In memoriam Dan Mizrahi

[altmariusclassic]

In memoriam Dan Mizrahy

Joi, 25 Februarie 2010 , ora 12.42

S-a stins din viaţă in urma cu doar o oră şi jumătate pianistul Dan Mizrahy. O figură de seamă a artei interpretative româneşti din secolul XX, Dan Mizrahi a rămas în memoria multor generaţii de melomani ca un adevărat ambasador al muzicii lui George Gershwin în România. Dan Mizrahi a fost în egală măsură un apreciat compozitor.

Născut în 28 februarie 1926 la Bucureşti, student al Aureliei Cionca la Academia de Muzică din capitală, a emigrat în Ierusalim, unde s-a aflat sub îndrumarea lui Alfred Schroeder, asistent al pianistului Artur Schnabel. La revenirea în ţară, maestrul Dan Mizrahy s-a lansat în cariera de pianist concertist, debutul având loc pe podiumul de concert al Studioului “Mihail Jora”, în anul 1946. Cariera de profesor şi-a început-o la prima şcoală de muzică din capitală – actualul Liceul de Muzică “Dinu Lipatti”.

Figură de seamă a artei interpretative româneşti din secolul al 20-lea, Dan Mizrahy a rămas în memoria multor generaţii de melomani ca ambasador al muzicii lui George Gershwin în România. A interpretat lucrări ale compozitorului american în primă audiţie la noi, imprimându-le pe un dublu compact-disc care cuprinde integrala creaţiei sale pentru pian şi orchestră. În calitate de compozitor, a semnat în special muzică vocală – lieduri şi romanţe, iar ca muzicolog, Dan Mizrahy a împărtăşit celorlalţi mai ales pasiunea sa pentru Gershwin, prin simpozioane şi conferinţe tematice.

Stingerea din viaţă a maestrului a întristat lumea muzicală românească. Iată gândurile compozitorului Theodor Grigoriu:

“Este, într-adevăr o ştire deosebit de tragică. L-am numit pe dragul meu prieten de-o viaţă, Dan Mizrahy, cel mai iubit dintre pământeni. Oricum, dintre pământenii muzicieni. Nu putem explica ce înseamnă căldura unui om, ce înseamnă apropierea de el, ce înseamă afabilitatea şi puterea de a sta lângă el şi a-l admira fără ca de multe ori să spui, poate, o silabă, sau un singur cuvânt. Deşi, ştiam că suferă în spital, mă gândeam în fiecare zi la el, îl chemam şi la telefon din când în când, ca să îi mai aud glasul. E o pierdere mare pentru muzica românească, pentru că el a slujit-o într-un fel colosal de original, adică a reuşit să ne facă să înţelegem şi să cunoaştem întreaga operă a lui Gershwin, pe care l-a divinizat. Era în Dan Mizrahy un dor de o viaţă muzicală superioară la care tindea şi pe care de multe ori ne-o transmirea prin harul lui cu totul excepţional. E o mare pierdere, şi pentru mine o mare văduvire de un prieten pe care l-am iubit mult, l-am stimat şi am petrecut multe clipe care nu pot fi decât evocate în lacrimi.”

Muzicolog Grigore Constantinescu:

“Vestea despărţirii de Dan Mizrahy este, într-adevăr un moment care ne întunecă această speranţă de primăvară pe care o trăim cu toţii. Ne despărţim de un artist care a iubit muzica şi frumosul mai mult decât orice, care a ştiut şi a avut cultul prieteniei, care a creat şi a lăsat oamenilor muzici deosebite şi, mai ales, a încântat publicul prin arta sa interpretativă. În cartea sa Aşa a fost... Dan Mizrahy se mărturiseşte. În viaţa sa, care acum a fost, înţelegem această mărturisire şi din inimă îi dorim liniştea pe care o merită un om nobil, care şi-a iubit semenii.”

Pianistul Dan Grigore:

“Pierderea lui Dan Mizrahy este o durere ireparabilă pentru cultura românească, pentru muzica românească şi pentru pianistica românească. L-am admirat de când eram copil; a fost un mare interpret, a fost un om de o generozitate absolut extraordinară. Să ne aducem aminte că l-a ajutat pe Eugen Ciceu când a fost persecutat de puterea comunistă. I-a întins o mână atunci când nimeni nu mai îndrăznea să se uite la el. A cântat până recent cu aceeaşi dăruire şi cu aceeaşi superbie pianistică. Am fost martor la aceste concerte ale lui, am fost prieteni, îl iubesc şi îmi va lipsi enorm.”

Criticul muzical Petre Codreanu:

“Îmi pare rău să aud că s-a dus dintre noi un spirit, un artist, un pianist şi un om deosebit, care mi-a fost prieten, care m-a onorat cu prietenia lui. Dan Mizrahy a fost cel care, în arealul românesc muzical, a fost un propagator convins şi convingător al muzicii unui mare autor de spiritualitate, care a fost Gershwin. Dan Mizrahy a fost şi compozitor. A compus nişte lieduri, romanţe. A făcut să dispară diferenţa dintre lied şi romanţă. Dan Mizrahy a fost un om care, aşa cum mărturiseşte prin titlul cărţii sale de memorii Aşa a fost... - aşa a fost şi aşa va să fie în amintirea noastră, a celor care l-am cunoscut, care l-am iubit şi-l iubim.”

Pianistul de jazz Marius Popp:

“Am auzit acum, de la dumneavoastră acum că Dan Mizrahy a încetat din viaţă. Încep cu un Dumnezeu să-l odihnească! Vreau să spun că m-a onorat cu prietenia lui şi cu aprecierile lui. A fost, de altfel, unul din puţinii prieteni pe care i-am avut la Şcoala populară de artă unde predam jazz-ul – am predat 23 de ani – şi el era un emerit profesor de pian care nu ştiu ce căuta acolo, la Şcoala popular, când ar fi meritat Conservatorul de multă vreme, de altfel a şi fost cooptat. Nu are rost să vorbesc despre cariera lui pianistică, ce includea toată opera lui Gershwin, dar vreau să vorbesc despre meritele lui de pedagog pianist, extraordinar. Nu bun, nu eminent, ci pur şi simplu extraordinar şi unic pentru pianul nostru. Personal, este o pierdere mare, Dumnezeu să-l odihnească!”

Înmormântarea maestrului Dan Mizrahy va avea loc vineri, 26 februarie 2010, la ora 13,00, la Cimitirul Bellu Evreiesc de rit sefard.

În emisiunile “Info Buletin Muzical” şi “Drivetime” din 25 februarie 2010 puteţi asculta rubrici dedicate lui Dan Mizrahy.

Maria Monica Bojin