Duminică 9 iulie s-a stins din viață respectatul istoric și gânditor francez Alain Besançon în vârstă de 91 de ani. De-a lungul unei lungi cariere intelectuale, el a descris cu luciditate și curaj regimul totalitar din Uniunea Sovietică și din țările din Est, punând accentul pe miturile și credințele care ghidau acțiunile partizanilor acestui regim. Ca și Raymond Aron, al cărui discipol și prieten a fost, Besançon considera marxism-leninismul sovietic o religie laică, altfel spus, ca o revelație privitoare nu la viața de apoi ca în alte religii, ci la viitorul inevitabil al lumii în care trăim acum. Despărțind această lume în două domenii cu totul opuse, cel al iadului capitalist și cel al paradisului comunist, religia marxist-leninistă proclama mântuirea universală printr-o revoluție care, nimicind iadul, crea paradisul și, în acest scop, cerea și impunea o ascultare oarbă, totală.
În consecință, Besançon, examinând cu atenție defectele birocratice ale regimului comunist – planificarea de sus, prețurile decise arbitrar, dificultățile care descurajau inovația – în Anatomia unui spectru: economia politică a socialismului real, publicată în 1981, la numai nouă ani înainte de prăbușirea acestui sistem, precum și persecuțiile politice și exterminarea unei părți a populației în Scurt tratat de sovietologie, scris pentru autoritățile civile, militare și religioase (1976), a căutat și a găsit și rădăcinile credinței care, decenii de-a rândul, a animat religia laică a comunismului rus. În superba lui carte Originile intelectuale ale leninismului (1977), Besançon a subliniat importanța gnosticismului modern, a certitudinii că într-o lume în care Dumnezeu nu există, oamenii, fiind singurii ei stăpâni, vor ști exact cum să o conducă pe calea fericirii generale.
Legătura dintre viața politică și convingerile care o ghidează, în cazul comunismului certitudinea că dictatura elitei revoluționare va pune capăt suferințelor omenirii, l-a interesat pe Besançon și pentru că în prima lui tinerețe, la începutul anilor ’50, a fost el însuși captivat de idealul comunist. Născut în 1932, a asistat în copilărie și adolescență la ocuparea Franței învinse în 1940, la eliberarea ei în 1944 grație alianței anglo-americano-sovietice și la ruptura Europei în anii 1945-49. Sperând, ca o bună parte a generației lui, că modelul sovietic va asigura egalitatea și dreptatea, la începutul anilor ’50 a aderat la Partidul Comunist francez, care la alegerile din acea perioadă reușea să obțină aproape 40% din voturi. În 1955, Uniunea Sovietică a renunțat oficial la stalinism, dar, numai un an mai târziu, armata ei a ocupat Ungaria care încerca să iasă din lagărul socialist.
Atunci Besançon a înțeles. S-a despărțit de comunism și, cum studiase limba și istoria rusă, a lucrat un timp la CNRS (Centre National de la Recherche Scientifique), apoi a fost numit profesor la École des Hautes Études en Sciences Sociales (Paris) și a predat ca invitat la Oxford, Columbia, Rochester, Stanford și Princeton. În anii 1970-80, cursurile și cărțile lui au explicat limpede nedreptatea și minciuna regimului sovietic și a celor din estul Europei, pe care, trebuie adăugat, le-a comparat mai târziu cu nazismul și cu Shoah în Nenorocirea secolului: despre comunism, despre nazism și despre Shoah ca experiență unică (1998).
După prăbușirea comunismului european în 1989-91, Besançon a continuat să reflecteze la ideea modernă că Dumnezeu nu există și că, deci, ființa umană e stăpâna lumii, căutând de fiecare dată predecesorii acestei idei și ai consecințelor ei în ereziile bine cunoscute din istoria religiilor. Cartea lui, Imaginea interzisă, o istorie intelectuală a iconoclasmului (1994) și continuarea ei, La sursele iconoclasmului modern (1998) propun o explicație surprinzătoare a apariției artei abstracte. În Bizanțul medieval și mai târziu în unele curente ale Reformei, iconoclaștii interpretau literal porunca biblică „Să nu-ți faci chip cioplit, nici vreo înfățișare a lucrurilor care sunt sus în ceruri sau jos pe pământ [… ] Să nu te închini înaintea lor…“ (Exodul, 20, 4-6) și considerau că divinitatea fiind dincolo de orice reprezentare vizuală, icoanele și statuile sunt de fapt forme de idolatrie păgână. Când în epoca modernă ființa umană însăși e privită ca o divinitate, continuă Besançon, reprezentarea ei în artă devine dintr-odată problematică și în consecință modernismul o evită, la început deformând-o, iar apoi excluzând-o cu totul.
În anii care au urmat, Besançon s-a apropiat din ce în ce mai mult de biserica catolică, a colaborat la „L’Osservatore romano“, jurnalul cotidian al Vaticanului, și în Trei ispite ale bisericii (1996) și Probleme religioase contemporane (2015) a examinat dificultățile cărora le face față religia în ziua de azi, de la scăderea numerică a credincioșilor, la abandonarea treptată a propriilor ei tradiții.
Să ne amintim, în sfârșit, de interesul lui Besançon pentru literatură, visibil în admirabila lui monografie Cinci personage în căutarea iubirii (2020) și în romanul Emil și mincinoșii, publicat în 2008, de cele două eseuri despre Rusia și Statele Unite (Sfânta Rusie, 2012 și Protestantismul american, de la Calvin la Billy Graham, 2013), precum și de contribuția lui la fondarea revistei trimestriale „Commentaire“, tribună franceză a liberalismului clasic.
Am avut norocul extraordinar să-l cunosc personal pe Alain Besançon la începutul anului 1970, la câteva luni de la plecarea mea din țară, cu ocazia unui mic colocviu organizat la Paris de Asociația Internațională pentru libertatea culturii, dirijată de Pierre Emmanuel și de Roselyne Chenu. Prietenos, apropiat, plin de umor, având simțul adevărului și nu numai cel al deducției abstracte și al concluziilor impecabile, Alain era întotdeauna gata să-i asculte pe cei din jurul lui și să-și spună sincer părerile. Ne-am văzut de atunci în fiecare an și i-am admirat întotdeauna amestecul fericit de spirit critic și de optimism.
Oricât de dureroasă ar fi plecarea lui, prin cărțile și ideile pe care ni le-a lăsat, Alain Besançon va rămâne mereu prezent pe această lume.
Să se odihnească în pace!
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al altmarius !
Alătură-te reţelei altmarius