In direct de la Vatican: Audienta generala 30 septembrie 2015

[altmariustotal catolic]

Starts at 09.50 am - Every Wednesday the Holy Father holds a General Audience where he greets the pilgrims present and delivers a catechesis.

Papa Francisc: Audienţa generală de miercuri, 30 septembrie 2015

Cuvintele Sfântului Părinte adresate bolnavilor şi neputincioşilor în aula "Paul al VI-lea" la începutul audienţei generale

Bună ziua!

Vă salut pe toţi. Audienţa de astăzi va fi în două locuri: aici şi în piaţă. De vreme ce vremea pare să fie un pic urâtă, am luat decizia că voi să fiţi aici, liniştiţi, mai comozi, şi să puteţi vedea audienţa pe ecrane. Vă mulţumesc mult pentru această vizită şi vă cer să vă rugaţi pentru mine. Boala este un lucru urât şi există medicii - sunt buni! - infirmierii, infirmierele, medicamentele, totul, dar este mereu un lucru urât. Însă există credinţa, credinţa care ne încurajează, şi acel gând care ne vine nouă tuturor: Dumnezeu s-a făcut bolnav pentru noi, adică l-a trimis pe Fiul său, care a luat asupra sa toate bolile noastre, până la cruce. Şi privindu-l pe Isus cu răbdarea sa, credinţa noastră devine mai puternică.

Şi mereu cu boala noastră să mergem, cu Isus alături, luaţi de mână de Isus. El ştie ce înseamnă suferinţa, El ne înţelege şi El ne consolează şi ne dă forţă.

Şi acum vă dau vouă tuturor binecuvântarea, cer ca Domnul să vă binecuvânteze şi să vă însoţească. Dar mai întâi s-o rugăm pe Sfânta Fecioară Maria.

Bucură-te, Marie...

Binecuvântarea.

______________________

CATEHEZA SFÂNTULUI PĂRINTE

Călătoria apostolică în Cuba, Statele Unite şi ONU - a VIII-a Întâlnire Mondială a Familiilor

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Audienţa de astăzi va fi în două locuri: aici în piaţă şi în Aula "Paul al VI-lea", unde sunt mulţi bolnavi care o urmăresc pe ecrane. Dat fiind faptul că vremea este un pic urâtă am ales ca ei să fie acoperiţi şi mai liniştiţi acolo. Să ne unim unii cu alţii şi să ne salutăm.

În zilele trecute am făcut călătoria apostolică în Cuba şi în Statele Unite ale Americii. Ea s-a născut din voinţa de a participa la Întâlnirea Mondială a Familiilor, programată de mult timp la Philadelphia. Acest "nucleu originar" s-a lărgit la o vizită în Statele Unite ale Americii şi la sediul central al Naţiunilor Unite şi apoi în Cuba, care a devenit prima etapă a itinerarului. Exprim din nou recunoştinţa mea preşedintelui Castro, preşedintelui Obama şi secretarului general Ban Ki-moon pentru primirea pe care mi-au rezervat-o. Mulţumesc din inimă fraţilor episcopi şi tuturor colaboratorilor pentru marea lucrare îndeplinită şi pentru iubirea faţă de Biserică ce a însufleţit-o.

"Misionero de la Misericordia": aşa m-am prezentat în Cuba, o ţară bogată în frumuseţe naturală, în cultură şi în credinţă. Milostivirea lui Dumnezeu este mai mare decât orice rană, decât orice conflict, decât orice ideologie; şi cu această privire de milostivire a putut să îmbrăţişeze tot poporul cubanez, în patrie şi în afară, dincolo de orice diviziune. Simbol al acestei unităţi profunde a sufletului cubanez este Fecioara Carităţii del Cobre, care chiar cu o sută de ani în urmă a fost proclamată Patroana Cubei. Am mers pelerin la sanctuarul acestei Mame a speranţei, Mamă care conduce pe drumul de dreptate, pace, libertate şi reconciliere.

Am putut împărtăşi cu poporul cubanez speranţa împlinirii profeţiei sfântului Ioan Paul al II-lea: Cuba să se deschidă spre lume şi lumea să se deschidă spre Cuba. Acesta este drumul care face să vibreze inima atâtor tineri cubanezi: nu un drum de evadare, de câştiguri uşoare, ci de responsabilitate, de slujire a aproapelui, de îngrijire a fragilităţii. Un drum care scoate forţă din rădăcinile creştine ale acelui popor, care a suferit aşa de mult. Un drum în care i-am încurajat în mod deosebit pe preoţi şi pe toţi cei consacraţi, pe studenţi şi familiile. Duhul Sfânt, cu mijlocirea Mariei Preasfinte, să facă să crească seminţele pe care le-am aruncat.

Din Cuba în Statele Unite ale Americii: a fost o trecere emblematică, o punte care slavă Domnului se reconstruieşte. Dumnezeu vrea mereu să construiască punţi; noi suntem cei care construim ziduri! Şi zidurile se prăbuşesc, mereu!

Şi în Statele Unite am făcut trei etape: Washington, New York şi Philadelphia.

La Washington am întâlnit autorităţile politice, oamenii obişnuiţi, pe episcopi, pe preoţi şi pe cei consacraţi, pe cei mai săraci şi marginalizaţi. Am amintit că bogăţia cea mai mare a acelei ţări şi ale oamenilor săi se află în patrimoniul spiritual şi etic. Şi astfel am voit să încurajez să se ducă înainte construirea socială în fidelitate faţă de principiul său fundamental, adică: toţi oamenii sunt creaţi de Dumnezeu egali şi înzestraţi cu drepturi inalienabile, cum sunt viaţa, libertatea şi urmărirea fericirii. Aceste valori, care pot fi împărtăşite de toţi, găsesc în Evanghelie împlinirea lor deplină, aşa cum a evidenţiat bine canonizarea părintelui Junípero Serra, franciscan, mare evanghelizator al Californiei. Sfântul Junípero arată drumul bucuriei: a merge şi a împărtăşi cu alţii iubirea lui Cristos. Aceasta este calea creştinului, dar şi a fiecărui om care a cunoscut iubirea: a n-o ţine pentru sine ci a o împărtăşi cu alţii. Pe această bază religioasă şi morală s-au născut şi au crescut Statele Unite ale Americii şi pe această bază ele pot continua să fie ţară de libertate şi de primire şi să coopereze la o lume mai dreaptă şi fraternă.

La New York am putut să vizitez sediul central al ONU şi să salut personalul care lucrează acolo. Am avut colocvii cu secretarul general şi cu preşedinţii ultimelor Adunări Generale şi al Consiliului de Securitate. Vorbind reprezentanţilor naţiunilor, pe urma Predecesorilor mei, am reînnoit încurajarea Bisericii catolice pentru acea instituţie şi pentru rolul său în promovarea dezvoltării şi păcii, amintind îndeosebi de necesitatea angajării unanime şi reale pentru îngrijirea creaţiei. Am reafirmat şi apelul de a opri şi de a preveni violenţele împotriva minorităţilor etnice şi religioase şi împotriva populaţiilor civile.

Pentru pace şi fraternitate ne-am rugat la memorialul de la Ground Zero, împreună cu reprezentanţii religiilor, cu rudele atâtor căzuţi şi cu poporul din New York, aşa de bogat în varietăţi culturale. Şi pentru pace şi dreptate am celebrat Euharistia în Madison Square Garden.

Atât la Washington cât şi la New York am putut întâlni câteva realităţi caritative şi educative, emblematice ale slujirii enorme pe care comunităţile catolice - preoţi, călugăriţe, călugări, laici - o oferă în aceste domenii.

Apogeul călătoriei a fost Întâlnirea Familiilor la Philadelphia, unde orizontul s-a lărgit la toată lumea, prin "prisma", ca să spunem aşa, a familiei. Familia, adică alianţa rodnică dintre bărbat şi femeie, este răspunsul dat marii provocări din lumea noastră, care este o provocare dublă: fragmentarea şi masificarea, două extreme care convieţuiesc şi se susţin reciproc, şi împreună susţin modelul economic consumist. Familia este răspunsul pentru că este celula unei societăţi care echilibrează dimensiunea personală şi cea comunitară, şi care în acelaşi timp poate să fie modelul unei gestiuni sustenabile a bunurilor şi a resurselor creaţiei. Familia este subiectul protagonist al unei ecologii integrale, pentru că este subiectul social primar, care conţine în interiorul său cele două principii-bază ale civilizaţiei umane pe pământ: principiul de comuniune şi principiul de rodnicie. Umanismul biblic ne prezintă această icoană: perechea umană, unită şi rodnică, pusă de Dumnezeu în grădina lumii, pentru a o cultiva şi a o păzi.

Doresc să adresez o mulţumire fraternă şi călduroasă monseniorului Chaput, arhiepiscop de Philadelphia, pentru angajarea sa, evlavia sa, entuziasmul său şi marea sa iubire faţă de familie în organizarea acestui eveniment. Dacă ne uităm bine, nu este o întâmplare ci este providenţial că mesajul, ba chiar, mărturia Întâlnirii Mondiale a Familiilor a venit în acest moment din Statele Unite ale Americii, adică din ţara care în secolul trecut a ajuns la cea mai mare dezvoltare economică şi tehnologică fără a renega rădăcinile sale religioase. Acum tot aceste rădăcini cer să se pornească din nou de la familie pentru a regândi şi a schimba modelul de dezvoltare, pentru binele întregii familii umane.

Franciscus

Traducere de pr. Mihai Pătraşcu