In direct de la Vatican - Sfinta Liturghie cu ocazia comemorarii tuturor credinciosilor raposati

[altmariustotal catolic]

2016.11.02 Holy Mass in Commemoration of all the Faithful Departed

Papa Francisc: Sfânta Liturghie cu ocazia Comemorării Tuturor Credincioşilor Răposaţi

Cimitirul Prima Porta, miercuri 2 noiembrie 2016

Iob era în întuneric. Era chiar la poarta morţii. Şi în acel moment de angoasă, de durere şi de suferinţă, Iob proclamă speranţa. "Eu ştiu că răscumpărătorul meu este viu şi că, în cele din urmă, se va ridica peste ţărână... Eu însumi îl voi vedea şi ochii mei vor privi, şi nu altcineva" (Iob 19,25.27). Comemorarea răposaţilor are acest sens dublu. Un sens de tristeţe: un cimitir este trist, ne aminteşte de cei dragi ai noştri care au plecat, ne aminteşte şi de viitor, de moarte; dar în această tristeţe, noi purtăm flori, ca un semn de speranţă, şi, pot să spun, de sărbătoare, dar mai înainte, nu acum. Şi tristeţea se amestecă cu speranţa. Şi asta e ceea ce noi toţi simţim astăzi, în această celebrare: amintirea celor dragi ai noştri, în faţa rămăşiţelor lor pământeşti, şi speranţa.

Dar simţim şi că această speranţă ne ajută, pentru că şi noi trebuie să parcurgem acest drum. Noi toţi vom parcurge acest drum. Mai devreme sau mai târziu, dar toţi. Cu durere, mai multă sau mai puţină durere, dar toţi. Însă cu floarea speranţei, cu acel fir puternic care este ancorat în lumea de dincolo. Iată, această ancoră nu dezamăgeşte: speranţa învierii.

Şi cel care a parcurs cel dintâi acest drum este Isus. Noi parcurgem Dumnezeu pe care El l-a parcurs. Şi cel care ne-a deschis poarta este El însuşi, este Isus: cu Crucea sa ne-a deschis poarta speranţei, ne-a deschis poarta pentru a intra unde îl vom contempla pe Dumnezeu. "Eu ştiu că răscumpărătorul meu este viu şi că, în cele din urmă, se va ridica peste ţărână... Eu însumi îl voi vedea şi ochii mei vor privi, şi nu altcineva".

Să ne întoarcem acasă astăzi cu această dublă amintire: amintirea trecutului, a celor dragi ai noştri care au plecat; şi amintirea viitorului, a drumului pe care noi îl vom parcurge. Având certitudinea, siguranţa; acea certitudine ieşită de pe buzele lui Isus: "Iar eu îl voi învia în ziua de pe urmă" (In 6,40).

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu