Dumitrescu (armonie), Zeno Vancea (contrapunct), Tudor Ciortea (forme muzicale), Emilia Comișel (folclor), Dumitru Botez și Ion Vicol (dirijat și ansamblu coral). Urmează cursurile de specializare la Conservatorul macedonean de Muzică Bizantină din Tesalonic (1983-1985) cu Dimitrie Surlatzis (muzică psaltică). Este licențiat al Facultății de Teologie din București, cu teza: Școala de psaltichie din Buzău, centru al cultivării și dezvoltării muzicii psaltice la români; doctor în muzicologie-bizantinologie al Conservatorului de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca, cu teza: Cultura muzicală de tradiție bizantină pe teritoriul României în secolul XVIII și începutul secolului XIX și aportul original al culturii autohtone (1982), avându-i ca îndrumători pe profesorii univ. dr. Sigismund Toduță și Romeo Ghircoiașiu. Este Diplomat al Conservatorului din Tesalonic (calificativul Arista, 1985). A îndeplinit funcțiile de cântăreț bisericesc, dirijor și profesor de muzică la Mănăstirea „Plumbuita” și Mănăstirea „Antim” din București (1952-1953); profesor de muzică bisericească și dirijorul corului de la Seminarul Teologic din Mănăstirea Neamț (1957-1959); profesor de muzică la Complexul Școlar de Construcții-Montaj din București (1960-1963), Școala de Muzică nr. 5 și lector la catedra de Paleografie muzicală bizantină a Conservatorului de Muzică „Ciprian Porumbescu” (1970-1973); conferențiar (1990-1993) și prof. univ. din 1993 până la pensionare (2000), apoi profesor consultant. Din anul 1996 este profesor îndrumător de doctorat. Este dirijorul Formației de Muzică Bizantină „Psalmodia” a Univ. Naționale de Muzică. Între anii 2002-2009 este profesor la Secția de Muzică Religioasă a Facultății de Teologie Ortodoxă din cadrul Universității „Ovidiu” din Constanța și dirijorul Formației de Muzică Bizantină „Gherontie Nicolau” (2002). A întreprins călătorii de studii la Muntele Athos (1982-1985) și a participat la sesiuni, simpozioane, congrese de muzicologie-bizantinologie în țară și în alte centre europene (Bulgaria, Serbia, Grecia, Polonia, Rusia, Germania). A publicat studii, articole și recenzii în Acta Musicae Byzantinae, Almanah Bisericesc, Analele Universității din Craiova, Biserica Ortodoxă Română, Byzantion (Byzantion Romanicon), Glasul Bisericii, Mitropolia Ardealului, Mitropolia Moldovei și Bucovinei, Mitropolia Olteniei. Muzica, Studii și Cercetări de Istoria Artei, Studii de Muzicologie, Teologie și Viață, ș.a. Este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (1969). Pentru contribuția deosebită adusă în domeniul cercetării și valorificării muzicii de tradiție bizantină, a fost distins cu: Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România (în 1981, 1986, 1989, 1992, 2000 și 2007), Premiul Academiei Române (1983), Diploma specială „Acra Evareskeia” (Tesalonic, 1986), Diploma de Onoare și Medalia „Ars longa, vita brevis”, oferite de Consiliul Județean Prahova (Ploiești, 1995), Premiul Revistei „Actualitatea Muzicală” (1998). Este Doctor Honoris Causa al Facultății de Teologie din Craiova (2001) și al Academiei de Muzică „Gh. Dima” din Cluj-Napoca (2005). În anii 1998 și 2008 i se acordă Crucea Patriarhală.

 

L U C R Ă R I:

Timp de peste 40 de ani de activitate muzicologică și de creație în spațiul muzicii de tradiție bizantină (1967-2010), arhid. Sebastian Barbu-Bucur a publicat un impresionant număr de cărți, ediții critice, lucrări didactice, studii și articole, recenzii. Evident, portretul lexicografic al semnatarului acestor mii de pagini de muzicologie bizantină poate să fie însă cuprinzător numai dacă vom prezenta opera cercetătorului în câteva secvențe bine departajate: a) Volume de autor: Sub genericul Izvoare ale muzicii românești (Documenta et Transcripta) s-au publicat în Edit. Muzicală următoarele titluri: Filothei sin Agăi Jipei, Psaltichia rumănească, vol. I, Catavasier (1981); vol. II, Anastasimatar (1984); vol. III Stihirariul (1986); vol. IV, Stihirariu-Penticostar (1992); Ghelasie Basarabeanu, Vecernier, Utrenier, Doxastar (2 vol.) și Liturghier, în colabor. cu pr. Ion Isăroiu (2004-2007); Mihalache Moldovlahul (2008) precum și lucrările: Cultura muzicală de tradiție bizantină pe teritoriul României (1989); Manuscrise muzicale românești de la Muntele Athos (2000); b) Ediții critice: Ion Popescu-Pasărea, Liturghier de strană (1999, reed. 2001); Dimitrie Suceveanu, Idiomelar, vol. I-III (1992-1997); Victor Ojog, Anastasimatar în colabor. cu Alexie Al. Buzera (1998). Se adaugă acestor cărți și ediții critice de muzică psaltică românească și cele peste 100 de studii, articole și recenzii de o mare diversificare privind personalitățile și problemele specifice muzicii noastre de tradiție bizantină: Momente muzicale. Filothei sin Agăi Jipei. Prima psaltichie rumănească cunoscută până acum (1970); Naum Râmniceanu (1973); Ioan sin Radului Duma Brașoveanu (1974); Propedii ale muzicii psaltice în notație cucuzeliană (1974); Manuscrise psaltice românești și bilingve în notație cucuzeliană (1976); Documente ale culturii muzicale în Muntenia, Moldova și Transilvania (1978); Învățământ psaltic până la reforma lui Hrisant. Școli și propedii (1980); Acțiunea de „românire” a cântărilor psaltice și determinările ei social-patriotice. Filothei sin Agăi Jipei și alți autori din secolul al XVIII-lea (1980); Manuscrise muzicale românești la Muntele Athos (1987); Iovașcu Vlahul – protopsaltul Curții Ungro-Vlahiei și epoca sa în manuscrisele psaltice de la Muntele Athos, (1988); Șărban protospaltul Țării Românești (1988); Bibliografia tipăriturilor muzicale psaltice românești, secolul XIX (1994); Figuri de mari protopsalți – Neagu Ionescu (1996); Un manuscris muzical de proveniență românească la Mănăstirea Leimonos din Lesbos (1996); Polihronii, aclamații și imnuri laice în manuscrisele psaltice din Mănăstirea Neamț (1997); Anton Pann – clasic al muzicii psaltice românești – 200 de ani de la nașterea sa (1997); Onufrie Bratu de la Mănăstirea Cheia-Teleajen, copist de muzică psaltică (2000); George Ucenescu și manuscrisele muzicale autografe din Muntele Athos (2007); Protopsaltul Mihalache Moldovlahul (2007), ș.a. c) Lucrări cu caracter didactic publicate în Edit. Academiei de Muzică București: Paleografie muzicală bizantină (1973); Teoria, practica și metodica muzicii psaltice (1991); Lexicon pentru cursurile de paleografie bizantină, muzică psaltică, tipic, liturgică, imnografie (1992); Curs de paleografie muzicală bizantină (1999), ș.a. d) Creație de muzică psaltică: 35 de slujbe religioase închinate Sfinților Români pomeniți de Biserica Ortodoxă Română; peste 80 de monodii psaltice, etc. Ultima lucrare din secțiunea creației muzicale, semnată de arhimandrit S.B.B. o reprezintă volumul Cântări la Vecernie, Utrenie și Sfânta Liturghie (București, Edit. Cuvântul Vieții, 2009), tipărit cu binecuvântarea și Cuvânt înainte de Preafericitul Părinte, patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Această amplă colecție de melos bisericesc cuprinde peste 150 de monodii bizantine pe cele opt glasuri: Fericit bărbatul, Doamne strigat-am și Să se îndrepteze, Dogmatica, Lumină lină, polielee, doxologii, antifoane, heruvice, axioane, etc. „Ca personalitate de prim rang a muzicii psaltice românești – conchide prof. univ. dr. compozitorul Dan Buciu – Sebastian Barbu Bucur ne apare ca un muzician a cărui prestație muzicală polivalentă marchează pozitiv evoluția culturii noastre muzicale autohtone plasând-o în rangul european meritat” (2010).

D I S C O G R A F I E:

Ca dirijor al Formației de Muzică Bizantină a Univ. Naționale de Muzică din București, arhid. Sebastian Barbu Bucur înregistrează profesional, cu sprijinul Casei Electrecord, între anii 1995 – 2006, 2 L.P.-uri, 21 casete audio și 17 Compact-Discuri – adică peste 27 ore de muzică prin care se pun în vibrație monodiile psaltice ale profesorilor, protopsalților și compozitorilor români (sec. XVIII-XIX). [C.Gh.C.]

 

Lucrări:

v      Filothei sin Agăi Jipăi: Psaltichie românească, vol. 1,

v      Catavasier, Bucureşti, 1981 518 p.; vol. II

v      Anastasimatar, 1983, 344 p.; vol III,

v      Stihirariul, 1986, 484 p.; vol.  IV,

v      Triod Penticolstar, 1992, 541 p. (fiecare volum premiat de Uniunea Compozitorilor);

v      Cultura muzicală de tradiţie bizantină pe teritoritoriu României în secolul XVIII , şi începutul secolului XIX şi aportul original al culturii autohtone. Teza de doctorat cu o prefaţă de prof. univ. dr. Sigismund Toduţă şi o postfaţă de prof.  univ. dr.  Romeo Ghircoiasiu, Bucureşti, 1990, 250 p.;

v      Cântări psaltice.  Vol. I. Pentru cursul de Muzică religioasă, anul II, Bucureşti, 1991, 175 p.

v      A reeditat Idiomelarul lui Dimitrie Suceveanu, vol.  I – III, cu transliterare, diortosire şi corectare, Bucureşti, 1993;

v      Cântările Sfintei Liturghii şi alte cântări bisericeşti, Bucureşti, 1993, 364 p. (în colaborare cu o serie de compoziţii proprii);

v      Cântări psaltice. Pentru cursurile de Muzică religioasă, vol. I-II, Bucureşti, 1991-1993, 176 + 232 p. (cu numeroase creaţii proprii);

v      Lexicon pentru cursurile de Paleografie muzicală bizantină, muzică psaltică, tipic liturgică imnografie, Bucureştii, 1992,71 p.

v      Monumente Muzicale: Filothei, sin Agăi Jipăi – prima Psaltichie românească cunoscută până acum, în BOR, an.  LXXXI I, 1969, nr. 9 -IO, p. 1066-1075 (şi în “Studii de Muzicologie”, vol. VI, Bucureşti, 1970, p. 99-133); N

v      aum Râmniceanu, în,,Studii de Muzicologie”, vol.  IX, Bucuresşi, 1973, p. 146-194;

v      D. G. Kiriac contribuţii la analizarea melodiilor psaltice, în GB, an XXXIII, 1974, nr. 7-8, p. 696-705;

v      Ioan, si Radului Duma Braşoveanul, în “Studii de Muzicologic”, vol.  X, 1974, p. 161-221 şi în BOR, an.  XCII, 1975, nr. 3-4, p. 377-388,

v      Propedii ale muzicii psaltice în notaţie cucuzeliană, în SCIA – TMC, tom.  XXI, 1974, p. 27 39 şi tom.  XXII, 1975, p. 59-70;

v      Manuscrise psaltice în notaţie neobizantină care conşin propedii aflate în Biblioteca Academiei Române, în GB, an.  XXXIII, 1974, nr. 9 -IO, p. 896-911;

v      Elemente teoretice la Filothei sin Agăi Jipăi, Gramatica muzicală, în GB, an.  XXIV, 1975, nr. 5-6, p. 591-622 + XX pl. (şi în “Studii de Muzicologie”, vol .XI, Bucureşti, 1976, p. 175-229);

v      Manuscrise psaltice şi bilingve în notaţie cucuzeliană – în marile biblioteci din România, în ,,Studii de Muzicologie”, vol.  XIl, 1976, p. 118-181 (şi în BOR, an.  XCII, 1976,nr. 9-12, p. 1005-1038 + XXII p.);

v      Manuscrits roumains et bilingues du XVIII-e siecle de notation koukouzelienne, în “Muzica”, an. 27, 1977, nr.  11, p. 39-47;

v      Acţiunea de “românizare” a cântărilor psaltice şi determinările ei social-patriotice.

v      Filothei sin Agăi Jipăi şi alţi autori din secolul al XVIII-lea, în BOR, an.  LXLVIII, 1980, nr. 7-8, p. 836-856 + XX p.;

v      Monumente muzicale în Biserica Ortodoxă Română – Filothei sin Agăi Jipăi – prima Psaltichie românească, în GB, an.  XXXIX, 1980, nr. 10- 12, p. 852-876;  an.  XL, 981,nr. 3-5, p. 475-510 şi în BOR, an.  LXLIX, 1981,nr. 34, p. 370-406;

v      Invăţământul psaltic până la reforma lui Hrisant. Şcoli şi propedii, în BOR,an.  LXLVIII, 1980, nr. 3-4, p. 481-509;

v      Un encomion necunoscut în cinstea lui Petru cel Mare, în ,,Studii de Muzicologie”, XVII, 1983, p. 199-242;

v      Manuscrise muzicale româneşti la Muntele Athos, în MA, XXXII, 1987, nr. 4, p. 17-27;

v      Documente Muzicale româneşti la Muntele Athos, în GB, an.  XLVIII, 1988, nr. 5, p.            118-147 + Xi p.;

v      Iovaşcu Vlahui “protopsaltul Curţii Ungrovlahiei” şi epoca sa in manuscrise psaltice de la Muntele Athos, în BOR, an. CVI, 1988, nr. 7 – 8, p. 62 – 80.

v      Alte numeroase articole din istoria muzicii psaltice şi compoziţii psaltice în periodicele citate, comunicări la diferite simpozioane, creaţii de muzicî bisericească corală şi psaltică.