Iluzia autorității

[Convergențe - Lumina]

Editorial

http://ziarullumina.ro/iluzia-autoritatii-103355.html

Pr. Constantin Necula, 04 Iulie 2015

Atunci când vorbește despre Facebook ca despre o fabrică de narcisism, Teodor Baconschi conferă un spațiu amplu sindromului sociocultural care ne fură enorm din energiile creative: iluzia autorității (Facebook. Fabrica de narcisism, Humanitas, 2015, p. 97). Dacă în plan virtual el este motorul funcționării multor biografii dintre cele care ne asaltează și alungă liniștea, acum le vedem pătrunse în politică și în cotidian, într‑un proces de tensionare a relațiilor umane cu precedent doar în ispitirile Mântuitorului în Carantania. Fii ca noi, minoranțele intolerante din România, și totul va fi bine. Un bine strâmb, în care trebuie să ne aruncăm la gunoi istoria, mentalitatea și morala doar pentru a ne alinia la cerințele unor grupuscule bolnave de iluzia autorității. Vă întrebați, deseori, ca și mine, de unde le vine forță tuturor deno­minațiunilor umanismului de pripas, cine i‑a născut și încotro vor să ne ducă. Situația este simplă. Au titluri iluzorii și cultură iluzorie, un soi de mediocritate obligatorie îi impune ca lideri de opinie. Ascultați‑i și citiți‑i cu atenție cum scriu și, mai nou, cum își învață ciracii tineri să participe la construcția unei culturi bazate pe profetisme parodice, griji prefăcute de tot și de toate, încercând să pozeze în inițiați dispuși să formeze orice acolit râvnitor. 

Dacă lucrarea lui Teodor Baconschi identifică acestea, și altele, ca fiind structuri ale unei iluzii legate de autoritate la nivelul comunicării virtuale, le vedem acum zgâindu-se la noi în planul real al comunicării zilnice, adesea susținute de legislații măsluite peste noapte de persuasiunile lor, transformate în ame­nințări, fire de libertate împletite în funii de ștreang duhovnicesc. Suntem obligați să avem reacție. A reacționa la cei bolnavi de iluzia autorității autogenerate este nu doar un moft al societății legate de Biserică, ci o nevoie, născută din viață ca atare. Refuz să nu înțeleg încotro ne îndreaptă, și mai mult, știind, să tac. Asta mă face intolerabil? La incultură, mediocritate și manipulare infatuată, da. Sănătatea Țării poate începe prin redescoperirea forței de vindecare a Mântuitorului Iisus Hristos, în Biserică, popor și cler deopotrivă. Îi tot aud cum, ca să nu deranjeze, chipurile, orgoliile noastre de credință, Îl laudă pe Hristos Iisus, ca pe un Personaj de excepție al lumii. Asta presupune și că El spune Adevărul, nu-i așa?, căci nu poate fi model un mincinos. Ei bine, Acest Personaj a spus despre El că Este Calea, Adevărul și Viața, că Este Cel Ce Este. Adică Este Dumnezeu. În mărturisirea creștină nu există corectitudine politică și iluzie legată de autoritate. Vă rugăm să ne iertați când ne batjocoriți, dar nu, nu suntem fără repere. Noi știm cine ne este Dumnezeu. Voi, voi încă n-ați aflat?