Hristos suferă în Kilimanjaro

[altmariustotal ortodox]

Lumea Credintei 28 martie 2023

https://lumeacredintei.com/taine/hristos-sufera-kilimanjaro/

Până nu pierde frica, omul nu poate câștiga fericirea. Un om panicat nu poate fi bucuros. Această eliberare vine doar prin credință. Câștigul este enorm: nimic nu mai seamănă cu ceea ce era înainte. Înainte de a ajunge în Împărăția curajului, omul trebuie să scape din propriul infern, cel al gândurilor. Ceea ce eliberează este Adevărul, care distruge frica decepțiilor. Omul credincios nu se lasă învins, el luptă până la capăt. Nu este un erou, ci un martir. E adevărat că lumea este coruptă, dar încă există speranța în Eliberator. E adevărat că oamenii sunt păcătoși, dar aceștia nădăjduiesc în absolvirea lor. E adevărat că simțim mirosul morții, dar la fel de reală este adierea învierii. E adevărat că omenirea s-a rătăcit, dar poate căuta o ieșire de siguranță. E adevărat că sunt bombardamente violente, dar ne putem adăposti.

Pentru o lume pe moarte, doar viața veșnică contează. Pentru a câștiga o cursă, trebuie să iei startul*. Pentru cel ce doar învierea contează, pregătirea pentru moarte este permanentă. Haina virtuții face diferența, cel dezbrăcat va fi rușinat la Judecată. Cele mai multe dintre gândurile negative nu se vor înfăptui niciodată, iar pentru celelalte se va pregăti să le confrunte. Omul se amăgește că a progresat doar pentru că a reușit să multiplice o grămadă de lucruri nenecesare. Sunt unele zone unde totul ajunge cu întârziere mare. Doar apocalipsa va fi simultană. Omul matur uită, pentru că a învățat să ierte. Cel tânăr își amintește chiar și ce nu a făcut. Omul exagerează cu starea de confort, încât aproape se sălbăticește și uită la ce viață îngerească este chemat.

În fiecare an, pe 15 martie nu este doar Ziua Națională a Ungariei, ci și Honen Matsuri (Festivalul recoltei abundente), un festival păgân al fertilității. Atât la Inuyama, cât și la Komaki (în capiștile Oagata și Tagata), obiectul central al festivalului este organul sexual. Detaliile sunt inadecvate. Alt continent, altă civilizație… O lume care L-a respins pe Hristos, deși zeci de misionari sfinți L-au mărturisit peste o sută de ani.

Acum 21 de ani, O.N.U. ajuta Africa cu 25 de miliarde de dolari, în speranța eradicării sărăciei. S-a dovedit o sumă mică pentru un continent atât de mare. Cu siguranță, am putea să îi ajutăm mai mult, prin rugăciuni și prin sprijinirea proiectelor caritabile ce sunt destinate Kenyei, Ugandei, Angolei, Tanzaniei, Ciadului, Mozambicului sau Nigerului. Aici suferă Hristos, în Kilimanjaro, în Congo și în Kalahari. Aici ne putem câștiga mântuirea. Zilnic mor 4900 de copii africani din cauza foametei și a lipsei apei potabile. Suferința acestor frați ai lui Hristos este greu de descris în cuvinte. Dar creștinul nu iasă din starea lui de confort, ci se plânge pentru nimicuri. Așa cum ciuma amenința Europa în trecut, așa Ebola curmă mii de vieți nevinovate pe continentul african.

În ultimii 50 de ani, statele bogate au ajutat Africa cu peste 2300 de miliarde de dolari, dar rana nu se vindecă. Economistul african H. U. Nwokeabia crede că țările africane au ratat multe șanse de a ieși din această situație disperată și nu are o explicație plauzibilă pentru asta. Ugandezul Yash Tandon consideră că principalii vinovați sunt liderii africani iresponsabili, care gestionează fondurile de ajutorare. Nu este neapărat rea-voință, cât neputință. Zambiana Dambisa Moyo crede că africanii s-au obișnuit să primească totul din afară și le lipsește voința și priceperea de a se întreține, din cauza lipsei educației. Dacă are ceva un viitor aici, acel ceva este foamea.

Dați-le voi să mănânce!**

Cine mai este dispus să renunțe la un concediu la Felix pentru a dona banii pentru acest scop nobil?! Cine este dispus să ajute un imigrant din Mali, din Guineea sau din Botswana să se integreze?! Uneori, parcă creștinii nu vor să se mântuiască… Soluția e atât de aproape de ei, însă ei caută citate, dezvoltare personală, aeromodele sau popularizarea lor înșiși.

Există o clasă stăpânitoare și una stăpânită***, câțiva regi și foarte mulți sclavi. Esența acestei civilizații în care atât de mulți oameni suferă ESTE O ABSURDITATE. Lumea este indiferentă (în mare măsură) la suferința altuia, chiar dacă este vorba despre Hristos. Nu suferă el, nu îl interesează, nu se complică, ba mai și osândește. De azi, adăugăm la pomelnicul viilor: Anima, Abebi, Ndidi, Mirembe, Femi, Efua, Atieno, Chiemeka…

Drama este cu atât mai mare cu cât presupusa fericire europeană este construită și pe sângele sclavilor și pe furtul bogățiilor subsolului african. Condițiile de muncă ale băștinașilor nu contau prea mult. Aproape că nu există an lăsat de Dumnezeu în care să nu fie un război pe aceste meleaguri, care ar trebui să ne numească continentul roșu, nu negru. Acum suntem la mii de kilometri distanță de ei, dar – prin milostivirea divină – nădăjduim să fim la câțiva metri de ei în Împărăția harului. Pentru asta, nu putem sta pasivi.

Cu 50 de dolari s-ar putea hrăni 40 de copii timp de 7 zile! Raiul se cumpără prin fapte bune, acum este o promoție de nerefuzat. A fi sărac înseamnă – dincolo de a fi înfometat, dezbrăcat și fără o casă – a fi nedorit, neiubit. Un creștin poate dărui dragoste, chiar și de la distanță. Rugăciunea nu are limite spațiale. Nici un creștin nu ar trebui să își permită luxul să se odihnească, știind că sunt atât de mulți sărmani în jurul lui, care așteaptă mila lui. Nici un creștin nu ar trebui să ai fie speriat că va sărăci, câtă vreme se îmbogățește în Hristos.

Vezi-ți, omule, sărăcia!****

Omul este sărac în fapte bune și vrea o iertare pe care nu o merită, dar pe care o imploră ca un cerșetor, umilindu-se. Oricâte lucruri ar avea, oricum le va pierde pe toate, fie pe rând, fie deodată. Singura pe care nu o va pierde va fi milostenia. Dumnezeu ne dăruiește totul, ca unor cerșetori, ca unor săraci. Face asta, deoarece noi nu avem nimic. Omul este recunoscător și mulțumit cu ce a primit, nu merita atât de multe. Omul este sărac, deoarece viclenia nu îl lasă să aibă prieteni adevărați. Ca să moștenească veșnicia, omul renunță la moștenirile terestre. Toți sfinții au ceva în comun: sărăcia materială. Nici unul dintre ei nu s-a lipit de bogăție, ci fie s-au născut săraci, fie au ajutat săracii cu toată averea lor, nu cu 2%. Nici un om nu vrea să fie iertat doar 2%, să fie iubit doar 10% sau să fie ajutat doar 25%.

 

Marius MATEI

____________________
*Mark Twain.
**Matei 16, 14.
***Paul Heyse.
****Sf. Tihon Zadonski.