Împăratul Chongzhen (崇禎帝)

[altmariusistoric]

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Împăratul Chongzhen 崇禎帝
Ultimul Împărat al dinastiei Ming
Domnie	2 octombrie 1627 – 25 aprilie 1644
Predecesor	Împăratul Tianqi
Succesor	Împăratul Hongguang
Împărat al Chinei
Domnie	2 octombrie 1627 – 25 aprilie 1644
Predecesor	Împăratul Tianqi
Succesor	Împăratul Shunzhi
Căsătorit(ă) cu	Împărăteasa Zhuang Lie Min Nobila Consort Gong Shu, concubină Nobila Consort Yuan concubină Consort Shun, concubină Consort Shen, concubină Consort Wang, concubină Consort Wang, concubină Consort Liu, concubină Consort Fang, concubină
Urmași	Zhu Cilang, Prinț Moștenitor Xianmin Zhu Cixuan, Prinț Yin de Huai Zhu Cijiong, Prinț Ai de Ding Zhu Cizhao, Prinț Dao de Yong Zhu Cihuan, Prinț Ling de Ding Zhu Cican, Prinț Huai de Dao Prinț Liang de Dao Prințesa Kunyi Zhu Meicuo, Prințesă Changping Prințesa Zhaoren
Casa regală	Dinastia Ming
Tată	Împăratul Taichang
Mamă	Împărăteasa Xiao Chun
Naștere	6 februarie 1611
Deces	25 aprilie 1644 (33 de ani) Beijing

Împăratul erei Chongzhen (chineză simplificată 崇祯chineză tradițională 崇禎pinyin Chóngzhēn; scris vechi: Ch'ung-cheng) (6 februarie 1611 – 25 aprilie 1644) a fost al 16-lea și ultimul împărat al dinastiei Ming în China. A domnit din 1627 până în 1644, sub era care înseamnă "onorabil și de bun augur".

Biografie

Născut Zhu Youjian, Chongzhen a fost al cincilea fiu al împăratului Taichang și Liu Shunu, o concubină de rang inferior. Când avea patru ani, mama lui a fost ucisă de împărat din motive rămase necunoscute. Zhu Youjian a fost adoptat inițial de consoarta Kang; câțiva ani mai târziu a fost transferat consoartei Zhuang, după ce consoarta Kang a născut o altă prințesă și l-a adoptat pe Zhu Youxiao (mai târziu împăratul Tianqi).

Toți fiii împăratului Taichang au murit de tineri cu excepția fiul cel mare Tianqi și a lui Chongzhen. Chongzhen a crescut într-un mediu singuratic și relativ liniștit. Temându-se de puternicul eunuc Wei Zhongxian, Chongzhen a evitat să meargă la Curte sub pretextul bolilor, până când a fost chemat de împăratul Tianqi în 1627. În acel timp Tianqi era grav bolnav și voia ca Chongzhen să se bazeze pe Wei Zhongxian în viitor.^[1]

Chongzhen i-a succedat fratelui său la tron la vârsta de 17 ani. Succesiunea lui, în ciuda manevrelor lui Wei Zhongxian de a-și menține dominația la Curte, a fost ajutată de împărăteasa Zang.^[2] Imediat după ce a preluat puterea, Chongzhen l-a eliminat pe eunucul Wei Zhongxian și pe Madame Ke, care deveniseră de facto conducători ai imperiului.

Chongzhen a încercat să conducă el însuși și a făcut tot ce a putut să salveze Dinastia Ming. Totuși, anii de corupție internă și o visterie goală au dus la imposibilitatea de a găsi miniștri capabili să ocupe posturile guvernamentale importante. De asemenea, Chongzhen avea tendința de a fi suspicios față de puținii subordonați calificați pe care îi avea, executând pe celebrul general Yuan Chonghuan, care a fost aproape singurul care a menținut frontiera de nord împotriva manchu în 1630.

O mică Era Înghețată din secolul al XVII-lea care a cauzat o secetă pe scară largă, foamete, revoltele agricultorilor din întreaga Chină,^[3] toate acesteau au dus la o cădere accelerată a Dinastiei Ming în timpul domniei împăratului Chongzhen. Printre revoltele populare cea mai semnificativă a fost cea condusă de Li Zicheng. Aceasta nu a putut fi înfrântă de către armatele Ming deja greu confrunte cu amenințarea Manchu în partea de nord.

La începutul anului 1644, situația împăratului a devenit nefavorabilă, însă el a refuzat sfatul de a-și muta curtea sau de-și trimite prințul moștenitor în sud.^[4] În aprilie 1644, Li se pregătea să captureze capitala Beijing.

Decât să facă față capturării, umilirii și a unei probabile execuții din mâinile recent proclamatei dinastiei Qing, Chongzhen aranjat o sărbătoare și a chemat toți membri ai familiei imperiale cu excepția fiilor săi. Plângând și strigând "De ce a trebuit să te naști în familia mea?" (汝何故生我家！), el i-a ucis pe toți cu sabia. Toți au murit cu excepția celeie de-a doua fiice, prințesa Chang Ping în vârstă de 16 ani, care a rămas fără brațul stâng încercând să se opună sabiei tatălui ei.^[5]

Încă purtând haina imperială, Chongzhen a fugit în parcul Jingshan în spatele palatului și s-a sinucis prin spânzurare.

Note

1. ^ 至是八月熹宗疾大漸十一日命召帝帝初慮不為忠賢所容深自韜晦常稱病不朝承召乃入問疾熹宗憑榻顧帝曰來吾弟當為堯舜帝懼不敢應良久奏曰臣死罪陛下為此言臣應萬死熹宗慰勉至再又曰善視中宮魏忠賢可任也帝益懼而與忠賢相勞若語甚溫求出 (崇禎長編 卷一)
2. ^ 及熹宗大渐，折忠贤逆谋、传位信王者，后力也。 (明史 卷一百一十四)
3. ^ "Annual temperatures during the last 2485 years in the mid-eastern Tibetan Plateau inferred from tree rings" by Y. LIU, Z. AN, H. W. LINDERHOLM, D. CHEN, H. SONG, Q. CAI, J. SUN, and H. TIAN
4. ^ 丁亥，詔天下勤王。命廷臣上戰守事宜。左都禦史李邦華、右庶子李明睿請南遷及太子撫軍江南，皆不許。 (明史 卷二十四)
5. ^ Herbert Allen Giles (1912). China and the Manchus. Cambridge: The University press. p. 24. Accesat la 6 iulie 2011(Original from the University of Michigan)