Hoţia şi legea

[Nicolae Vălăreanu Sârbu]

Nu ştiu în ce zi se sparge buba
şi curge puroiul hoţiei,
dar aş vrea să văd pe cei care nu fură
privindu-mă-n ochi
ca nişte ciumaţi.
Doamne aş zice ce puţini sunt,
şi ce bătaie de joc suportă de la ceilalţi
că nu se merită,
dar ce se merită astăzi îmi zice femeia
să-ţi vezi numai de treaba ta
şi să te laşi înşelat?
Nu ştiu, dar dacă se fură în vârf cu toptanul
la poale e numai furtişag mărunt
care se pedepseşte cel mai aspru,
că de, legile nu-s făcute pentru insecte
ci pentru cei care le înghit.
Aşa că trec anii,deceniile, secolele
şi înfloreşte hoţia prin veacuri
ocrotită de legi pământene,
judecata după legile divine va veni şi ea,
e dincolo de moarte
şi nimeni nu află pedeapsa.